Drepturi salariale (banesti). Decizia 6064/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5148/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6064/
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.5061/R/08.07.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, formulată de revizuient în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul personal și asistat de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata a formulat, în scris, cerere de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, cerere înregistrată la dosar la data de 23.10.2009, după care,
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de intimată.
Reprezentantul avocat al revizuientului nu se opune admiterii cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare pe considerentul că nu este temeinic motivată, nefiind anexate înscrisuri justificative și lasă cauza la a doua strigare, după soluționarea dosarelor solicitate la amânare fără discuții, potrivit art.126 Cod procedură civilă.
La a doua strigare a cauzei a răspuns revizuientul personal și asistat de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Revizuientul, prin avocat, solicită admiterea cererii, reaprecierea asupra hotărârii, în principal, prin casare cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, dacă se constată lipsă de procedură cu intimata, în subsidiar, să se constate că ceea ce au solicitat în fața instanței nu a fost atacat cu recurs.
În susținerea motivelor de revizuire, reprezentantul avocat al revizuientului arată că împotriva deciziei pronunțate ridică două critici ce vizează maniera în care s-au depășit limitele învestirii instanței. Instanța s-a pronunțat asupra ambelor recursuri, a admis recursul formulat și a modificat sentința atacată. Mai arată că deși s-a folosit formulat apel/recurs, ne aflăm în prezența unui recurs formulat în condițiile art.3041Cod procedură civilă iar instanța este ținută de motivele de recurs scrise. Critica vizează diferența de salariu rezultate ca urmare a indexării prin OG nr.9/2005, calculate într-un supliment la raportul de expertiză, în valoare de câteva sute de lei.
În motivarea deciziei, ce a constituit ulterior motiv de revizuire, instanța de recurs arată că recurentul a completat cererea de recurs în termen legal prin care a solicitat admiterea recursului. O cerere formulată la data de 09.02.2009 adresată Tribunalului București și intitulată "note scrise" poate fi considerată completare a motivelor de recurs. Prin această cerere reia fondul cauzei, dar prin care solicită obligarea recurentului la plata sumei de 280 lei și solicită obligarea reclamantului la plata amenzii judiciare. Arată că această cerere este lipsită de interes, față de învestirea instanței.
Susține că instanța a fost învestită cu două aspecte, potrivit dezbaterilor din fața Curții. Arată că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut în sensul art.322 pct.2 Cod procedură civilă, având dispoziții potrivnice conform art.322 pct.1 Cod procedură civilă.
Un al doilea aspect privește faptul că se menționează în dispozitiv că s-au admis ambele recursuri. Cu toate acestea a respins toate capetele de cerere din recursul revizuientului. Mai arată că cererea de îndreptare a erorii materiale nu constituie motiv de recurs, în cererea de privește schimbarea denumirii intimatei. Instanța a dat ceea ce nu s-a cerut. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.53/14.09.2009.
CURTEA,
Prin decizia nr.5061R pronunțată la 08.07.2009 în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția VII - a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, investită cu soluționarea recursului recurentului și al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului () a admis recursurile, a modificat sentința recurată în parte,în sensul că a îndreaptat eroarea materială cu privire la denumirea pârâtei, în sensul că se va menționa pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în loc de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice, a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata premiilor pretinse, a indemnizației de șef de serviciu și a indexărilor (în cuantum de 4589 lei), a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, a sumei de 337 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând indexare cuvenită pe octombrie 2005, precum și cu privire la soluționarea capetelor de cerere privind plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef de serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior, a respins cererea de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului reclamant, ca neîntemeiată, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei, consemnată de recurenta pârâtă,ca nefiind utilizată în cauză.
In considerente s-a retinut ca potrivit contractul individual de muncă nr. 28/24.02.2003, recurentul reclamant a fost angajat în funcția de șef de serviciu la Direcția Inspecție, începând cu data de 01.03.2003, în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice, persoană juridică de interes public în subordinea Ministerului Industriei și, potrivit art.1 din HG nr.707/2002 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice.
