Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5521/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3298/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5521R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.223 din data de 09.02.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII având ca obiect - drepturi bănești pentru concediul de odihnă neefectuat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar, la data de 17.09.2009 de către intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, o cerere prin care se solicită comunicarea motivelor de recurs, în vederea depunerii întâmpinării.
Curtea, deliberând, respinge cererea intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, prin care solicită comunicarea motivelor de recurs, în vederea depunerii întâmpinării, ca fiind lipsită de temei legal, întrucât motivele de recurs i-au fost comunicate încă din 06.04.2009.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.223/09.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins contestația formulată de reclamantul împotriva Casei Județene de Pensii T, ca nefondată.
În considerente a reținut că, în calitate de salariat al pârâtei Casa Județeană de Pensii T, pe perioada 01.03.2005-31.12.2005 reclamantul a beneficiat de 17 zile concediu odihnă pe care l-a efectuat în luna decembrie 2005, așa cum reiese din foaia colectivă prezență, poziția 20.
Drepturile salariale au fost achitate reclamantului tot în luna decembrie 2005, confirmat de către extrasul de pe statul de plată
Faptul că în luna decembrie 2005 reclamantul a beneficiat de 17 zile de concediu odihnă plătite, corespunzător perioadei de 10 luni lucrate în anul 2005, i-a fost adus la cunoștință și prin adresa nr. 9924/09.10.2008.
Din cele reținute, în baza probatoriului aflat la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului este nefondată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Civilă contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, ulterior înregistrat pe rolul Secției a-VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin încheierea de ședință din data de 09.02.2009 Tribunalul Teleormana reținut în mod corect că, potrivit art. 287 Codul muncii recurentul a solicitat ca pârâta Casa Județeană de Pensii T, fiind deținătoarea înscrisurilor, să prezinte instanței următoarele documente: fișa de pontaj, condica de prezență și statul de salarii.
Fiind în culpă evidentă, pârâta a evitat cu bună-știință să prezinte instanței condica de prezență a personalului angajat pe perioadă determinată din care ar fi rezultat că în perioada 01.12.2005 - 30.12.2005 recurentul a fost prezent la serviciu, prezentând drept dovezi, așa cum a reținut și Tribunalul Teleorman, numai foaia colectivă de prezență și statul de salarii, precum și o adresă către recurent care nu dovedește nimic, fără însă a prezenta și condica de prezență.
Întrucât nu a prezentat documentul solicitat, după care se întocmește fișa de pontaj, nu a putut dovedi faptul că a fost prezent la serviciu și că, deși în foia de pontaj a fost trecut în mod arbitrar ca beneficiind de concediu de odihnă, de fapt a fost deposedat de salariul pentru perioada lucrată sus-amintită. Din același motiv recurentul nu a putut să își îndrepte obiectul cererii, din indemnizație concediu de odihnă în drepturi salariale, dar oricum, și concediul de odihnă reprezintă un drept de natură salarială, astfel încât instanța a considerat că trebuia să insiste în elucidarea acestui aspect.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, acțiunea este neîntemeiată, câtă vreme obiectul acesteia îl constituie compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2005, în condițiile în care reclamantul-recurent a primit, conform statului de plată pentru luna decembrie 2005, indemnizația de 450 lei aferentă celor 17 zile de concediu de odihnă de care trebuia să beneficieze, pe baza perioadei lucrate.
Sub aspectul obiectului învestirii, în limitele căruia instanța este obligată să se pronunțe, potrivit principiului disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6. pr. civ. este irelevant faptul pretins, cum că, în realitate, în perioada respectivă a lucrat, acesta putând constitui, eventual, temeiul pentru acordarea drepturilor salariale aferente, dar este lipsit de relevanță dacă pretențiile deduse judecății primesc plata concediului de odihnă neefectuat, întrucât suma corespunzătoare i-a fost plătită.
Nu se poate reține nici că modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, conform celor arătate, nu a putut fi operată de reclamant din cauza atitudinii culpabile a pârâtei, prin neprezentarea înscrisurilor solicitate, întrucât pretențiile deduse judecății sunt exclusiv la latitudinea celui care le reclamă, independent și prealabil oricărui comportament procesual al părții chemate în instanță, nedepinzând în vreun fel de acesta.
Admițând totuși că reclamantul nu și- putut formula corect pretențiile din cauză că nu au știut ce natură au sumele primite pentru luna decembrie, întrucât statul de plată nu i-a fost irelevant, aceasta tot nu poate constitui temeiul modificării ori casării sentinței, întrucât, pe de o parte, reclamantul era dator să facă demersuri pentru cunoașterea tuturor datelor necesare acțiunii anterior promovării ei, pe de altă parte pentru că, astfel cum s-a mai arătat, prima instanță nu a fost învestită cu un obiect al acțiunii modificat cu respectarea art. 132. pr. civ. fiind ținută de cel formulat prin acțiunea introductivă și care nu mai poate fi schimbat în instanța de recurs, întrucât acest lucru este interzis de articolul 294. pr. civ. aplicabil și în recurs, în baza art. 316. pr. civ.
Rezultă, pe baza celor expuse, că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.223 din data de 09.02.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./20.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
