Drepturi salariale (banesti). Decizia 653/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 653/2008
Ședința publică din 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - -- JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.90/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nemaifiind alte cereri și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamanții și au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Ministerul Economiei și Finanțelor, să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; s-a mai solicitat și obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin discriminarea făcută, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 alin.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 alin.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În drept s-au invocat prevederile art.30 alin.3 din OG nr.137/2000, Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din /2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea 303/2004.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul Ordonanței nr.137/2000; astfel modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru a putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri.
Așadar, în mod greșit își întemeiază reclamanții acțiunea pe prevederile Legii nr.50/1996 cât timp prin art.30 lit.a din OG nr.8/2007 este prevăzută în mod expres abrogarea respectivei legi.
Prin sentința civilă nr.90/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâților Tribunalul Alba, Ministerul Justiției B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că reclamantelor, în calitatea lor de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Aiud, nu li se aplică art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG19/2006, întrucât nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici cea de militari angajați pe bază de contract sau de angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță.
Atribuțiile lor de serviciu sunt diferite de cele ale altor categorii profesionale, neexistând o situație comparabilă între categorii profesionale distincte: magistrații, funcționarii publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari, etc.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea acestuia.
În expunerea de motive invocă dispozițiile art.155 Codul muncii, principiul bunei credințe, al egalității de șanse și tratament juridic sau pecuniar, arătând că dreptul persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, iar anularea stimulentelor financiare nu poate fi anulată sau acordată doar unor categorii de personal.
OG 137/2000, modificată prin Legea nr.27/2004 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor sau discriminării.
În final, reiterează dispozițiile art.3 din Legea 444/2006 aprobată prin OG19/2006.
Prin întâmpinări, pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA (5-6) și Ministerul Justiției B (13-15) au solicitat respingerea recursului de față ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și prin raportare la prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod procedură civilă și 81 din Legea 168/1999, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Aiud. Acestea au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate începând cu 2004.
În versiunea inițială, art.3 alin.1 din OG 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006 acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. De acordare acestui spor beneficiază și lucrătorii din poliție, funcționarii din cadrul guvernului, administrației prezidențiale, instituții publice de apărare națională etc.
Instanța reține că, reclamantele nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajatele instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajate ale Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
Prin hotărârea nr.232/2007 a CNCD în care, luându-se în examinare petiția magistraților privind discriminarea pentru neacordarea sporului de confidențialitate, se arată că aceștia nu beneficiază de acest spor deși gestionează informații clasificate. Se constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de legea nr.303/2004 iar între acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate; în același timp, magistrații au obligația de a păstra secretul profesional.
Atât personalul auxiliar de specialitate al instanțelor precum și magistrații beneficiază de reglementări speciale privind salarizarea.
Față de prevederile nr.OG137/2000, instanța reține că nu orice formă de tratament semnifică discriminare. Pentru a fi reținut tratament diferențiat injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații comparabile, beneficiază de tratament preferențial iar dacă este o asemenea distincție, dacă există o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii socio-profesionale, precum și sistemele de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, astfel în mod greșit reclamantele consideră că situația în care se află este comparabilă cu situația categoriilor profesionale invocate în motivare.
În sprijinul acestei argumentări vine și Decizia nr.239/5.06.2003 a Curții Constituționale care menționează că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art.16 din Constituție și de reglementările internaționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.90/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