În același contract individual de muncă s-a stipulat că salariul de bază convenit de către părți este de1300 lei(- lei vechi) și că nivelul acestui salariu se va calcula în fiecare lună, corelat cu veniturile realizate de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice pe luna respectivă, adică: se va menține, în cazul realizării sau depășirii veniturilor planificate, pentru luna în curs, conform de Venituri și Cheltuieli, aprobat în condițiile legii; se va diminua corespunzător, în baza deciziei Directorului General, în cazul nerealizării veniturilor planificate, atât pe luna în curs, cât și cumulat, pe perioada exercițiului bugetar al anului în curs, conform de Venituri și Cheltuieli aprobat în condițiile legii, fără a fi scăzut sub nivelul salariului tarifar minim corespunzător celui oferit pentru instituțiile bugetare, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier A/I/3.
Totodată, s-a precizat că salariatul recurent beneficiază de indemnizația de conducere de 30% din salariul de bază cuvenit pe luna respectivă, în baza Deciziei nr.6/2003 de numire în această funcție, precum și de spor de vechime de 25% din salariul cuvenit pe luna respectivă și spor pentru titlul științific de 15% din salariul cuvenit.
Prin urmare, nivelul salariului cuvenit recurentului reclamant nu era prestabil printr-un act normativ ca în cazul personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat, ci era calculat lunar, corelat cu veniturile realizate de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice pe luna respectivă.
Recurentul reclamant nu a fost numit în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice în calitate de funcționar public, ci a fost angajat prin concurs, în calitate de personal contractual, astfel că susținerea acestuia în sensul că a fost declasat la angajare din gradul profesional obținut anterior în cadrul Ministerului Mediului (gradul IA) nu are suport legal.
Finanțarea activității Agenția Națională pentru și Preparate Chimice, potrivit art.5 din HG nr.707/2002, se realiza din venituri, de regulă, extrabugetare, iar salarizarea personalului, conform art.7 alin. 5 din același act normativ, se efectua în corespunzător prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit același act normativ se mai stipula că în situația în care finanțarea activității se realizează integral din venituri extrabugetare, salarizarea se face în condițiile prevăzute de lege pentru salarizarea instituțiilor publice finanțate din venituri extrabugetare, iar în speță, prin cererea de recurs dedusă judecății recurentul reclamant confirmă faptul că recurenta pârâtă a fost salarizată în exclusivitate din fonduri extrabugetare în intervalul 1 martie 2003 - 31 decembrie 2006.
De asemenea, recurentul reclamant recunoaște că în deciziile intimatei s-a trecut ca temei juridic al stabilirii salariului Codul muncii (Legea 53/2003) și HG 707/2002, or în nici unul din aceste acte normative nu se prevede că persoane încadrate în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice vor fi salarizate la nivelul funcționarilor publici.
Odată cu acceptarea postului oferit de către Agenția Naționalâ pentru și Preparate Chimice, recurentul reclamant a acceptat și salarizarea corespunzătoare acestui post, iar în ipoteza în care aprecia că salariul este nesatisfăcător avea posibilitatea de a refuza încheierea contractului individual de muncă nr. 28/24.02.2003, respectiv a actului adițional nr.1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003.
Recurentul reclamant a încasat drepturile salariale înscrise în contractul său individual de muncă și în actele adiționale la acesta, nefiind îndreptățit la plata unui salariu mai mare față de nivelul salariului cu care a fost încadrat, stabilit prin negociere, în condițiile în care nu s-a solicitat și obținut pe cale judecătorească nulitatea acestor clauze contractuale.
În ceea ce privește indemnizația de șef serviciu în cuantum de 19.452 lei pretinsă de către recurentul reclamant în cauză, Curtea reține ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe, de vreme ce decizia nr.34/31.10.2003 prin care s-a desființat postul său de șef serviciu nu a fost revocată de către angajator și nici anulată prin hotărâre judecătorească în cadrul unei contestații îndreptată împotriva acesteia.
