Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2008
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 374 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect rectificare carte funciară, în contradictoriu cu pârâții intimați STATUL - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI M, SC SRL, ANCPI- OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ S- BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 30 Mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1263/2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- a fost admisă excepția inadmisibilității fiind respinsă acțiunea reclamantelor și împotriva pârâților Statul român prin Municipiul Mediaș prin Primar, SRL, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu prin Biroul de Carte Funciară Mediaș având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare CF așa cum a fost modificată și precizată, ca inadmisibilă.
Fiecare reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei SRL Mediaș 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantele au solicitat să se constate că suprafața de 225 mp teren care face parte din imobilul situat în Mediaș, - - I nr. 8
-//-
este proprietatea lor și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea lor, pentru a corecta situația scriptică din cartea funciară cu situația de fapt și pentru ca efectele sentinței civile nr. 1078/1998 a Judecătoriei Mediaș să se producă. Acțiunea a fost ulterior completată solicitându-se în contradictoriu cu SC SRL și obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren.
Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut că printr-o sentință anterioară, definitivă și irevocabilă, nr. 1078/1998 a Judecătoriei Mediaș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și, antecesoarea celeilalte reclamante din prezenta cauză, imobilele cu nr. top 188 casă de piatră, 189 grădină și 226 casă de piatră, s-au transcris în CF 2602 și s-au întabulat în favoarea lui, Romul, și. Succesiunile celor reîntabulați au fost dezbătute prin sentința civilă nr. 5397/2001 a Judecătoriei Mediaș, așa încât, în prezent, asupra imobilului retrocedat sunt întabulate reclamanta, în cotă de 68/80 părți, și defuncta, în cotă de 12/80 părți. Înainte însă de pronunțarea sentinței de retrocedare a imobilului, acesta a fost dezmembrat, fiecare număr cadastral fiind divizat în câte două parcele. După dezmembrare, imobilul s-a reînscris în cartea funciară sub vechiul proprietar, Statul român. Au urmat alte unificări și dezmembrări ale acestor imobile, concomitent și cu transmiterea dreptului de proprietate. Cele trei topografice la momentul sentinței de retrocedare erau deja dezmembrate și unificate cu alte parcele care au aparținut antecesorilor reclamantei, ajungându-se la înscrierea lor în altă carte funciară.
Practic, retrocedarea s-a făcut în dezacord cu situația reală de CF, iar întabularea terenului în favoarea reclamantelor nu a ținut cont de operațiunile de dezmembrare și unificare realizate prin încheierea de carte funciară numărul 3560/1997.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantelor este una în revendicare imobiliară, având și un petit de rectificare a cărții funciare, care, însă, nu este admisibilă după apariția Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație pentru imobilele preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989. Ori terenul de 225 mp pe care-l revendică reclamantele se circumscrie perfect sferei de aplicare a acestei legi, așa încât reclamantele trebuiau să urmeze procedura acestei legi speciale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a respins acțiunea în revendicare și, pe cale de consecință, și cererea de rectificare de carte funciară.
Instanța de fond a mai făcut câteva considerații relative la fondul cauzei.
Astfel, a reținut că SRL este terțul dobânditor al terenului, cu titlu oneros și de bună credință. Când bunul trece prin mâinile a doi proprietari succesivi, care nu sunt Statul român, fiind cumpărat după 15
-//-
ani de la momentul în care s-a pus problema retrocedării imobilelor naționalizate, nu mai poate fi vorba de rea credință. SRL nu a dobândit bunul de la Statul român, care l-a naționalizat, ci de la o persoană juridică privată care, la rândul ei, avea bunul de la o altă societate comercială pe acțiuni, așa încât cumpărătorul, în mod loial a putut aprecia că transmițătorul imobilului avea toate calitățile cerute de lege pentru a-l putea vinde.
În plus, această societate a cumpărat bunul la prețul de piață și nu la unul derizoriu.
Prin decizia civilă nr. 374/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe, apelantele fiind obligate la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că primul motiv de apel, vizând încălcarea prev. art. 6 CEDO, prin aceea că instanța a apreciat ca inadmisibilă acțiunea în revendicare după apariția Legii nr. 10/2001, nu poate fi primit. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a și pronunțat, în numeroase decizii (ex. 1856/2003, 2601/2003, 3652/2004), adoptând același punct de vedere, arătând că nu are loc o nesocotire a dreptului la un proces echitabil, procedura administrativă prevăzută de lege finalizându-se cu o procedură judiciară, așa încât accesul la justiție nu este încălcat. Și Curtea Europeană s-a pronunțat în cauza Golder c/a Regatului Unit, arătând că "dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut" și că acest drept implică o reglementare din partea statului, care poate fi supusă unor limitări sau condiționări atâta timp cât nu este atinsă substanța dreptului".
