Drepturi salariale (banesti). Decizia 6389/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6389
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 3979/ 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, lipsind recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicită instanței admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, casarea sentinței civile nr. 3979 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - secția Conflicte Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3979 din 05 iunie 2008, Tribunalul Dolj, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și excepția necompetentei materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, C -, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj la plata unei despăgubiri în sumă de 500 RON egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului 1921/C/2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu nașterea dreptului șii până la momentul plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în consecință a obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Prin ordinul nr. 194/C/15.12.2005 al Ministerului Justiției s-au acordat stimulente financiare, unor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției: judecători și procurori 1700 RON, funcționarii publicii 900 RON, consilierii de reintegrare socială și supraveghere 500 RON, personalul contractual 500 RON.
Singura categorie de personal din cadrul instanțelor judecătorești si parchetelor care nu a beneficiat de stimulente în decembrie 2005 fost personalul auxiliar de specialitate.
In acest fel pentru această categorie de personal s-a creat o situație discriminatorie de tratament în sensul că deși erau angajați in cadrul aceluiași angajator, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul instanțelor judecătorești.
financiare sunt drepturi de natură salarială, in sensul art. 155 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal, potrivit art.25 din Legea 146/1997.
S-a reținut faptul că relațiile juridice de munca, trebuie sa se ba zeze si sa fie supuse principiului bunei credinte, al egalitatii de sanse si tratament juridic si/sau pecuniar, precum si al consensualitătii obligatiilor, competențelor si drepturilor in favoarea fiecarei părti interesate.
Reclamanții, trebuie sa beneficieze de compensația băneasca cuvenita, actualizata cu indicele de inflație, aceasta pentru o justă si echitabilă de zdăunare, aceasta conform art. 6-8 din Legea 53/2003, dar si art.37, art.39 al. 1, lit. d - e, art.40 alin.2 respectiv art.155-157 din același act normativ.
De altfel, instituirea prin acordarea diferențiata a unor drepturi bănești, duce in mod greșit la aplicarea i existența unui tratament salarial diferențiat.
Aplicarea, interpretarea si respectarea normelor legale interne trebuie îndeplinita si prin respectarea normelor europene incidente in domeniu, aceasta obligând la o plata a drepturilor salariale si bănești in mod just, in acest context fiind si dispozițiile cuprinse in partea I pct. 4, ct.p. 20, respectiv partea V lit. E din Legea 74/1999 dar si art. 7 lit."i" din Decretul 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, dar si Convenția 100/1951 ratificata prin Decretul 213/1957, unde se statuează asigurarea condițiilor nediscriminatorii.
In acest context sunt avute in vedere si dispozițiile Convenției 95/1949 ratificate Decretul 284/1973, dar si art.4 si art. 16 din Constituția României, precum si art.20 din acest act normativ, cu excluderea privilegiilor si a discriminării.
stimulentelor banesti solicitate de catre reclamanti ar determina atingerea folosintei drepturilor economice ale acestora, iar motivarea personalului reclamant, presupune utilizarea principiilor aflate la indemana, pentru determinarea acestora in vederea obtinerii de performante profesionale, iar una dintre parghii este tocmai stimulentul financiar, care poate imbrăca forme diferite, aceasta si pentru a se garanta reclamantilor ocrotirea egala si eficace contra oricaror excluderi, aceasta reprezentand de altfel si un scop legitim, aclamat si recunoscut public de catre Statul R, dar si consacrat expres in normele de drept mai sus retinute.
Este evident ca din analiza dispozitiilor cuprinse in normele interne privind repartizarea fondului banesc constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea 146/1997, rezulta faptul ca principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ si nu limitativ, ceea ce determina prerogativa exclusiva atribuita ordonatorului de credite de a evalua si stabili la un moment dat necesitatea stimularii financiare, pe baza unor criterii care corespund directivelor fixate la un moment dat in politica de dezvoltare a sistemului judiciar, dar acesta nu poate determina excluderea lipsita de temei si suport juridic a unei categorii profesionale de la plata stimulentelor banesti. Astfel si reclamantii au dreptul, conform normelor constitutionale aratate - art. 41, la masuri de protectie sociala, aceasta implicand si plata drepturilor salariale suplimentare.
