Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6388/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6388
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SA, împotriva sentinței civile nr. 660/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâta SA și intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâtă SA, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 660/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 7 zile de preaviz, o compensație egală cu două salarii lunare, precum și următoarele sporuri calculate la salariul de bază negociat, pe perioada 01.03.2005-01.03.2008: 15% pentru condiții deosebite de muncă, penibile; 10% pentru condiții nocive de muncă; 5% spor de vechime în muncă, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe la data plății efective.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 09.06.2003, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă și din carnetul său de muncă anexate la dosar și până la data de 01.03.2008, când i-a fost încetat contractul individual de muncă prin decizia de concediere nr. 26 din 06.02.2008.
Drepturile bănești solicitate de reclamant prin prezenta cerere au fost negociate și sunt cuprinse în Contractele colective de muncă unice la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale aplicabile în anii 2005/2006 și 2007/2010, înregistrate sub nr. 975/11.05.2005, respectiv nr. 872/21.03.2007 la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.
Acest contract conferă salariaților ramurii drepturi minimale, astfel că, la nivelul unităților angajatorii nu le pot reduce, astfel cum prevăd dispozițiile art.238 alin. 1 Codul Muncii în conformitate cu care "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior".
În acest fel, chiar dacă prin contractul individual de muncă și/sau actul adițional la acesta, drepturile bănești solicitate nu au fost prevăzute, obligația angajatorului subzistă în raport de prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii.
Instanța a reținut că la încetarea contractului individual de muncă, potrivit art. 22 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în cazurile în care unitatea este obligată să acorde un preaviz, durata acestuia este de o lună.
Or, unitatea pârâtă nu a respectat aceste dispoziții și a acordat reclamantului un preaviz de 18 zile calendaristice( 14 zile lucrătoare), în loc 30 zile calendaristice, astfel că această solicitare a reclamantului este fondată, urmând ca instanța să dispună obligarea pârâtei să-i achite acestuia drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 7 zile lucrătoare de preaviz.
Conform art. 24 alin. 1 și 2 din la nivel de ramură, la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii au obligația să-i acorde o compensație de minimum 2 salarii lunare și această prevedere este aplicabilă și atunci când încetarea contractului de muncă intervine dacă unitatea își încetează activitatea( în speță, Sucursala Caf ost desființată ).
Se constată că reclamantul nu a beneficiat de această compensație, astfel că instanța va dispune obligarea pârâtei la plata acestui drept.
Cât privește cererea având ca obiect cele trei sporuri prevăzute la art. 51 alin. 1 punctele a,b și d din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, se constată,de asemenea,că ele nu au fost acordate reclamantului, iar unitatea pârâtă nu a făcut în nici un fel dovada că acestea ar fi fost incluse în salariul de bază negociat.
Susținerea pârâtei în sensul că salariul de bază lunar acordat reclamantului este cu aproximativ 35% mai mare decât salariul minim de bază la nivelul ramurii și deci, la negocierea acestuia ar fi fost avute în vedere sporurile solicitate, nu poate fi reținută, întrucât nici în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nici în contractul individual de muncă nu s-a prevăzut includerea sporurilor în salariul de bază.Potrivit art.51 alin 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar în speța de față, unitatea nu a făcut dovada cuprinderii lor în salariul de bază al reclamantului.
În acest sens, apare pertinentă susținerea reclamantului în sensul că,dacă sporurile ar fi fost incluse în salariul de bază negociat, acest lucru ar fi trebuit adus la cunoștința salariatului, acesta având dreptul la informare în raport de dispozițiile art. 17 din Codul Muncii cu privire la clauzele esențiale înscrise în contract. Or,salariul este un element esențial al contractului de muncă, iar negocierea includerii unor sporuri în salariu trebuie să rezulte din actele încheiate de părți.
Dat fiind faptul că în contractele colective de muncă cuantumul procentual al sporului de vechime nu a fost stabilit pe tranșe de vechime în muncă, fiind prevăzute doar limite maxime și minime(5%-25%)și având în vedere că reclamantul are o vechime în muncă intermediară tranșelor de vechime minime și maxime, instanța apreciază că acesta beneficiază de cuantumul procentual minim de 5% prevăzut pentru cel puțin 3 ani vechime.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 7 zile lucrătoare de preaviz, o compensație egală cu două salarii lunare, precum și următoarele sporuri calculate la salariul de bază negociat, pe perioada precizată de reclamant la data de 06.06.2008: 15% pentru condiții deosebite de muncă, penibile; 10% pentru condiții nocive de muncă; 5% spor de vechime în muncă, drepturi bănești ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe la data plății efective, având în vedere devalorizarea monedei naționale.
