Drepturi salariale (banesti). Decizia 637/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 637/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta. împotriva sentinței civile nr.1441/CM din 10 decembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.121/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru intimatul-reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 03.12.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale pentru sărbătorile de Paște și C aferente perioadei 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul colectiv de muncă pe unitate s-a stabilit să primească o suplimentare a drepturilor salariale pentru sărbătorile de Paște și C, potrivit art.168 alin.1, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004 și 2005.
Prin sentința civilă nr.155/30.01.2008, Tribunalul Dâmbovițaa declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Argeș.
Pe rolul Tribunalului Argeș cauza a fost înregistrată la data de 10.03.2008.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că după intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, acesta a produs efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003 s-a convenit ca toți salariații societății să primească drepturile salariale suplimentare de crăciun și de paște incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat în contractul colectiv de muncă, art.168 alin.2.
S-a mai arătat că pentru anul 2004, textul acestui din urmă articol a fost reflectat într-un mod identic celui din 2003, iar în fiecare an părțile au republicat contractul colectiv de muncă, textul art.168 fiind inclus în formele republicate anual, conform formei rezultată din negocierile din 2005. Prin decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru perioada ulterioară. În urma negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima mai clar intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate pentru a se releva că operațiunea includerii drepturilor salariale susmenționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată doar pentru anul 2003, ci și pentru anii următori.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că au expirat cele 6 luni prevăzute de lege ce curg de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Totodată, s-a invocat că acțiunea este prematură în raport cu prevederile contractuale ce prevăd o procedură prealabilă formulării acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1441/CM din 10 decembrie 2008 a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând prima de C pe anul 2004 și prima de Paște pe anul 2005, calculate în raport de salariul mediu de bază pe SC SA, din care se vor deduce contribuțiile la CAS, CASS, șomaj și impozitul, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta, totodată, să plătească reclamantului 300 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta fiind respinsă la data de 10.12.2008.
Pentru a hotărî astfel, nstanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 16.11.2005, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestuia.
Prin acțiune reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, pentru perioada 2004-2005, drepturi de care acesta nu a beneficiat.
Cu privire la această cerere, instanța a reținut că potrivit art.157 alin.1 muncii " se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora."
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 alin.1 că: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2005 - 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Din interpretarea alin.2 al art. 168 instanța reține că doar în anul 2003 aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, urmând ca pentru anii următori salariații să beneficieze de suplimentările de Paște și de
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori", iar prin Decizia nr.5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situației primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA" s-a confirmat faptul că intenția reala a părților semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților.
Aceste adrese emise de Comisia Paritară SA nu pot fi luate în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinse în art.168 alin. 1 și 2 din CCM, după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins.
Tribunalul nu poate reține acest argument, al inexistenței dreptului reclamantului în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003, fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe SNP SA, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2005 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003.
Potrivit dispozițiilor art. 236 alin.4 Codul muncii "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar potrivit art. 243 alin.1 "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
De asemenea, potrivit art.9 din Legea nr.130/1996 "Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate."
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate și de prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, încheiat la nivelul SC SA, instanța a reținut că reclamantul avea dreptul la suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în raport de perioada efectiv lucrată în cadrul unității pârâte, acțiunea formulată fiind întemeiată și ca urmare admisă.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
În consecință a fost obligată pârâta SC SA B să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând prima de C pe anul 2004 și prima de Paște pe anul 2005, calculate în raport de salariul mediu de bază pe SC SA, din care se vor deduce contribuțiile la CAS, CASS, șomaj și impozitul și care se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 suplimentările salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin.2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voinței părților, și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumără la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a II-a al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, suplimentările salariale de paște și de crăciun, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alin.2 cu un alt conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe unitate.
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta - pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.715/CM din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
/2 ex./13.04.2009
Jud.fond:;;
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
