Drepturi salariale (banesti). Decizia 636/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 636/

Ședința publică de la 02 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE Coinacel

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 169/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu instituțiile pârâte ȘCOALA, ȘCOALA PRIMARĂ și reclamanții SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, având ca obiect "DREPTURI ".

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații reclamanți SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G ca reprezentant legal al reclamanților, lipsă fiind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL și intimatele pârâte, ȘCOALA, ȘCOALA PRIMARĂ.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimații reclamanți nu au depus întâmpinare; în cadrul motivelor de recurs pârâtul Consiliul Local a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul. Față de excepția invocată de pârâtul Consiliul Local solicită respingerea acesteia motivat de faptul că această instituție are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite și are obligația de finanțare din bugetul local a unităților administrativ-teritoriale de învățământ din raza sa de competență potrivit 3.1. și 3.2 din Legea nr. 128/1997.

Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169/30.01.2009 Tribunalul Galația respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și reprezentanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Școala cu sediul în comuna, județul G, Grădinița și Școala Primară.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 08.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare reclamant.

S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 08.12.2008, reclamanții, și, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Școala, Grădinița și Școala Primară, obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic. S-a solicitat plata diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate cu rata inflației.

În fapt, s-a arătat că salariații din învățământ - personal didactic - trebuie să beneficieze de trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuie să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. S-a mai subliniat că Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea, iar, potrivit principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți conform dispozițiilor legii speciale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

În dovedirea cererii, reclamanții s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Legal citat, pârâtul Consiliul Local a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu pârâtul este cel de la care provin fondurile pentru cheltuielile salariale ale personalului didactic, iar Școala a Comunei are contabilitate proprie, fiind centrul bugetar separat, aceste drepturi fiind susținute din bugetul Ministerului Învățământului, iar Consiliul local nu este angajator al cadrelor didactice.

Legal citate, pârâtele Grădinița, Școala și Școala Primară " " nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu au propus probe în combaterea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 30.01.2009, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local, invocată de acesta prin întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 85/1995 republicată, "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".

2 al aceluiași articol prevede că "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară", iar în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.

Având în vedere că finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, nu a fost reținută susținerea pârâtului Consiliul Local potrivit căreia sarcina alocării acestor fonduri nu ar cădea în sarcina sa.

Ținând seama și de faptul că neincluderea în buget a sumelor aferente tranșelor de vechime suplimentare nu poate fi imputată reclamanților și față de considerentele expuse, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanții, membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G, sunt angajați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime în învățământ de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverințele depuse la filele 15-20 dosar.

Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se stabilește diferențiat, conform dispozițiilor art. 48 și 49 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, cu nivelul studiilor, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv-educative și locul și condițiile specifice de desfășurare a activității, la salariul de bază adăugându-se sporurile și drepturile suplimentare. Salariul de bază este constituit din coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele la Statutul personalului didactic, acești coeficienți fiind diferiți în funcție de vechimea în învățământ.

În afară de acești coeficienți, art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, modalitatea de acordare a acestor tranșe suplimentare fiind reglementată de alineatul 2 al aceluiași articol care prevede că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".

Dispozițiile legale menționate sunt imperative și au caracter special ce derogă de la norma generală care prevede modalitatea de stabilire a salariului, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții având obligația să acorde creșterea coeficientului de ierarhizare raportat la vechimea în învățământ a salariatului.

Art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea nr. 168/1999 consacră obligația angajatorului ca, până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa, în conflictele de drepturi sarcina probei fiind răsturnată, întrucât angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă. Nerespectarea acestei norme imperative conferă instanței de judecată prerogativa de a sancționa angajatorul pentru întârzierea nejustificată în administrarea probațiunii, trecând la soluționarea cauzei.

În speță, având în vedere că dovada acordării acestor tranșe suplimentare de vechime nu putea fi făcută decât prin intermediul statelor de plată, tribunalul a constatat că angajatorul nu a făcut dovada că ar fi respectat dispozițiile articolului nr. 50 din Statutul personalului didactic și ar fi acordat drepturile cuvenite salariaților.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 161 pct. 4 Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar neacordarea tranșelor suplimentare de vechime echivalează cu o neplată parțială a drepturilor salariale, tribunalul a admis și cererea de actualizare a acestor sume cu rata inflației la data plății, cu atât mai mult cu cât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.

Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 08.12.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.

În ceea ce privește cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă", tribunalul a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.

Astfel, a considerat că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina Consiliului local.

Potrivit art. 167 din Legea învățământului, unitățile preuniversitare de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale de la bugetul de stat.

Rezultă, că fondurile sunt alocate de la bugetul de stat și nu de la bugetul local, consiliile locale fiind doar intermediari.

De asemenea, în art. 7 alin. 1 se prevede că drepturile și obligațiile personalului didactic sunt reglementate prin Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic iar în acesta nu este menționat faptul că angajatori ai cadrelor didactice ar fi consiliile locale.

În drept a invocat dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, Legea nr. 48/1995 și Legea nr. 128/1997.

Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, reprezentantul acestora prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:

Potrivit nr.OUG 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.

De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.

Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.

Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 169/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.

Președinte Judecător JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel

,

cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.

VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel

- -

Grefier,

-

: - /15.06.2009

: 2 ex./15 Iulie 2009

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Președinte:Marioara Coinacel
Judecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 636/2009. Curtea de Apel Galati