În acest sens, instanța a constatat că reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor bănești în baza prezentei hotărâri, acesta având dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâta invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu motivarea:
Cu privire la reținerea instanței de fond de a se acorda intimatului-reclamant drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 7 zile de preaviz, apreciază că instanța a făcut o aplicare greșită a legii datorită următoarelor motive:
Potrivit art.73 al.1 rap. la al. 4 din Actul Adițional la nr.-/2003 al reclamantului, s-a acordat acestuia un preaviz de 15 zile lucrătoare ce s-a derulat în perioada 11.02.2008-29.02.2008 pe durata căruia reclamantul a fost remunerat conform.
Menționează că reclamantul a luat la cunoștință despre decizia de concediere, semnând pentru primire și fără a face obiecțiuni.
Termenul de preaviz de 15 zile a fost stabilit prin CCM la nivelul unității, fiind aprobat de Comisia Paritară din care a făcut parte și un reprezentant al salariaților, așa încât termenul este legal, reclamantul nefiind îndreptățit să solicite un preaviz mai mare, fiind de acord cu durata acestuia prin semnarea actului adițional la.
Referitor la dispoziția Tribunalului dea se acorda intimatului-reclamant o compensație egală cu 2 salarii lunare, consideră că și aceasta este incorectă pentru următoarele motive:
Potrivit art.67 din CM, salariații concediați pentru motive neimputabile beneficiază de măsuri active de combaterea șomajului, putând beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de CCM aplicabil.
Rezultă astfel, că acordarea de compensații este condițională ( pot beneficia ) și nu imperativă.
În speță, în CCM la nivelul unității și în nu s-a prevăzut ca și clauză acordarea de compensații.
Referitor la dispoziția instanței de a se acorda intimatului-reclamant sporurile solicitate este de asemenea netemeinică pentru următoarele motive:
Tribunalul nu a luat în considerare prev. art.41 din CCM unic la nivel Național pe anii 2007-2010 care stipulează, părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul dem uncă, așa încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
O altă critică cer se aduce sentinței recurate este și aceea, că instanța a reținut faptul că angajatorul nu a adus la cunoștința salariatului toate informațiile cu privire la elementele, inclusiv cele legate de sporurile care au fost incluse în salariul de bază negociat.
Această reținere este greșită, întrucât la data angajării, intimatului-reclamant i-au fost aduse la cunoștință toate informațiile cu privire la cât și ale regulamentului intern conform art.17 C:M, fapt demonstrat cu Declarația dată și semnată personal de salariat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Drepturile bănești solicitate de reclamantul-intimat au fost negociate fiind cuprinse în CCM, unice la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale aplicabilă în anii 2005,2006 și 2007-2010 înregistrate la.
Contractul conferă salariaților ramurii respective drepturi minimale, așa încât, angajatorii nu le pot reduce potrivit dispoz. art.238 al.1.
În consecință, chiar dacă prin sau actul adițional la acesta drepturile bănești solicitate nu au fost prevăzute, obligațiile angajatorului subzistă în raport de prevederile CCM la nivelul ramurii.
Pe de altă parte, potrivit art.24 al.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, la încetarea din motive neimputabile salariatului, angajatorii sunt obligați să acorde angajatului o compensație de minimum 2 salarii lunare, această prevedere fiind incidentă și în ipoteza când încetarea survine dacă unitatea își încetează activitatea, cazul în speță, când Sucursala Caf ost desființată.
Or intimatul-reclamant nu a beneficiat de această compensație, de unde concluzia că Tribunalul în mod corect a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata acestui drept.
Cu privire la acordarea sporurilor, se reține de asemenea, că din moment ce nu i-au fost acordate intimatului-reclamant de către intimată, corect instanța a dispus să fie obligate către reclamant apreciind că aceasta nu a făcut dovada că ar fi fost incluse în salariul deb ază negociat.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SA, împotriva sentinței civile nr. 660/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/24.11.2009
F/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
