Drepturi salariale (banesti). Decizia 557/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.557/CM
Ședința publică de la 30 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN CADRUL SC SA, cu sediul în T,-,.11,.C,.3, județul C, împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- și a sentinței civile nr.81/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2009, la data de 28.09.2009 și la data de 30.09.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reprezentat de Sindicatul Liber "" a chemat în judecată T, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate prevăzute în CCM pe unitate aplicabile, în Codul muncii și în CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, astfel;
- Contravaloarea orelor suplimentare, efectuate în perioada 26.05.2006 - 20.07.2007, pentru zilele de sâmbăta, duminica și sărbătorile legale și religioase, în cuantum de 75% din salariul de bază pentru perioada 26.05.2006 - 31.12.2006, conform art.120 alin.2 din Codul Muncii și în cuantum de 100% din salariu, conform art.41, alin.3 lit.c) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, pentru perioada 01.01.2007 - 20.07.2007, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății;
- Sporul pentru exercitarea atribuțiilor aferente unei alte funcții, în cuantum de 30% din salariul funcției de bază, conform art.32 alin.2, din Contractul Colectiv de muncă pe unitate nr.282/17.02.2006, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății;
- Plata dublă a programului de muncă efectuat în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale și religioase, conform art.137, alin.2, din Codul Muncii, indexată, majorată și reactualizarea la data efectuării plății;
- Sporul de vechime - în cuantum de 25% din salariul de bază, conform anexei la Contractul Colectiv de Muncă pe unitate nr.67/16.01.2004, pentru perioada noiembrie 2004 - 2005, inclusiv, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății;
- Sporul de fidelitate - în cuantum de 20% din salariul de bază, conform anexei la. pe unitate nr.67/16.01.2004 și anexei la. pe unitate nr.67/16.01.2004 și anexei la. pe unitate nr.282/17.02.2006, începând cu luna noiembrie 2004 și până în prezent, reactualizat la data efectuării plății.
În motivare, reclamantul a arătat că, în Contractele Colective de muncă pe unitate aplicabile pe care le-a menționat, au fost prevăzute o serie de drepturi salariale sub formă de sporuri în diferite procente la salariul de bază, care nu au fost acordate, iar alte drepturi, de asemenea neacordate, nu au fost prevăzute în contractele menționate, dar sunt prevăzute în legislația muncii în vigoare, respectiv Codul Muncii și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, la care s-a făcut referire.
Pentru primele trei capete de cerere, reclamantul a precizat că, începând cu data de 26.05.2006, s-a dispus și a efectuat serviciul de pază la sediul societății, numai pe timpul nopții, în paralel cu funcția sa de bază, activitate pe care a executat-o până la data de 20.07.2007.
A menționat reclamantul că, deși, în conformitate cu prevederile legale, trebuia să beneficieze de o serie de drepturi salariale în plus la salariul de bază, pentru această muncă suplimentară, conducerea societății nu a respectat aceste dispoziții ale legii și nici prevederile Contractelor Colective de muncă pe unitate, și nu i s-a acordat nimic.
Mai mult, a precizat reclamantul că, dealtfel chiar în fișa postului pe care a modificat-o și pe care a semnat-o la data de 15.09.2006, este prevăzut ca una din obligațiile sale de serviciu este să asigure serviciul de pază la sediul societății, obligație la care nu s-a opus în nici un fel și pe care a executat-o cum a putut mai bine.
În ceea ce privește celelalte două capete de cerere a arătat reclamantul că sunt prevăzute, în mod expres în anexele la Contractele Colective de muncă pe unitate nr.67/16.01.2004 și nr.282/17.02.2006.
A menționat reclamantul că, sporul de vechime este prevăzut a fi acordat în procent de 25% din salariul de bază, iar sporul de fidelitate este prevăzut în procent de 20% din salariul de bază.
Reclamantul a învederat instanței că motivează solicitarea acestor drepturi, respectiv sporul de vechime și sporul de fidelitate, prin faptul că are o vechime în muncă de peste 37 de ani, iar la T are o vechime neîntreruptă de peste 34 de ani, așa cum reiese din carnetul său de muncă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat, cu privire la capetele 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată că, activitatea salarială a petentului s-a derulat în limitele programului său de muncă, așa cum a fost acesta stabilit prin contractul individual de muncă.
S-a menționat că, fiecare oră de pontaj a petentului (inclusiv orele suplimentare și zilele de legală), în perioada 26.05.2006-31.12.2006, a fost contorizată și plătită acestuia conform grilei sale de salarizare, la data formulării prezentei întâmpinări nefiind înregistrat nici un drept salarial restant al pârâtei față de petent.
Referitor la capătul 2 al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că petentul nu a exercitat niciodată, în același timp, atribuțiile specifice a două funcții. Activitatea de pază pe care o reclamă reprezenta una dintre sarcinile specifice funcției sale, aceasta fiind înscrisă în fișa postului sau (așa cum de altfel, recunoaște și petentul în cuprinsul cererii de chemare în judecată).
Cu privire la capetele 4 și 5 ale cererii de chemare în judecată, a arătat pârâta că, în măsura în care o expertiză va constata că, într-adevăr, sunt înregistrate restanțe față de petent,în ceea ce privește sporurile de vechime sau fidelitate, este de acord să le achite integral.
Prin sentința civilă nr. 81/23.01.2009 Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, reprezentat prin SINDICATUL LIBER "" din cadrul SC SA T, prin, în contradictoriu cu pârâta SA
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 467 lei, reprezentând diferența (constând în actualizarea cu inflația a drepturilor bănești cuvenite) dintre drepturile bănești cuvenite (spor de vechime, spor de fidelitate, spor pentru munca de noapte, c/val. ore suplimentare) și drepturile bănești, plătite efectiv.
A respins capătul de cerere privind acordarea sporului pentru exercitarea unei alte funcții, ca nefondat.
Pentru a soluționa astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Așa după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, pentru orele suplimentare lucrate de reclamant în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și religioase, în perioada 26.05.2006 - 20.07.2007 reclamantul era îndreptățit la a beneficia de drepturi bănești nete în cuantum de 1085 lei, drepturi pe care acesta le-a și încasat după cum rezultă din statul de plată aflat la dosar la fila 157 și pentru care a și semnat de primire.
Potrivit art.32 al.2 din CCM pe unitate nr.282/17.02.2006, invocat prin acțiune de reclamant sporul pentru exercitarea atribuțiunilor unei alte funcții, prin cumul, se calculează ca procent de 30% din salariul funcției de bază al funcției înlocuite (cea invocată de reclamant fiind aceea de agent de pază) și nu la salariul funcției de bază (aceea de conducător auto), așa cum a solicitat reclamantul prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, la sediul pârâtei nu există documente legal întocmite în care să se specifice funcția înlocuită de reclamant.
Așa după cum rezultă din fișa postului aflată la dosar, reclamantul avea stabilită ca sarcină de serviciu efectuarea serviciului de pază la sediul societății, acesta prestând în mod efectiv această activitate, așa după cum rezultă din foile de prezență și din registrele de serviciu ale agenților de pază.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata dublă a programului de muncă efectuat în zilele de sâmbătă, duminică, și sărbători legale și religioase, în baza art.137 al.2 din Codul muncii, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății, instanța constată următoarele:
Așa cum rezultă din statul de plată aflat în dosar la fila 157, reclamantul era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, ele fiind în cuantum de 1.171 lei, așa după cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză efectuat în cauză și pentru care acesta a și semnat de primire pe statul de plată mai sus precizat.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantul era îndreptățit la plata unui spor de vechime pentru perioada noiembrie 2004 - 2005, în sumă netă de 562 lei, drepturi salariale pe care acesta le-a și încasat potrivit statului de plată aflat la fila 157 din dosar și pe care acesta a și semnat de primire.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază conform anexei la CCM pe unitate nr.67/16.01.2004 și anexei la CCM pe unitate nr.282/17.02.2006, începând cu luna noiembrie 2004 și până în luna decembrie 2007, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății, se constată următoarele:
Așa după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, reclamantul avea dreptul la plata acestor drepturi salariale, acestea fiind în cuantum de 1.532 lei, sumă pe care acesta a încasat-o efectiv semnând de primirea sa pe statul de plată aflată la dosar la fila 157.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit că, reclamantului i se cuvin drepturi salariale cu titlu de spor pentru lucrul efectuat în timpul nopții în perioada mai 2006 - iulie 2007, în sumă netă de 293 lei și pe care acesta a și încasat-o semnând de primire pe statul de plată aflat la fila 157 din dosar.
Ori, având în vedere că reclamantul a încasat drepturile salariale solicitate prin acțiune și cererea precizatoare, în cuantum de 4.643 lei, la data de 30.05.2008, în baza statului de plată semnat de acesta, se constată că pârâta mai datorează reclamantului suma de 467 lei, reprezentând diferență (constând în actualizarea cu inflația a drepturilor bănești cuvenite) dintre drepturile bănești cuvenite (spor de vechime, spor de fidelitate, sport pentru munca de noapte, c/val. ore suplimentare) și drepturile bănești plătite efectiv.
La data de 04.03.2009, Sindicatul Liber în calitate de reprezentant legal al reclamantului a solicitat în contradictoriu cu pârâta ATî ndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.81/23.01.2009, în sensul de a dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant și a cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert contabil parte.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cadrul procesului dintre reclamant, salariat activ al pârâtei, și pârâta SC SA T, instanța a admis cererea de numire expert parte, în persoana expertului contabil autorizat dl., căruia reclamantul i-a achitat onorariul în valoare de 1000 lei, conform chitanței nr.84/04.04.2008, depusă la dosarul cauzei.
În urma pronunțării hotărârii în această cauză, s-a constatat o omisiune în sensul că instanța nu a admis cu titlu de cheltuieli de judecată și plata sumei menționată ca reprezentând onorariul expertului parte.
În consecință, solicită îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul hotărârii pronunțată în dosarul nr- și obligarea pârâtei la plata acestei sume către reclamant.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 281 alin.1 și 2 din pr.civilă.
Prin Încheierea din Cameră de Consiliu din data de 10 martie 2009 Tribunalul Tulceaa respins cererea formulată, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere dispozițiile art. 18 din OG nr.2/2000 potrivit cu care "artea p. interesată are dreptul să solicite ca pe lângă persoana numită în calitate de expert să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala sa, și un expert sau un specialist, nominalizat de ea, din categoria persoanelor prevăzute la art.11- 14".
Împotriva Încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțate la data de 10.03.2009 a formulat recurs Sindicatul Liber, din cadrul A T în calitate de reprezentant legal al reclamantului, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în valoare de 1.000 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert contabil.
Reclamantul a arătat că la unul din termenele de judecată instanța de fond a admis și a dispus efectuarea unei expertize contabile care să determine cu exactitate sumele ce i se cuvin acestuia, ca drepturi salariale neacordate.
După ce a fost numit prin tragere la sorți expertul contabil principal, la cererea reclamantului instanța a admis numirea ca expert contabil parte pe dl.expert, căruia reclamantul i-a achitat onorariul în valoare de 1.000 lei, conform chitanței nr.84/04.04.2008, depusă la dosarul cauzei.
După soluționarea cauzei și pronunțarea sentinței civile nr.81/23.01.2009, recurentul reclamant a constatat că instanța de fond, admițându-I unele drepturi nu a dispus și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile Normei profesionale nr.35/2001 a, referitoare, în principal la drepturile și îndatoririle experților contabili, experții parte nominalizați de partea interesată au aceleași depturi și obligații ca și experții principali numiți de instanță, situație în care este evident că și expertul parte are dreptul la un onorariu de expertiză care urmează a fi recuperate dacă acțiunea și expertiza vor fi admise.
Așa cum onorariul avocatului ales de partea interesată pentru a-I apăra interesul în cadrul procesului reprezintă cheltuieli de judecată care sunt recuperabile, la fel se întâmplă și cu expertul - parte, partea interesată având motivele sale, are opțiunea de a-și alege și numi un expert care să-I apere interesul în cauză.
Și așa cum legea nu îngrădește dreptul de a fi recuperați banii reprezentând onorariul de avocet, situația nu poate fi decât similară și în cazul expertului - parte.
Nici codul d e procedură civilă nu prevede o restricționare în privința recuperării onorariului de expert - parte.
Conform art. 274 alin.(1) din codul d e procedură civilă "Partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", iar la alin.(2) din același articol este prevăzut strict că "Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru.plata experților.precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut".
La data de 23.03.2009 Sindicatul Liber, din cadrul A T în calitate de reprezentant legal al reclamantului, a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr.81/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
În ceea ce privește pct.1 al recursului, așa cum s-a precizat în obiecțiunile formulate de reclamant(partea a IV-a) la expertiza contabilă, depuse la dosarul cauzei la data de 20.01.2009 se constată că expertul contabil săvârșește o eroare de calcul, probabil din omisiune.
Astfel, la suma totală rezultată din indexarea sumei de 4.643,00 lei, cuvenită reclamantului pentru anul 2007 și încasată de acesta, respective 5.110,00 lei, nu a mai adăugat și diferența de 208,00 lei, rezultată din indexarea drepturilor cuvenite pentru anii 2004-2005 și 2006, conform tabelului anexat la răspunsul la obiecțiuni(partea a III-a).
