Drepturi salariale (banesti). Decizia 5552/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1887/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5552/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 3: Singh Ioana
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.5093 din data de 19.06.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.38451/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, a, și și cu intimații-pârâți Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Tribunalul Teleorman - având ca obiect "drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți, -, -, a, și și intimații-pârâți Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Tribunalul Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 07.10.2009 de către intimații-reclamanți, în copie xerox, adeverința nr.164/C/20.01.2009 emisă de către Tribunalul București, în dovedirea calității lor de magistrați, față de mențiunea cu care aceștia au fost citați pentru termenul de azi, în raport de dispozițiile încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 30.06.2009.
De asemenea, se mai arată faptul că la dosar, s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 12.10.2009 de către intimata-reclamantă concluzii scrise.
Totodată, se mai învederează faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților ce nu au calitate de judecători în raport de faptul că recursul este declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și care privește doar pe intimații procurori, și și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții cât și pe recursul declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5093/19.06.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca atare cererea formulată împotriva acestui pârât; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției pentru perioadele în care reclamanții au avut funcția de procuror; a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a reclamanților aferente lunii octombrie 2004 și a respins ca atare pretențiile formulate pentru această lună; a admis acțiunea formulată de reclamanții, A,. în dar și ca în calitate de, alături de în calitate de, în drepturile, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.11.2004 - 19.06.2008, având in vedere perioada în care reclamanții au îndeplinit calitatea de magistrați în cadrul instituțiilor pârâte, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei până la data introducerii acțiunii, 05.11.2007, cu plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 5.11.2007 până la data plății efective. Prima instanță a dispus obligarea pârâților să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară în carnetele de muncă ale reclamanților și a respins ca nefondată cererea de chemare în garantei a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond a soluționat excepțiile invocate și anumeexcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice,admițând-o pentru argumentul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și acest pârât;excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamanților aferente lunii octombrie 2004, apreciind-o ca fiind întemeiată pe considerentul că termenul de prescripție de 3 ani (potrivit prevederilor art.283 lit.c Codul muncii ) pentru valorificarea drepturilor salariale restante, s-a împlinit cu privire la pretențiile formulate pentru luna octombrie 2004, înainte de introducerea acțiunii, în speță nefiind incidentă nicio cauză de interpretare sau suspendare a termenului de prescripție, iar reclamanții nu au solicitat repunerea în termen. nici nu au învederat o cauză obiectivă, exoneratoare de culpă care să-i fi împiedicat să acționeze;și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției,pentru perioadele în care reclamanții au îndeplinit funcția de procuror.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 care prevedeau acordarea unui spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați. Prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se într-un recurs în interesul legii, a statuat că după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, magistrații, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au în continuare dreptul la sporul de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate de instanța superioară în recursul în interesul legii, așa cum rezultă din prevederile art.329 alin.1,3 Cod procedură civilă, luând în considerare că instanța de contencios european în materia drepturilor omului a sancționat existența unei jurisprudențe contradictorii constând în încălcarea art.6 CEDO, care consacră dreptul la un proces echitabil și apreciind că reclamanții au o speranță legitimă de a obține recunoașterea creanțelor lor, în situatia contrara nerespectându-se art 1 din Protocolul Adițional nr.1 coroborat cu art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea reclamanților și a dispus obligarea pârâților la plata acestui spor, actualizat cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale, potrivit disp. art.161 alin.4 Codul muncii ale OG nr.9/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea căii de atac formulată și casarea hotărârii recurate cu trimitere spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit OG nr.75/2008 (art.II alin.3 care prevede competența instanței superioare de soluționare a acestei cauze).
Pe fondul litigiului, recurentul a criticat hotărârea atacată sub aspectul actualizării cu indicele de inflație a sumelor de bani la care pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților, arătând că, fiind o instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul nici o plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, Recurentul, în susținerea acestui motiv de recurs a mai arătat că nu are alte surse de finanțare decât cele alocate prin lege, că plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Recurentul a mai criticat și dispoziția primei instanțe de acordare a dobânzii legale, susținând că prevederile OG nr.9/20000 sunt inaplicabile în condițiile în care, potrivit art.1 din acest act normativ dobânda se stabilește de părți prin convenție, pentru intarzierea în plată a unei obligații bănești, iar în cauza de față nu există nicio condiție între reclamanți și parat legat de acordarea unor dobânzi.
