Drepturi salariale (banesti). Decizia 6113/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6113
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SC SRL B, împotriva sentinței civile nr.686/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul pârât SC SRL B și intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul pârât SC SRL B, pune concluzii de admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul O l
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1129/17.06.2008 a fost admisă în parte acțiunea formulată și obligată pârâta la plata sumei de 200 lei drepturi bănești aferente lunii ianuarie 2008.
Instanța a reținut că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul pârâtei în perioada septembrie 2007-ianuarie 2008, programul de lucru fiind în intervalul 7,00-14,00, pentru care a primit drepturile salariale cuvenite, cu excepția lunii ianuarie 2008. apreciat instanța că în raport de dispozițiile art. 39 Codul muncii, reclamanta este îndreptățită la plata sumei de 200 lei reprezentând drepturi bănești aferente lunii ianuarie 2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că prima instanță a reținut o situație de fapt eronată atât cu privire la programul de lucru cât și cu privire la plata drepturilor solicitate.
Prin decizia nr.9198/23.10.2008 a fost admis recursul formulat de reclamantă, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a avut în vedere că prima instanță nu a analizat toate capetele de cerere, aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului litigiului și atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate. De asemenea indicațiile instanței de recurs au fost în sensul de a se efectua o expertiză contabilă care, pe baza documentelor și evidențelor financiar-contabile, să stabilească dacă pretențiile sunt întemeiate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Olt la nr-.
Prin sentința nr. 686/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL și s-a dispus obligarea pârâta să încheie contractul de muncă reclamantei pentru perioada 01.09.2007 - 14.01.2008.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1036 lei, sumă brută din care se vor reține contribuția către bugetul de stat, aferentă a 400 ore suplimentare și la 133 lei contribuții restante către bugetul de stat.
S-a respins cererea privind plata daunelor morale, ca neîntemeiată.
S-a dispus obligarea pârâtei la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a desfășurat activitate în cadrul pârâtei în perioada septembrie 2007-ianuarie 2008. Pentru această perioadă pârâta nu a încheiat reclamantei contract individual de muncă deși avea această obligație potrivit art. 16 Codul muncii, însă nu a contestat existența raporturilor de muncă, recunoscând prin întâmpinare că reclamanta a desfășurat activitate în calitate de vânzător.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză s-a reținut faptul că program de lucru al unității unde reclamanta și-a desfășurat activitatea era între orele 7,30-21,30, lucrându-se în schimburi, prin rotație, două vânzătoare, respectiv în intervalele 7,30-15.30 și 15,30-21.30. În zilele de sâmbătă și duminică activitatea se desfășura prin rotație, respectiv câte o vânzătoare pe zi câte 16 ore.
În perioada sărbătorilor de iarnă programul de lucru a fost de 16 ore pe zi timp de 14 zile.
Din analiza dispozițiilor art. 109 Codul muncii, s-a reținut că durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână, iar munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară, potrivit art. 117 Codul muncii. Reclamanta a lucrat suplimentar câte 16 ore săptămânal, pârâta nefăcând dovada compensării acestora prin ore libere plătite conform art. 119 alin. 1 Codul muncii.
Potrivit programului de lucru dovedit se apreciază că reclamanta a lucrat suplimentar câte 16 ore pe săptămână timp de 4 luni, rezultând 256 ore la care se adaugă 32 ore suplimentare aferente lunii ianuarie 2008 (01-14 ianuarie) și 112 ore suplimentare lucrate în perioada sărbătorilor de iarnă (câte 8 ore lucrate suplimentar pe zi timp de 14 zile). Astfel totalul orelor suplimentare efectuate de reclamantă, ce a rezultat din probele administrate este de 400 ore în perioada lucrată la pârâtă, septembrie 2007-14 ianuarie 2008.
Pentru a calcula contravaloarea acestor ore s-a utilizat salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, respectiv 440 lei, adică 2,59 lei/oră, potrivit art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel a rezultat că reclamantei i se cuvine cu acest titlu suma de 1036 lei. Susținerea martorului în sensul că reclamanta a efectuat peste 500 ore suplimentare pe parcursul unei luni, nu se poate reține având în vedere că această susținere nu a fost coroborată cu celelalte probe efectuate în cauză, declarația acestuia având un grad mare de subiectivitate întrucât este concubinul reclamantei.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea sumei de 133 lei cu titlu de contribuții către bugetul de stat, instanța, în raport de prevederile art.40 alin.2 lit. f Codul muncii, a apreciat că pârâta deși avea obligația plății contribuțiilor, nu a dovedit respectarea acestei obligații. Reclamanta a dovedit faptul că a achitat această sumă către Casa de Asigurări de Sănătate, conform chitanțelor aflate la fila 32 dosar, pentru a putea beneficia de serviciile medicale deși avea calitatea de salariat și obligația plății contribuțiilor incumbă angajatorului.
