Drepturi salariale (banesti). Decizia 6451/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6451
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, A, R, împotriva sentinței civile nr. 18/23.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Curtea de Apel prin sentința nr. 18 dela 23 septembrie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanții, A, -, R, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Curtea De APEL CRAIOVA, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Turnu - Așa cum au susținut aceștia, potrivit art.25 alin2 din legea nr. 146/1997, din diferența de 75% din sumele provenite din recuperarea cheltuielilor avansate de stat din bugetele Ministerului Justiției și Ministerului Public, se constituie un fond destinat stimulentelor ce se pot acorda personalului din sistemul Justiției.
Modul de repartizare al acestor fonduri a fost stabilit prin Ordinul nr.1008/C/2006, al Ministerului Justiției, care prevede modalitatea de repartizare a acestor sume.
Din economia acestor prevederi reiese că această repartizare se face pentru instanțele judecătorești de către ordonatorul principal de credite care este Ministerul Justiției, pe ordonatori secundari de credite, care sunt Curțile de Apel și ordonatori terțiari de credite care sunt tribunalele.
De asemenea, ordinul respectiv mai prevede că Ministrul Justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care participă la activități științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori la alte activități cu caracter deosebit.
În baza acestor prevederi pârâtul Ministerul Justiției a emis ordinele respective.
Reclamanții au susținut în acțiune că atât magistrații, cât și personalul asimilat acestora au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, însă chiar ordinul respectiv prevede anumite criterii pentru acordarea acestora ceea ce înseamnă că acest drept nu este unul egal și absolut, ci unul condiționat de îndeplinirea anumitor criterii care diferă în funcție de categoria de personal și anume pentru judecători sunt anumite criterii, pentru celelalte categorii de personal alte criterii, iar persoanele care ar urma să beneficieze de aceste stimulente sunt și ele stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor, în cazul judecătorilor și de Ministrul Justiției pentru personalul din Ministerul Justiției.
Reclamanții au susținut de asemenea că prin emiterea ordinelor respective s-a creat o situație care-i discriminează fiindu-le astfel cauzat un prejudiciu. Această susținere nu poate fi primită deoarece, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 818/3.07.2008, prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nici susținerea privind încălcarea art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, precum și a Protocolului nr.12 la această Convenție nu este întemeiată, în speță nefiind vorba de un drept recunoscut de Convenția respectivă sau de un drept prevăzut expres de o lege națională.
Pentru considerentele expuse acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului au arătat faptul că decizia recurată este nelegală întrucât s-a făcut o diferențiere între două categorii profesionale, respectiv categoria profesională a magistraților și categoria profesională a celor asimilați magistraților, în sensul că a doua din categoriile de mai sus a beneficiat de stimulente acordate în repetate rânduri, din fondul constituit potrivit art. 25 alin.2 din legea nr.146/1997, emițându-se mai multe ordine la care recurenții au făcut referire în acțiunea introductivă.
Deși sumele fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției se utilizează în temeiul art. 25 din Legea nr.146/1997, pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, aceste sume au fost repartizate numai pentru stimularea categoriei salariale a consilierilor juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției. Magistrații și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, însă tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, în sensul că au fost acordate stimulente numai consilierilor juridici.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente pentru fiecare judecător ori pentru un alt salariat din sistemul justiției.
Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Astfel, nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției.
Pentru aceste motive nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor și personalului auxiliar, personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești prevăzute de art. 6 lit. c di OG nr. 137/2000.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiu anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori și anume: existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Mi. Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, nr. personalului, calitatea activității desfășurată, criterii de performanță apreciate ca prioritare.
Conform alin. 3 al art. 25 din Legea 147/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordinul ministrului justiției.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Se reține că ordonatorii de credite, la anumite intervale de timp, pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Față de considerentele învederate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel, în baza art. 312 cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, A, R, împotriva sentinței civile nr. 18/23.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.12.2009
Red.jud.-
2 ex/
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Corneliu Maria