De adăugat că recurentul reclamant a semnat actul adițional nr. 1/24.11.2003 la contractul individual de muncă, fiind astfel de acord cu schimbarea încadrării sale din funcția de șef serviciu în funcția de inspector de specialitate 1/3.
Prima instanță a respins în mod corect cererea recurentului reclamant de obligare a pârâtei la plata sumei de 12.300 lei, pentruîncadrarea pe un post inferior, ținând seama de faptul că acesta a semnat actul adițional nr.1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003, prin care s-a schimbat încadrarea sa din șef serviciu în funcția de inspector de specialitate 1/3, funcție ce a fost menținută și în contractul individual de muncă nr.51/02.12.2003.
În privința daunelor morale, critica recurentului reclamant este neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art.269 al.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Astfel, în speță, recurentul reclamant nu a arătat în concret în ce a constat atingerea personalității sale sau a altor drepturi nepatrimoniale ale acestuia, iar din analiza probelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă producerea unui prejudiciu cert, adică sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare adus salariatului prin fapta ilicită a angajatorului.
Nu se poate prezuma nici existența și nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși neacordarea unor drepturi bănești, în condițiile în care prin admiterea chiar în parte a cererii deduse judecății, recurentul reclamant a obținut repararea prejudiciului material suferit.
Prin urmare, de vreme ce nu a fost probată îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii angajatorului (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a angajatorului și prejudiciu, precum și vinovăția angajatorului), în sensul că recurentul reclamant nu a făcut dovada existenței prejudiciului moral pretins, respectiv a atingerii aduse unor valori sau atribute personale, nepatrimoniale care să justifice obligarea recurentei intimate la despăgubiri, dispozițiile sentinței privind respingerea capătului de cerere referitor la plata de daune morale vor fi menținute de către
Cererea recurentului reclamant referitoare la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate cu expertiza este nefondată, având în vedere faptul că ambele părți au fost obligate la plata onorariului de expert și că pârâta a fost obligată prin hotărârea recurată la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată, în baza art.274 pr.civ. acțiunea dedusă judecății fiind admisă doar în parte.
Cu privire la denumirea pârâtei, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica recurentului reclamant, întrucât în hotărârea instanței de fond s-a menționat în mod eronat Agenția Națională pentru și Preparate Chimice, fără a se ține seama de faptul că această instituție fost desființată prin Legea 349/2007 și preluată în parte de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Examinând recursul formulat de către recurenta pârâtă prin prisma criticilor invocate de către aceasta, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea a reținut ca fiind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care nu există temei legal pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 12806 lei către recurentul reclamant.
Astfel, instanța de fond a dispus greșit obligarea pârâtei la plata sumei de 4589 lei cu titlu de indexări pe anul 2004, fără a ține seama de faptul că majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2004 prevăzute la art. 2 din OUG nr. 123/2003, au acordate de către recurenta pârâtă într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, iar recurentul reclamant a beneficiat de acestea la fel ca și ceilalți salariați ai fostei.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că recurentul reclamant a fost angajat în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice la data de 1.03.2003, deci ulterior primei majorări/creșteri salariale de 3% acordată în temeiul art.1 alin.2 lit.a din OUG nr.191/2002, cu începere cu data de 1 ianuarie 2003, personalului contractual din sectorul bugetar, salarizat potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, motiv pentru care nu este îndreptățit la aceasta.
În ceea ce privește cea de a doua majorare/creștere (indexare) salarială pe același an 2003, în procent de 4,5%, prevăzută la art. 1 alin. 2 lit. b din același act normativ, din actele dosarului rezultă faptul că aceasta a fost acordată recurentului reclamant la aceeași dată ca și celorlalți salariați ai fostei, respectiv 01.07.2004, caz în care solicitarea acestuia a fost greșit admisă de către instanța de fond.
Cu privire la majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2005, prevăzute la art. 4 din OG nr. 9/2005 acordate într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, în procent de 11,11% (de la 1800 lei la 2000 lei), critica recurentei pârâte este nefondată, de vreme ce recurentul reclamant a primit această indexare o lună mai târziu decât ceilalți salariați din cadrul instituției, conform Deciziei nr. 61/11.11.2005 și actului adițional nr. 8/11.11.2005 Ia Contractul individual de muncă nr. 51/02.12.2003, prejudiciul cauzat prin această întârziere fiind de 337 lei, la care pârâta a achiesat expres în fața instanței de fond, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii recurate.
Referitor la premiile trimestriale, cererea recurentului reclamant a fost greșit încuviințată de către instanța de fond, de vreme ce acestea nu fac parte din salariu și nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor pentru acordarea acestora, în baza Deciziei Directorului General, în limita fondurilor bugetare aprobate și a disponibilului existent, conform propunerilor directorilor de direcții și șefilor de compartimente subordonate direct Directorului General, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă.
În ceea ce privește reținerea nelegală timp de 2 luni a indemnizației de șef de serviciu, în mod greșit prima instanță nu a ținut seama de faptul că decizia nr.17/20.06.2003 de retrogradare din funcția de șef serviciu în cea de execuție de inspector de specialitate gradul 1/3, pe o perioadă de 60 de zile nu a fost revocată de către angajator și nici anulată prin hotărâre judecătorească în cadrul contestației îndreptată împotriva acestei decizii, astfel încât a existat temei legal pentru sistarea indemnizației de șef serviciu.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de aplicare a unei amenzi judiciare, având în vedere faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 723.pr.civ. în condițiile în care recurentul reclamant nu a introdus cu rea credință cereri vădit nefondate, în speță acțiunea formulată de către acesta fiind admisă în parte prin hotărârea recurată.
Curtea a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei, consemnată de recurenta-pârâtă, de vreme ce aceasta nu a fost utilizată în cauză, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, în care s-a consemnat că recurenta pârâtă a renunțat la judecarea cererii de suspendare a executării hotărârii primei instanțe.
Impotriva acestei decizii a formulat revizuire recurentul-reclamant, cererea sa fiind intemeiata pe dispozitiile aer.322 pct.1 si 2 Cod procedura civila.
In motivarea cererii de revizuire s-a aratat ca instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut în sensul art.322 pct.2, având dispoziții potrivnice conform art.322 pct.1 c Cod Penal, după cum urmează:
Cu privire la respingerea ca neîntemeiate,a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata premiilor pretinse, a indemnizației de șef de serviciu și a indexărilor (în cuantum de 4589 lei) urmează a se constata că prin motivele de "apel/recurs"(?) formulate de către pârâtă, astfel după cum i-au fost comunicate, nu s-a formulat în mod expres o asemenea cerere.
Dimpotrivă, motivele de "apel/recurs"(?) se referă în mod expres numai la critica acordării unor diferențe (salariu, spor de vechime, spor doctorat) rezultate ca urmare a indexării prin OG nr.9/2005, calculate într-un supliment la raportul de expertiză.
Independent de formula hibridă "apel/recurs" folosită de pârât ne aflăm fară îndoială în prezența unui recurs formulat în condițiile art.304/1 Textul îngăduie excederea limitelor de casare prevăzute de art.304 dar aceasta nu însemnează că nu sunt aplicabile în cauză prevederile privind motivarea recursului,conform art.303
Nu termenul de motivare interesează aici ci faptul că și recursul declarat în condițiile art.304/1 trebuie motivat.
Dispozitiile art.292 al.2 Cod procedura civila nu sunt aplicabile în cauză din cel puțin două motive.