În al treilea rând, recurentul a criticat dispoziția instanței de fond de înscriere în carnetele de muncă ale reclamanților acordarea acestui spor, învederând instanței de recurs că potrivit disp. Decretului nr.92/1976, în carnetul de muncă, singura categorie de drepturi ce se poate înscrie este reprezentată de retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În drept, recurentul a invocat disp. art.304 pct.3,4,9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 13.10.2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor intimaților-reclamanți judecători (cu excepția reclamanților-procurori, și ), a Ministerului Justiției, Curții de Apel București, Tribunalului București și Tribunalului Teleorman.
Față de prevederile art.137 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă,coroborat cu art.298 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate pe excepția invocată din oficiu, urmând a cerceta fondul recursului în raport de soluția dată asupra excepției.
Având în vedere că recursul este promovat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța apreciază că intimații-reclamanți-judecători nu au calitate procesuală pasivă în faza recursului, în condițiile în care recurentul nu se află în raporturi juridice de muncă cu aceștia și nici nu este ordonator principal de credite în raport cu aceștia.
Întrucât calea de atac din prezenta cauză a fost declarată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, estre evident că recursul nu-i poate privi decât pe cei trei intimați-reclamanți-procurori, și, soluționarea căii de atac putând afecta situația acestora, relațiv la drepturi salariale recunoscute prin hotărârea instanței de fond. Pe cale de consecință, Ministerul Justiției, nefiind ordonator principal de credite și neaflându-se în raporturi de muncă cu intimații-procurori, rezultă că nu are legitimitate procesuală pasivă în faza recursului.
În egală măsură, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Tribunalul Teleorman, având calitatea de ordonatori secundari de credite doar față de reclamanții judecători și evident neaflându-se în raporturi de muncă cu reclamanții-procurori, instanța constată că nici aceste instanțe nu pot avea calitate procesuală pasivă în recurs.
Așa cum este definită în doctrină, calitatea procesuală este una din condițiile de exercitare ale acțiunii civile, alături de afirmarea unui drept subiectiv, existența unui interes legitim( născut și actual, personal și direct) și capacitatea procesuală (capacitatea de a sta în judecată).Calitatea procesuala pasiva presupune existența unei identități între petent și cel care se pretinde titularul dreptului dedus judecății și între intimați și titularul obligației din raportul juridic ce face obiectul litigiului. Față de natura și obiectul cauzei de față, litigiul de muncă,ce are ca obiect drepturi salariale ale magistraților, rezultă că poate avea calitate procesuală pasivă (din punct de vedere al raporturilor procesuale ce se stabilesc la instanța de fond) numai institutia care are calitatea de angajator și respectiv de ordonator de credite. În exercitarea căilor de atac, calitatea procesuală activă îi revine părții care a promovat calea de atac și în raport de criticile formulate și dispozițiile hotărârii primei instanțe pe care le contestă din punct de vedere al temeiniciei și legalității, se stabilesc și părțile cărora le revinde legitimitatea procesuală pasivă în fața instanței de control judiciar.
Având în vedere că în speță, recurent este Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care potrivit dispozițiilor legale este ordonatorul principal de credite pentru Parchete, calitate procesuală pasivă nu pot avea în prezenta cauză decât intimații-reclamanți-procurori.
Pentru aceste motive, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul față de intimații-reclamanți-judecători, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Tribunalul Teleorman,ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate.
În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâților la plata sumelor reactualizate cu indicele de inflație de la data la care aceste sume erau datorate și până la data introducerii acțiunii, precum și la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a drepturilor salariale reprezentând spor de suprasolicitare neuropsihică.