Pentru aceste considerente a fost admisă în parte cererea formulată și obligată pârâta să încheie contract de muncă reclamantei pentru perioada 01.09.2007-14.01.2008, la plata sumei de 1036 lei, reprezentând contravaloarea a 400 ore suplimentare efectuate în perioada lucrată, sumă brută, din care se vor reține contribuțiile aferente, precum și la plata sumei de 133 lei cu titlu de contribuții restante către bugetul de stat.
Instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată având în vedere că acestea se acordă numai în cazul în care sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau în Contractul colectiv de muncă, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XL din 07.05.2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâta SC SRL B invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu motivarea:
Deși, instanța a reținut în considerentele sentinței că depoziția martorului are un grad mare de subiectivitate, fiind concubinul reclamantei și nu poate fi reținută, doar depoziția acestuia a fost avută în vedere în cea mai mare măsură și nu depozițiilor celorlalți martori audiați în cauză.
La fila nr.33, dosar există depoziția martorului care afirmă că și soția acestuia a lucrat la această societate, având timp suplimentar de lucru 2 săptămâni și în această perioadă toate angajatele au fost plătite suplimentar încasând 900 lei față de salariu de 400 lei.
Chiar martora propusă de reclamanta-intimată a declarat că în perioada în care s-a lucrat suplimentar, s-a primit salariul dublu, condiții în care obligarea societății din nou la plata orelor suplimentare ar reprezenta, atât repetațiune, art.1092 Civil cât și o îmbogățire fără justă cauză.
Reclamanta, cel puțin o săptămână nu a venit la serviciu din motive de sănătate- aspect confirmat chiar de aceasta în cuprinsul acțiunii, ceea ce înseamnă că a beneficiat și de zile libere.
A existat disponibilitatea de a se încheia cu reclamanta, însă aceasta nu a putut să prezinte o fișă medicală din care să rezulte că este aptă din punct de vedere medical, întrucât prezintă tulburări psihice, așa cum rezultă din adeverințele medicale depuse de către aceasta.
În aceste condiții nu se mai poate pune în discuție încheierea unui:
Instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv capătul de cerere privind obligarea societății la plata sumei de 200 lei reprezentând salariu pentru perioada 03.01.2008-04.01.2008 și capătul de cerere privind obligarea societății să încheie pentru perioada 01.09.2007-04.01.2008.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată, în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
În motivarea recursului se susține la pct.1, că instanța de fond și-a fundamentat soluția, în primul rând pe declarația martorului, concubinul reclamantei-intimate care, astfel poate să fie subiectivă, ignorând declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Se reține însă, că instanța a avut în vedere în principal ansamblul probatoriului administrat în cauză și astfel că, corect s-a reținut de instanță că în raport de durata normală a timpului de lucru, reclamanta a lucrat suplimentar câte 16 ore săptămânal, pârâta nefăcând dovada compensării acestora prin ore libere plătite conform art.119 al.1.
Recurenta mai susține în motivele de recurs că cel puțin o săptămână de zile, reclamanta nu a venit la serviciu din motive de sănătate, ceea ce înseamnă că a beneficiat și de zile libere, fără să facă însă această dovadă, pârâta și astfel că va fi respins și acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
În fine, se arată că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor cu care a fost investit, respectiv cel privind obligarea societății la plata sumei de 200 lei, reprezentând salariul reclamantei pentru perioada 03.01.2008-14.01.2008 și petitul privind obligarea societății să încheie cu reclamanta pentru perioada 01.09.2007-14.01.2008, dar în recurs reclamanta-intimată a susținut că i s-a acordat salariul pentru perioada respectivă și nu a mai insistat în încheierea unui cu pârâta, și deci reclamanta ar fi avut un interes în soluționarea acestor capete de cerere și nu pârâta căreia nu i s-a creat astfel nici un prejudiciu prin modul de soluționare a cauzei.
Față de cele arătate, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL B, împotriva sentinței civile nr.686/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn.C:/Ex.2/11.11.2009
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Ioana Bodri, Doina Vișan