bănești sunt drepturi suplimentare, menite sa recompenseze si sa stimuleze îmbu nătățirea performanțelor profesionale, iar neplata acestora ar determina in mod evident încă lcarea si înlăturarea acestor cerințe si principii.
salariale solicitate de catre reclamanti sunt circumscrise inclusiv prevederilor -155 si art.40 alin.2 din Legea 53/2003, fiind adaosuri banesti salariale. De altfel, art.2 alin.l, I lit.a si lit.c si art.8 din OG 137/2000 modificata, ocrotesc in mod deplin si egal toate drepturile salariale, astfel ca dreptul reclamantilor la aceste prestatii pecuniare este un drept: consacrat si recunoscut de lege.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Personalul auxiliar de specialitate se află într-o situație discriminatorie care atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, prejudiciu apreciat de instanță ca fiind în sumă de 500 RON, raportat la valoarea cea mai mică ce a fost acordată cu titlu de despăgubire prin Ordinul 1921/C/15 12 2005.
Instanța a admis acțiunea in parte, deoarece nu se poate acorda personalului auxiliar stimulentele acordate magistraților in sumă de 1700 lei, deoarece aceste categorii profesionale nu se află intr-o situație de comparabilitate, având sarcini si responsabilități diferite.
Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Instanța de judecata, a reținut ca reclamanții au solicitat actualizarea cu indicele de nflație, începând cu data nașterii dreptului material, pana la data plații efective, a prejudiciului suferit, cerere pe care instanța a găsito admisibila si întemeiata, ținând cont si de prevederile rt.1084-1086 Codul Civila respectiv art. 161 alin.4 Codul Muncii.
Instanța a admis in parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj să plătească reclamanților o despăgubire în sumă netă de 500 lei, egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921 /C/ 2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a respinso deoarece acest pârât a fost chemat in judecată doar pentru a fi obligat să asigure sumele necesare efectuării plăților.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Public și obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare efectuării plăților.
otrivit art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art. 19 din aceasta lege, de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Conform art. 3 alin. 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, deoarece reclamanții sunt salariații Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si ai Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și aceste instituții au atribuții privind plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a respinso deoarece această instituție nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, ci in conformitate cu dispozițiile art. 27 din G 137/2000 care prevăd citarea sa este obligatorie în cauzele în care se invocă discriminarea, in calitate de autoritate consultativă.
Instanța a respins excepția necompetentei materiale a instanței invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu privire la judecarea capătului de cerere ce vizează înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă deoarece potrivit art.1 din Codul Muncii acest cod reglementează totalitatea raporturilor de muncă.
Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și nu a reținut apărarea acestui pârât în sensul că nu există discriminare pentru că se raportează la categorii de personal distincte. Chiar dacă personalul auxiliar și magistrații, funcționarii publici, personalul contractual și consilierii de reintegrare reprezintă categorii de personal distincte, aceștia toți fac parte din același sistem, din cadrul aceluiași angajator iar scopul acordării stimulentelor a vizat stimularea și îmbunătățirea activității din acest sistem în ansamblul său.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților având în vedere că drepturile acordate prin prezenta hotărâre reprezintă despăgubiri și nu se menționează în carnetele de muncă, nefăcând parte din categoria datelor prevăzute de Decretul 92/1976 a se înscrie în carnetele de muncă.
Potrivit art. 1 din Decretul 92/1976 carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite,retribuțiatarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Cum drepturile asupra cărora instanța a dispus prin prezenta sentință nu constituie drepturi salariale, ci despăgubiri pentru situația discriminatorie în care s-a aflat reclamanta, instanța a constatat că aceste drepturi nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Decretul nr. 92/1976, că unitatea care păstrează carnetul de muncă nu are obligația de a le înscrie sub forma unor rectificări în carnetul de muncă, cererea reclamanților fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Instanța a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată deoarece nu s-a dovedit existența acestora și cuantumul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, considerând-o nelegală și netemeinică.
În acest sens, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, arată că dispozițiile art. 2 și 27 din OUG nr. 137/2000 republicată sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că instanța de judecată are atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe, iar instanțele se transformă în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât invocată prin întâmpinare și a reținut neîntemeiat că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător Ministerului Public, deși acest act administrativ nu se află în posesia sa.
În motivul următor de recurs, a invocat excepția tardivității acțiunii, fiind vorba despre un act de autoritate publică, care emană de la o instituție a administrației publice centrale și potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanții trebuiau să solicite autorități publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicare, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Prin acordarea unor despăgubiri de 500 lei reclamanților, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar acțiunea era inadmisibilă, în condițiile în care prin acel ordin au fost acordate stimulente financiare personalului din instanțele judecătorești, fără ca personalul auxiliar de la parchete să fie inclus în ordinul menționat anterior.
Prin ultimul motiv de recurs, recurentul pârât critică sentința arătând că nelegal a fost obligat la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației în situația în care, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru această cheltuială și a fost stabilită în sarcina sa o obligație imposibilă.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În drept a invocat art. 299.pr.civ.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA arată în primul motiv de recurs, că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pe care a invocat-o recurentul pârât Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin ultimul motiv de recurs, se critică sentința deoarece greșit instanța a admis parțial acțiunea reclamanților în condițiile în care Ordinul nr.1921/C/2005 nu privește categoria personalului auxiliar de specialitate, stimulentele fiind acordate numai judecătorilor, consilierilor de reintegrare socială și supraveghere, funcționarilor publici și personalului contractual, astfel că nu există nicio discriminare.
În speță, personalul auxiliar și magistrații sunt două categorii de personal distincte, cu legi speciale de salarizare și statute diferite.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, arată că greșit a fost obligat să asigure și să vireze fondurile necesare, în condițiile în care prin HG. nr. 208/2005 are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat și urmărirea execuției operative a bugetului general consolidat, stabilirea măsurilor pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor pentru a se încadra în deficitul bugetar.
Acțiunea trebuia respinsă, întrucât nu existau între părți raporturi juridice, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Cu privire la acest motiv de recurs nu s-a depus întâmpinare.
Recursurile se admit pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și potrivit art. 3041.pr. civ. Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9. pr.civ.
Astfel, prin Ordinul nr. 1921/C/15 dec. 2005 fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, respectiv salariații ministerului, personalul care-și desfășoară activitatea în aparatul propriu, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, iar reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetului și nu fac parte din rândul persoanelor menționate în ordin.
Se poate observa, că potrivit acestui ordin pot beneficia de stimulente doar acele persoane, iar personalul auxiliar și celelalte categorii prevăzute în ordin, inclusiv magistrații reprezintă două categorii de personal distincte, cu legi speciale de salarizare și statute diferite.
În cauză nu se poate reține existența unei discriminări, în condițiile în care nu există un drept la acordarea stimulentelor pentru reclamanți și prin ordin se recunoaște doar posibilitatea pentru acordarea stimulentelor unor categorii de persoane, din care reclamanții nu fac parte, astfel că diferența de tratament este justificată obiectiv și rezonabil.
Cu atât mai mult, diferitele categorii de salariați determină soluții diferite al legiuitorului în ceea ce privește, salarizarea, acestora, fără ca prin această soluție, să se încalce principiul egalității.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat constant că "principiul egalității în drepturi pe de o parte înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Instanța de contencios constituțional a stabilit că instanțele judecătorești nu pot crea norme juridice.
În acest sens, prin deciziile nr. 818, 819, 820/2008, Curtea Constituțională a statuat, că dispozițiile acesteia sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că, în atribuțiile instanțelor judecătorești intră crearea unor norme juridice, care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor, la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.
În aceste condiții se constată că greșit instanța a reținut că a fost creată o situație discriminatorie de tratament, întrucât este vorba de două categorii de personal distincte, care au legi speciale de salarizare și statute diferite.
Ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și a obiectivelor generale ale ministerului d e resort, astfel că poate aprecia repartizarea unor fonduri, fără ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Ca atare, în temeiul art. 312.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9.pr.civ. se vor admite recursurile și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 3979/ 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intimații reclamanți, C,.
Modifică sentința în sensul respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
3 ex. /20.11.2009. - -
Jud. fond. Cl..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