În mod judicios, prima instanță a dispus reactualizarea sumelor cuvenite reclamanților cu indicele de inflație, urmărind prin această măsură să se asigure aceeași putere de cumpărare pe care ar fi avut-o dacă sumele respective ar fi fost plătite la scadențe, adică lunar odată cu salariul. Având în vedere că raspunderea angajatorului pentru neplata unor drepturi salariale nu are caracter delictual ci, contractual (din punct de vedere al regimului juridic) dobânda legală a fost în mod corect acordată de prima instanță de la data introducerii cererii de chemare în judecată (angajatorul nefiind de drept în întârziere și nici nu a fost pus cu respectarea formelor legale) și are menirea să asigure repararea prejudiciului suferit de reclamanți în limitele stabilite de dispozițiile art.1084 cod civil în materia răspunderii civile contractuale (prejudiciu efectiv și beneficiul nerealizat).
Având în vedere că atât actualizarea în raport de indicele de inflație cât și dobânda legală reprezintă modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de reclamanți prin neplata la timp a drepturilor salariale la care erau îndreptățiți, instanța apreciază ca nepertinente sustinerile recurentului referitoare la greșita acordare a acestora (actualizare și dobânda legală) pe motivul imposibilității încasării acestor sume în bugetul, în absența unei baze legale. Instanța de control judiciar apreciază că dobânda legală, față de specificul raporturilor de muncă și de prevederilor OG nr.9/2000 este pe deplin aplicabilă în speță, iar problema înscrierii în bugetul său a sumelor necesare pentru acordarea drepturilor salariale cuvenite în formă actualizată și cu plata dobânzii legale aferente, reprezintă o chestiune de punere în executare a dispozițiilor sentinței, care trebuie soluționată pe baze legale cu implicarea autorităților competente. Orice eventuale dificultăți legate de executarea hotărârii de fond nu sunt de natură să împieteze asupra drepturilor salariale recunoscute reclamanților, în condițiile în care temeinicia acestora este în afara discutiei și față de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/2008 pronunțate într-un recurs în interesul legii.
Referitor la obligația stabilită de prima instanță în sarcina angajatorilor reclamanților, de a înscrie în carnetele de muncă ale acestora sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut pe cale judiciară, față de prevederile Decretului nr.92/1976, Curtea apreciază că Tribunalul Bucureștia procedat în mod corect. Dispozițiile art.11 alin.2 din actul normativ sus-menționat reglementează conținutul documentelor ce stau la baza înscrierilor făcute în carnetul de muncă, stipulând că, printre alte mențiuni, aceste acte justificative trebuie să prevadă retribuția tarifară,alte drepturi care se includ în ea. Având în vedere că la data edictării acestui decret, era în vigoare vechea lege a pensiilor nr.3/1977 care stabilea că drepturile de asigurări sociale (în speță pensia) se calcula în raport de retribuția tarifară și nu de totalitatea veniturilor obținute de salariat și pentru care se plătea contribuția de asigurări social de stat, este evident de ce dispozitiile legale din Decretul 92/1976 prevedeau doar necesitatea înscrierii salariului tarifar. Întrucât, în prezent, Legea nr.19/2000 consacră principiul contributivității, potrivit căruia toate elementele salariale active pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, instanța apreciază că față de noua realitate legislativă, recunoașterea acestor sporuri trebuie menționată în carnetul de muncă al fiecărui reclamant. Intrucat dispozițiile Decretului nr.92/1976 nu interzic sub nici o formă înscrierea "a altor drepturi" salariale pe baza retribuției tarifare și față de prevederile art.20 alin.1 din decret, care stabilesc în sarcina angajatorului obligația înscrierii, completării și păstrării în mod corespunzător a carnetelor de muncă a propriilor salariați, Curtea apreciază critica recurentului ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul, menținând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-reclamanți-judecători,. în dar și ca în calitate de, alături de în calitate de moștenitor (), al drepturilor, A, precum și a intimaților-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.5093/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, față de intimații-judecători, în dar și ca în calitate de, alături de în calitate de moștenitor (), al drepturilor, A, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca fiind introdus împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva aceleiași sentințe, față de ceilalți intimați-reclamanți (procurori) A, și și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red:
Dact.:
2 ex./7.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana
