Drepturi salariale (banesti). Decizia 57/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Valentina Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: George
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtaCOMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE "DUNĂREA" SAîmpotriva sentinței civile nr. 591 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, în litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este al treilea termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
După terminarea ședinței, dar înainte ca instanța să se pronunțe, s-a prezentat din partea recurentei-pârâte CUP Dunărea SA B consilier juridic, care a depus la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea deciziei în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3734/113/22.11.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC de SA B pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată aceasta din urmă să îi plătească suma de 803,26 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite aferente perioadei noiembrie - decembrie 2005; suma de 1440 lei reținută în mod abuziv din cuantumul salariului cuvenit perioadei octombrie 2005 - octombrie 2006. De asemenea, s-a solicitat ca pârâta să plătească aceste sume indexate în raport de rata inflației precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a avut ca atribuții și cea de recuperare creanțe pe un anumit sector, stabilit de angajator; în perioada noiembrie-decembrie 2005 desfășurat activitatea de recuperare pe sectorul și a recuperat suma de 8032,67 lei; conform deciziei nr.207/10.10.2005 i se cuvenea un procent de 10% din încasările pe care reușea să le obțină de la abonați; a depus diligențe în vederea obținerii acestor sume dar nu a ajuns la nici un rezultat; a observat că în fiecare luna i se reținea o anumită suma de bani, în mod nejustificat. În drept au fost invocate prevederile art. 269 și următoarele din Legea nr. 53/2003.
Prin cererea completatoare depusă la data de 17.01.2008 reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată să îi achite contravaloarea tichetelor de masă de care a fost privat în perioada septembrie 2007- decembrie 2007 și să îi achite suma de 1360 lei reprezentând diferență salariu pe perioada 1.01.2007-1.09.2007, data renegocierii salariului prin contractul colectiv de muncă. Conform statelor de plata reclamantul a primit în perioada menționată un salariu de 710 lei în loc de 880 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.02.2008 pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât societatea și-a îndeplinit obligațiile de plată a drepturilor salariale.
În ședința publică din data de 19.03.2009 pârâta a arătat că SC de SA B și SC de Utilități Publice B au fuzionat prin absorbție, calitatea procesuală pasivaă în cauză fiind transmisă de la prima societate la a doua societate.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 591/24 iunie 2009 admis în parte acțiunea completatoare formulată de reclamantul și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 48 lei reprezentând drepturi bănești reținute pentru perioada octombrie 2005-octombrie 2006 și suma de 1146 lei reprezentând diferențe salariale aferente perioadei 1.01.2007-31.07.2007, sume ce se vor actualiza cu rata inflației pâmă la data plații efective.
A compensat cheltuielile de judecată constând în onorariu expert și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente:
Între reclamantul în calitate de salariat și pârâta SC de SA B în calitate de angajator s-a încheiat la data de 15.02.2005 contractul individual de muncă nr. 1273/2005.
Prin decizia nr. 23/15.02.2005 reclamantul a fost angajat în funcția de șef serviciu încasări - caserie centrală, începând cu data de 15.02.2005, pe durată nedeterminată cu un salariu de baza de 6.000.000 ROL pe lună iar prin decizia nr. 44/15.03.2005 s-a stabilit începând cu data de 15.03.2007 un salariu de bază de 7.130.000 ROL. Prin decizia nr. 99/15.03.2005 s-a stabilit că reclamantul va beneficia de 10% indemnizație de conducere începând cu data de 15.03.2005.
Prin decizia nr. 193/26.08.2005 modificată prin decizia nr. 207/10.10.2007 și decizia nr. 220/8.11.2005 s-a stabilit că țeful serviciului încasări casierie centrală și casierii-încasatori vor fi retribuiti în sistem de cotă procentuală, menționându-se cuantumul cotelor respective.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică contabilă (225-250 dosar) precum și un supliment la acest raport (răspuns obiecțiuni - 318-331 dosar)
Expertul contabil a concluzionat că în perioada 1.11.2005 - 31.12.2005 drepturile salariale calculate și achitate de către pârâtă sunt corecte; în perioada octombrie 2005-octombrie 2006 societatea a reținut reclamantului în plus suma de 48 lei iar în perioada 1.01.2007 - 31.07.2007 a rezultat o diferentță brută între salariul primit și cel recalculat de 880 lei în cunatum de 1146 lei. În ceea ce privește tichetele de masă expertul a arătat că pârâta nu îndeplinea condițiile de acordare a acestora întrucât avea datorii restante neachitate de bugetul de stat (art. 15 din OUG nr. 79/2001 - abrogata prin OUG nr. 79/2008).
Instanța de fond a mai reținut că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea de obligare a angajatorului la plata sumelor actualizate în funcție de rata inflației până la achitare este fondată conform art. 269 Codul muncii.
De asemenea, cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Societatea comercială de Utilități Publice "Dunărea" B considerând-o nelegală pentru următoarele motive de recurs:
- În considerentele hotărârii, instanța nu a făcut analiza temeiurilor de drept invocate de recurenta-pârâtă, enunțând numai prevederile art. 269 din Codul muncii;
Unitatea datorează numai suma de 48 lei, care dintr-un calcul eronat nu s-a plătit reclamantului la timpul respectiv.
- Instanța fără a analiza Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, Contractul Colectiv de Muncă pe Gospodărie Comunală Locativă și Transporturi Locale și Contractul Colectiv de Muncă pe Societate a dispus în mod greșit obligarea la plata sumei de 1.146 lei, sumă pe care nu o datorează.
Interpretând normele juridice aplicabile în perioada de referință reclamantul nu trebuia beneficieze de plata salariului în sumă de 880 lei cât se prevedea în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național.
Instanța nu a înlăturat calculele eronate ale expertului care nu a finalizat calculul și pentru perioada 01.08.2007 - 31.12.2007, deși suma de 1.260 lei o stabilise ca fiind datorată pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007.
Suma datorată de societate reclamantului dacă -ar fi respectat prevederile art. 40 alin. 1 și 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național în vigoare pentru anii 2007 - 2010 ar fi fost de 2.054 lei și nu de 1.145 lei stabilită.
A precizat recurenta că nu a putut aplica prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național întrucât la negocierea Contractului Colectiv de Muncă nr. 91/14620/13.08.2007 înregistrat B la data de 13.08.2007 comisia paritară de negociere a avut drept temei legal, Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și de Transporturi Locale pe anii 2007 - 2010.
Era obligată să facă aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă pe ramură întrucât în conformitate cu Hotărârea nr. 5 din 18.02.2006 a Adunării generale a Acționarilor a devenit membru al Asociației Române a - organizație patronală și profesională neguvernamentală și nonprofit de interes comunitar.
- Nelegalitatea hotărârii rezultă și din faptul că, prin aplicarea prevederilor contractuale la nivel de ramură, reclamantul a obținut un salariu mai mare decât dacă s-ar fi aplicat ca metodă de calcul potrivit prevederilor art. 40 alin. 1 și 4 din Contractul de Muncă la Nivel Național.
Intimatul-reclamant prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului întrucât instanța a aplicat corect dispozițiile Contractului de Muncă la Nivel Național care are putere de lege, fiind aplicabil în relațiile de muncă între toți angajatorii și angajații pe întreg teritoriul țării, fiind obligatoriu în toate ramurile de activitate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond cuprinde în considerente motivele de fapt și temeiul de drept pe care se sprijină soluția pronunțată.
S-a făcut trimitere la probele administrate în cauză, înscrisuri și expertiză contabilă și ca temei legal la dispozițiile art. 269 Codul muncii.
Instanța de fond în mod corect sa reținut obligația pârâtei la plata sumei de 1.146 lei, după ce a constatat că reclamantul a avut, în perioada 01.01.2007 - 31.07.2007, un salariu sub salariul minim pe economie stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național.
Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În lumina dispozițiilor legale sus-menționate, reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în materie, acordând prioritate principiului aplicării prevederilor cele mai favorabile salariatului.
De asemenea reține că este neîntemeiată susținerea recurentei cu privire la nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării prevederilor contractuale la nivel de ramură cu privire la acordarea salariului mai mare față de Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național.
Așa cum s-a precizat mai sus, în lumina prevederilor art. 238 Codul muncii clauzele contractuale ce se aplică sunt cele mai favorabile salariatului.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtaCOMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE "DUNĂREA" SAîmpotriva sentinței civile nr. 591 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /01.02.2010
decizie VM/01.02.2010
4 ex/01.02.2010
Fond: Tribunalul Brăila - judecători: și
asist.jud.:
Com. 2 ex./02.02.2010
- SC de Utilități Publice Dunărea SA
-
Președinte:Gabriela Valentina BaciuJudecători:Gabriela Valentina Baciu, Romeo Jirlăeanu, George