În primul rând pentru că art. 316. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică în instanța de recurs numai dacă nu sunt potrivnice celor cuprinse în reglementarea acestei instituții, iar aici avea reglementarea expresă a art.303
În al doilea rând ipoteza art. 292 al.2 nu este aplicabilă în cauză întrucât avem de-a face cu un recurs motivat. Prin aceasta recurentul a fixat cadrele de dezbatere procesuală pe care instanța nu le poate depăși din oficiu. Este și o garanție a dreptului la apărare.
Deoarece instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor capete din cererea recurentului introductivă (pretenții privind plata premiilor, a indemnizației șef serviciu și a indexărilor) care nu au fost atacate prin motivele cererii de recurs nici în fapt și nici în drept este evident că s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut în sensul art.322 pct.2
Cu privire la recursul formulat de revizuient instanța s-a pronunțat în sensul admiterii sale. Cu toate acestea respinge toate capetele de cerere din acest recurs privind plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior. Dispozițiile apar astfel potrivnice conform art.322 pct. 1.
S-a dispus: "îndreaptă eroarea materială cu privire la denumirea pârâtei,în sensul că se va menționa pârâta Agenția Naționala pentru Protecția Mediului, în loc de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice " fără ca să existe o cerere expresă în acest sens din partea niciuneia dintre părți.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de revizuire intemeiate pe dispozitiile art. 322 pct.1 si 2 Cod procedura civila, Curtea constata ca revizuirea ca nefondata pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste primul motiv de revizuire invocat, Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art. 322 pct.1 Cod procedura civila revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate ceredacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Revizuientul considera ca dispozitiile potrivnice se refera la faptul ca recursul sau a fost admis, dar, cu toate acestea, au fost respinse toate capetele de cerere criticate, respectiv cele avand ca obiect plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior. Desi instanta de recurs a dispus indreptarea erorii materiale cu privire la denumirea intimatei, revizuientul considera ca nu a existat o cerere expresa in acest sens a niciuneia dintre parti.
Analizand acest motiv, Curtea constata ca dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot executa in sensul art. 322 pct.1 Cod procedura civila.
Textul de lege mentionat se refera la situatia in care dispozitivul nu poate fi pus in executare deoarece, daca s-ar executa une din dispozitii, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
Revizuientul sustine ca aceasta contrarietate exista intre dispozitia prin care este admis recursul sau si cea prin care sunt respinse capetele de cerere mentionate, dar recursul a fost admis deoarece instanta a constatat intemeiata critica recurentului referitoare la denumirea intimatei.
Curtea nu poate retine sustinerile revizuientului in sensul ca instanta de recurs nu a fost investita cu acest motiv de recurs, deoarece din analiza memoriului de recurs depus la dosar de catre recurent rezulta ca acesta a invocat in mod expres aceasta critica(fila 128 dosar recurs), pe care instanta a gasit-o intemeiata, motiv pentru care a admis recursul sau. Asa cum in mod unitar s-a stabilit in doctrina si jurisprudenta, chiar daca instanta constata intemeiat un singur motiv de recurs aceasta va admite calea de atac promovata, nefiind posibila admiterea in parte a recursului, ci doar modificarea in parte sau in tot a hotararii recurate.
Avand in vedere ca instanta de recurs a gasit intemeiat un singur motiv de recurs, in mod corect a admis recursul si a modificat in parte sentinta recurata, neexistand contrarietate intre dispozitiile referitoare la admiterea recursului, indreptarea erorii materiale si respingerea capetelor de cerere avand ca obiect plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior, cu atat mai mult cu cat aceste dispozitii, avand in vedere solutia pronuntata pe fond de instanta de recurs, nici nu sunt susceptibile de executare.
Curtea constata ca nu exista contrarietate nici intre dispozitiile analizate si celelalte dispozitii ale deciziei criticate.