Cu referire la pct.2 al recursului, respective plata sporului de 30% din salariul funcției de bază al funcției înclocuite, pentru exercitarea atribuțiilor unor alte funcții, se învederează instanței că, așa cum rezultă din actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei(copii de pe jurnalul serviciului de pază la sediul societății, fișa postului, etc.), reclamantul a efectuat, din dispoziția conducerii, serviciul de pază la poarta și în interiorul societății, aceasta însemnând în mod indubitabil ca el a efectuat atribuțiile unei alte funcții, având în vedere că funcția lui de bază pe care a fost angajat este de conducător auto(șofer).
Așa cum a arătat, prin precizările și materialele depuse în cadrul procesului, aceasta a doua funcție este dispusă de conducerea societății chiar prin fișa postului, unde este menționat că salariatul va efectua și serviciul de pază la poarta societății, această atribuție nefăcând evident parte din sarcinile funcției de conducător auto.
Este de reținut faptul că, referitor la constatarea instanței că "potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, la sediul pârâtei nu există documente legal întocmite în care să se specifice funcția înlocuită de reclamant", nici un angajator nu dovedește o atât de mare bunăvoință și mărinimie față de angajatul său, oricare ar fi acesta, încât să întocmească din propria sa inițiativă actele necesare din care să rezulte îndeplinirea unei alte funcții de către salariat decât funcția de bază și să o mai și plătească.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10.03.2009.
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța la data de 4.03.2009, Sindicatul Liber, în calitate de reprezentant legal al reclamantului a solicitat în contradictoriu cu pârâta T îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.81/23.01.2009, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant și a cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând contravaloare onorariu expert, contabil parte.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 281 al.1 și 2.pr.civ.
Potrivit art. 281 al.1 pr.civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instituția îndreptării erorii materiale își găsește aplicarea în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acestuia.
Dispozițiile art. 281 al.1 pr.civ. trebuie interpretate în mod restrictiv, astfel că pe această cale nu se poate dispune completarea dispozitivului hotărârii astfel cum solicită reclamantul.
Nefiind posibilă completarea hotărârii pe calea instituției îndreptării erorii materiale nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei.
Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței civile nr.81/23.01.2009.
Prin răspunsul la obiecțiuni depus la fila 237 din dosarul de fond, expertul contabil a procedat la indexarea cu indicele prețurilor de consum a drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Din anexa la obiecțiuni rezultă că expertul a calculate correct reactualizarea drepturilor salariale, aplicând corect indicele prețurilor de consum pe perioada de referință.
Cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului(ore suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și religioase, drepturi salariale pentru programul de muncă efectuat în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și religioase, spor de vechime, spor de fidelitate drepturi salariale pentru programul de lucru efectuat în timpul nopții, indexat - în raport cu indicele prețurilor de consum până în luna mai 2008 este de 5.110 lei.
Având în vedere că reclamantul a încasat drepturile salariale solicitate prin acțiune și cererea precizatoare, în cuantum de 4643 lei, la data de 30.05.2008, în baza statului de plată semnat de acesta, în mod correct prima instanță a constatat că pârâta mai datorează reclamantului suma de 467 lei reprezentând diferența(actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești cuvenite).
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a exercitat două funcții care să-l îndreptățească la acordarea sporului prevăzut de art. 32 al.2 din CCM la nivel de unitate.
Din fișa postului aflată la dosar rezultă că reclamantul avea stabilită ca sarcină de serviciu efectuarea serviciului de pază la sediul societății, acesta prestând în mod efectiv această activitate așa cum rezultă din foile de prezență și din registrele de serviciu ale agenților de pază.
Nu există un act adițional din care să rezulte că reclamantul îndeplinea și o altă funcție în afară de cea de agent de pază.
De asemenea, prin experiza contabilă cât și prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că la sediul pârâtei nu există documente legale din care să rezulte că reclamantul îndeplinea atât atribuții de agent de pază cât și atribuții de șofer cum susține reclamantul.
Pentru considerentele arătate mai asus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursurile ca nefondate și a menținut încheierea și sentința recurate ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER DIN CADRUL SC SA, cu sediul în T,-,.11,.C,.3, județul C, împotriva încheierii din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- și a sentinței civile nr.81/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în T,-, județul T, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/22.10.2009
- gref.-
2 ex./28.10.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
