Drepturi salariale (banesti). Decizia 5522/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4202/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5522R
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2158 din data de 13.03.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații:, (), R, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești spor de 40%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.5397/3/15.02.2007 reclamanții, ( ), R, au solicitat ca in contradictoriu cu parații Parchetul de lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București sa se pronunțe o hotărâre prin care sa se dispună obligarea pârâților, în solidar: la plata despăgubirilor constând în suma echivalentă sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada ianuarie 2005 - 31.03.2006, din indemnizația de încadrare brută, spor acordat pentru magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție, actualizată cu dobânda legală conform dispozițiilor OG9/2000, neacordate discriminatoriu, cu scăderea din calcul a sumelor primite de unii reclamanți pe această perioadă și proporțional cu intervalul lucrat de fiecare reclamant.
Prin sentința civilă nr.2158/13.03.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de completare a dispozitivului formulata de reclamanții, (), R, in contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, chemat in garanție Ministerul Economiei si Finanțelor; a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 234/14.06.2007 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr-, dupa cum urmează: "Obliga parații la actualizarea sumelor cuvenite reclamanților cu dobânda legala de la data scadentei pana la plata efectiva".
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.234/14.06.2007 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanții, (),
, R, in
contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si
Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București,chemat in garanție Ministerul Economiei si
Finanțelor și obligați părâtii la plata unei despăgubiri egale cu sporul de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, pentru perioada 01.01.2005- 01.04.2006, in raport de intervalul in care fiecare reclamant a lucrat efectiv in cadrul pârâtelor; a fost obligat chematul in garanție sa includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților in proiectul de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007.
Întrucât prin cererea introductivă reclamanții au solicitat și obligarea
pârâților la actualizarea în funcție de dobânda legală conform dispozițiilor
nr.OG 9/2000 de la data scadenței și pana la plata efectiva, iar Tribunalul Bao mis să se pronunțe și asupra cererilor accesorii formulate de reclamanți, soluționând numai capătul principal în sensul admiterii acestuia, constatând a fi îndeplinite cerințele prevăzute la art. 281 indice 2 din Codul d e procedură civilă referitoare la formularea cererii de completare în interiorul termenului de recurs și omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt accesoriu de cerere cât și temeinicia pretențiilor reclamantelor referitoare la actualizarea acestor sume, soluția justificându-se de dispozițiile art. 1082 si 1084.civ. parații fiind in culpa pentru neacordarea sporurilor cuvenite reclamanților, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aiba ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speță neexistand o cauza străina exoneratoare de răspundere, astfel reclamanții având dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiți, prima instanta a admis cererea de completare a hotărârii, în sensul mai sus arătat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE si MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE arata ca, în fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: - obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în suma echivalentă sporului de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada ianuarie 2005 - 31.03.2006, spor acordat magistraților care efectuează urmărirea penală în cauze de corupție ori judecă asemenea cauze, actualizată in temeiul art. 231 din nr.OG137/2000. aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, actualizate cu dobânda legală conform dispozițiilor OG9/2000, neacordate discriminatoriu, cu scăderea din calcul a sumelor primite de unii reclamanți pe această perioadă și proporțional cu intervalul lucrat de fiecare reclamant. - obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocând excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 234 din 14 iunie 2007 - pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții să plătească acestora o despăgubire egală cu sporul de 40% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.01.2005 - 01.04.2006.
De asemenea, instanța a dispus obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamanți.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat recurs împotriva sentinței civile anterior menționate.
Reclamanții au formulat o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 234 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, solicitând actualizarea sumelor în funcție de dobânda legală conform dispozițiilor nr.OG 9/2000 de la data scadenței și până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr. 2158 din 13 martie 2008 - pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanți, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 234 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- și a obligat pârâții la actualizarea sumelor cuvenite reclamanților cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă.
Astfel, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție formulează recurs împotriva sentinței civile nr. 2158 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Se consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească
atacată și se solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041Cod
procedură civilă, casarea sentinței civile nr. 2158 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea sentinței, întâmpinarea formulată si depusă în termen legal de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, în situația în care a admis cererea completatoare a reclamanților, înlăturând în mod nelegal un mijloc de probă al pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lansă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, cererea fiind tardiv formulată.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la termenul din data de 25 Octombrie 2007, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca tardiv formulată, aspecte neluate în considerare de instanța de fond la pronunțarea prezentei sentințe, încălcând astfel dreptul legal la apărare al pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 281 indice 2 din Codul d e procedură civilă, "se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".
Sentința civilă nr. 234 din 14 iunie 2007 - pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- - a cărei completare se cere, a fost comunicată reclamanților în data 28 iunie 2007 și putea fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Termenul pentru formularea unei cereri de completare este - potrivit prevederilor art. 281 indice 2 din Codul d e procedură civilă - de 10 zile, prin urmare cererea completatoare putea fi formulată cel târziu până la data de 8 iulie 2007.
In speță, reclamanții au formulat cererea la data de 14 septembrie 2007, cu mult peste termenul legal de 10 zile.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate cu aplicarea dobânzii legale, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază egală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata.aferentelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând dobânda legală ori indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială ".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată ", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetara, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând dobânda legală si indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, aplicarea dobânzii legale și actualizarea conform indicelui de inflație apar ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-1 determina să-și execute obligația asumată.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000 - privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, "Părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligații bănești".
Or, în speță nu există nici o convenție între reclamanți și pârâți cu privire ia acordarea unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ nu își găsește aplicabilitatea în speță, capătul de cerere privind plata dobânzilor legale fiind inadmisibil.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume cu aplicarea dobânzii legale și actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, cu aplicarea dobânzii legale, se apreciază că această obligație nu este întemeiată si nu se justifică.
Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE arata ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 oct. 7 Cod procedura civila), hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data:u încălcarea sau aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
In dispozitivul hotărârii judecătorești prin care a fost admisa cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 234/14.06.2007 pronuntata de Tribunalul București in dosarul nr-, rezulta ca instanța menține calitatea de chemat in garanție a Ministerului Finantelor Publice.
Trebuie observat insa ca, de obligația impusa Ministerului Finantelor Publice prin sentința civila nr. 234/14.06.2007, cand instanța a obligat chematul in garanție sa includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților in proiectul de rectificare a bugetului Misterului Public pe anul 2007, sentința supusa prezentului recurs nu conține absolut nici o motivare in legătura cu cererea de chemare in garanție, desi este evident faptul ca in prezent nu mai poate avea loc o rectificare bugetara pe anul 2007.
Astfel ca, de completarea dispozitivului hotărârii in raport de sentinta al cărei dispozitiv a fost completat, apare neîntemeiata admiterea cererii in raport si cu chematul in garanție Ministerul Finantelor Publice.
Totodată, data fiind strânsa legătura dintre motivele de recurs invocate, respectiv incidența art. 304 pct. 7 si pct. 9 Cod procedura civila, le vom trata impreuna cu art. 3041Cod procedura civila.
Paratul a chemat in garanție Ministerul Finantelor Publice intr-o acțiune ce are ca obiect achitarea drepturilor de natura salariala de către parat, in favoarea reclamanților, intre reclamanti si parat existând raporturi de serviciu.
Insa, trebuie avuta in vedere procedura bugetara reglementata de legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, respectiv faptul ca decizia finala privind conținutul bugetului nu aparține Ministerului Economiei si Finanțelor.
In considerarea acestei dispoziții legale, art. 5 lit. f) din nr.HG 586/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finantelor prevede ca "în îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor este autorizat să refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 500/2002,.Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de edificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca si legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."
Din coroborarea dispozițiilor legale invocate mai sus, rezulta ca responsabilitatea Ministerului Finantelor Publice privește numai faza de proiect bugetar.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are incheiate niciun fel de raporturi juridice, sau de alta natura obligationala, nici cu reclamanții, si nici cu paratul, care ar fi fost de natura sa justifice chemarea in garanție a Ministerului Economiei si Finantelor.
Reținând acest aspect, apare evident ca MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție are calitatea de ordonator principal de credite pentru reclamanți.
Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar si terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, in condițiile in care instanța a dispus obligarea la plata drepturilor de personal către reclamanți, paratul-angajator urmează sa faca plata, dar si sa retina si sa vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Ministerul Economiei si Finanțelor nu este si nu a fost ordonator principal de credite pentru reclamanți, paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, instituție cu personalitate juridica si cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat, fiind in acest caz ordonator principal de credite bugetare. Ministerul Economiei si Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe de alta parte, neacordarea de către ordonatorii principali de credite, care, potrivit legii, elaborează propriile lor bugete, a drepturilor salariale cuvenite celor ce lucrează in instituțiile finanțate de la bugetul de stat, in speta, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, nu poate atrage răspunderea Ministerului Economiei si Finanțelor.
Ministerul Economiei si Finanțelor are atribuții in elaborarea bugetului ie stat, in funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si, in principal, tinand cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Aprobarea bugetului de stat se face de către Parlamentul României, fiind așadar un atribut exclusiv al legiuitorului.
Procedura bugetara este următoarea: ordonatorii principali de credite si elaborează propriile bugete, in concordanta cu legea bugetului pe anul respectiv si a Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, ulterior acestea unt transmise Ministerului Economiei si Finanțelor in vederea centralizării iac onstituirii bugetului general consolidat.
Prin urmare, Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate decât sa se conformeze legilor bugetului si a finanțelor publice, precum si tuturor ațelor normative incidente.
Art. 60 din Codul d e procedura civila, pe care si-a întemeiat paratul cererea de chemare in garanție, nu poate fi aplicabil in cauza, deoarece aceasta dispoziție legala prevede obligația celui chemat in garanție sa garanteze detențiile deduse judecații sau sa despăgubească pe cel chemat in judecata.
Printre atribuțiile Ministerului Economiei si Finanțelor, ce se regăsesc in cuprinsul nr.HG 586/2007 privind organizarea si funcționarea acestui minister, cu modificările si completările ulterioare, nu se număra si aceea de a aloca si vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legate de întocmirea proiectelor de legi pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.3 alin.1 lit. a pct.1 din actul normativ sus-menționat, potrivit cărora Ministerul Economiei si Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetar de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
de aceste motive, se solicita admiterea recursului si, in principal, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Economiei si Finanțelor de cererea de chemare in garanție, sa
se modifice in parte sentința pronunțata de instanța de fond, in sensul
respingerii cererii de chemare in garanție ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva, si in subsidiar in sensul respingerii cererii de chemare in garanție, ca neîntemeiata.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile formulate de recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In baza art. 281 indice 2 din Codul d e procedură civilă, "se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".
Sentința civilă nr. 234 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a cărei completare s-a cerut, a fost comunicată reclamanților în data 28 iunie 2007 și putea fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Termenul pentru formularea unei cereri de completare este - potrivit prevederilor art. 281 indice 2 din Codul d e procedură civilă, combinate cu dreptul comun, adica rt. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond. Prin urmare cererea completatoare putea fi formulată cel târziu până la data de 08 iulie 2007.
In prezenta cauza, reclamanții au formulat cererea la data de 02 august 2007, data postei, depasind astfel termenul legal de 10 zile.
Așadar, în baza art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de completare dispozitiv, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.2158/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ( ), R, și intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de completare dispozitiv, ca tardiv formulată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:.
Dact.:
2 ex./27.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