Al doilea motiv de revizuire este intemeiat pe dispozitiile art. 322 pct.2 Cod procedura civila, potrivit caruia evizuirea unei hotărâri se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Sub acest aspect, revizuientul a invocat faptul ca instanta de recurs nu a fost sesizata decat cu motivele cuprinse in memoriul intitulat "apel/recurs", hotararea nefiind criticata cu privire la solutionarea capetelor de cerere referitoare la plata premiilor pretinse, a indemnizației de șef de serviciu și a indexărilor (în cuantum de 4589 lei). In opinia revizuientului, instanta de recurs a depasit limitele sesizarii, pronuntandu-se si asupra unor aspecte care nu au fost recurate, motiv pentru care ar fi aplicabil motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct.2 Cod procedura civila.
Textul de lege invocat este o aplicare a principiului disponibilitatii. Potrivit art.129 alin.ultim, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Analizand motivele de recurs formulate de recurenta-parata, Curtea constata ca instanta de recurs a fost inestita si cu analizarea legalitatii si temeiniciei capetelor de cerere mentionate.
In acest sens, trebuie avut in vedere faptul ca motivele initiale de recurs prin care se invoca netemeinicia si nelegalitatea sentintei cu privire la plata sumei de 120.806 lei, sporul de vechime, sporul de doctorat, cheltuielile de judecata, au fost completate prin cererea intitulata "Note scrise", cerere formulata in termenul prevazut de art.306 raportat la art.301 Cod procedura civila, la data de 09.02.2009(filele).
In mod corect instanta de recurs a analizat toate criticile formulate de recurenta-parata, Curtea neputand retine sustinerile revizuientului in sensul ca instanta nu a fost investita cu mtoive de recurs referitare la capetele de cerere respinse.
Astfel, recurenta-parata a invocat aspecte referitoare la pretentiile reclamantului privind plata salariului si suma stabilita prin coventia partilor, conventie careia ii sunt aplicabile dispozitiile art.969 civil. O alta critica adusa hotararii instantei de fond se refera la lipsa de temei legal pentru obligarea recurentei-parate la plata retroactiva a indemnizatiei de sef serviciu(fila 6). Recurenta a invocat si faptul ca reclamantului i s-au acordat si avansarie/majorarile/cresterile/indexarile salariale(fila 6). De asemenea, se invoca netemeinicia pretentiilor referitoare la plata unor premii anuale sau trimestriale(filele 7).
Recurenta critica solutia instantei de fond asupra drepturilor salariale acordate reclamantului, invocand gresita apreciere a probelor administrate, inclusiv a expertizei administrate in cauza(filele 8-9 ). Aspectele de neteinicie se refera expres la prime, indexari, indemnizatii, sume aferente postului de sef serviciu, diferente rezultate din incadrarea intr-un post inferior.
Sintetizand motivele de recurs, recurenta-parata invoca nepronuntarea asupra unor capete de cerere( art.304 pct.6 Cpc), schimbarea intelesului lamurit si vadit neindoielnic al unui act juridic(art.304 pct.8 Cpc), faptul ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii neexistand temei legal pentru justificarea sumei de 12806 lei( art.304 pct 9 si art.3041Cpc)(filele 9-10).
Curtea retine ca hotararea instantei de fond a fost criticata sub toate aspectele, astfel incat nu se poate retine ca insanta de recurs nu ar fi fost sesizata cu privire la anumite capete de cerere solutionate de instanta de fond. intemeiate criticile formulate, Curtea a admis recursul recurentei-parate si a modificat in parte sentinta de fond.
In concluzie, in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 322 pct.2 Cod procedura civila, instanta de recurs nedepasind limitele investirii.
de toate aceste considerente de fapt si de drept, curtea urmeaza sa respinga cererea de revizuire ca nefondata.
Avand in vedere dispozitiile art.274 Cod procedura civila, instanta va respinge cererea revizuientului avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr.5061/R/08.07.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, formulată de revizuientul în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red; Tehnored:
2 EX./17.11.2009
Jud. recurs:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