Faptul că instanța de fond nu a considerat admisibile unele dintre probele solicitate de reclamante, pentru aceea că nici nu erau utile în raport cu modul de soluționare a cauzei, nu înseamnă o atingere adusă niciunui drept procesual al părții, așa încât nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Prin hotărârea dată nu s-a "încălcat autoritatea de lucru judecat", nici măcar privită în sensul ei pozitiv, pentru că nici nu există o autoritate de lucru judecat. Instanța de fond a explicat pe larg și argumentat temeinic, în fapt și în drept și acest aspect, așa încât argumentele au fost considerate pertinente și de către instanța de apel. S-a arătat astfel, că la momentul pronunțării sentinței de retrocedare a bunului către reclamante (respectiv antecesorii acestora) s-a nesocotit situația reală de carte funciară, neținându-se cont de toate operațiunile de dezmembrare și comasare și care făceau ca suprafața de teren de 225 mp să fi ieșit din proprietatea Statului român și să se fi revândut de două ori.
Ultima critică, anume aceea că soluționând acțiunea pe excepție prima instanță nu mai avea de ce să facă și considerații pe fondul cauzei, a fost primită, însă nu a schimbat în vreun fel soluția pronunțată. Prin aceasta, instanța de fond a încercat să răspundă și în privința chestiunii bunei credințe a subdobânditorilor, mai ales în contextul în care situația de fapt adusă în fața instanței este una complexă.
-//-
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea deciziei, admiterea apelului formulat împotriva sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului către Judecătoria Mediaș conform disp. art. 312 alin 5 Cod pr. civ.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanțele fondului au reținut inadmisibilitatea acțiunii în raport cu prevederile Legii 10/2001 în condițiile în care imobilul fusese restituit deja anterior intrării în vigoare a acestei legi, astfel că nu mai putea face obiectul unei noi proceduri de acordare de măsuri reparatorii.
Susțin că Legea 10/2001 stabilește un regim derogatoriu de la dreptul comun în raporturile generate cu privire la imobilele ce fac obiectul Legii numai între stat și persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv, dispozițiile acestui act normativ nefiind incidente acțiunilor în realizare promovate între particularii care prezintă titluri asupra aceluiași imobil.
Consideră acțiunea în revendicare promovată ca fiind perfect admisibilă hotărârile instanței de fond și a celei de apel fiind date cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii 10/2001 și ale Legii 213/ 1998.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și art. 299 și urm. Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză Primarul municipiului Mediaș a solicitat respingerea recursului arătând că obiectul pe care îl revendică reclamantele se circumscrie sferei de aplicare a Legii 10/2001, instanțele apreciind corect că acțiunea nu este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1078/1998 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr. 815/1998 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele și (antecesoarea reclamantei ) în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Mediaș, RAGCL Mediaș, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul local Mediaș și Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean Sibiu, s-a constatat că exproprierea imobilului situat în Mediaș-, înscris inițial în CF nr. 2602 nr. top 188, 189 și 226, actual în CF nr. 6728 Mediaș, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Decretului 92/1950 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul reîntabulării dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea antecesorilor reclamantelor.
Așadar, prin sentința menționată, s-a restituit în întregime reclamantelor imobilul cu nr. top 188,189 și 226.
Această hotărâre a rămas irevocabilă iar eficacitatea judecății finalizate prin sentința menționată este consolidată de principiul puterii
-//-
lucrului judecat care îi asigură continuitate în timp, legea fiind aceea care îi atribuie această eficiență.
Pornind de la prezumția absolută de adevăr ca fundament al puterii lucrului judecat, doctrina și practica judiciară au conchis în sensul că întrucât hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la o situație juridică, ceea ce a format obiectul unei judecăți se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare.
Funcția declarativă a hotărârii judecătorești asupra raporturilor juridice constă în aceea că exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil.
Stabilitatea dreptului subiectiv ce a format obiectul dezbaterilor în raporturile cu terții este asigurată de principiul opozabilității față de aceștia a efectelor judecății, care nu pot fi ignorate de terți.
În același sens trebuie subliniat că și jurisprudența CEDO, în interpretarea și aplicarea disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că acest articol protejează inclusiv punerea în practică a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă supremația dreptului, nu poate rămâne fără urmare în detrimentul unei părți (cauza Ruianu împotriva României nr. 34647/97, 7 iunie 2003).
Astfel, hotărârea trebuie pusă în practică de autoritățile publice pentru a se evita nesiguranța juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept privite de aplicarea sa.
În raport de principiile enunțate, și luând în considerare faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamantelor li s-a restituit întreg imobilul revendicat, inclusiv parcela de 225 mp rezultată în urma dezmembrării topograficului 226 înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001, Curtea apreciază că în mod greșit instanțele fondului au reținut ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care se impunea analizarea pe fond a petitelor formulate de reclamante.
În consecință, Curtea găsește fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și, constatând că instanțele au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, situație de natură să priveze părțile de beneficiul celor două grade de jurisdicție, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. va decide în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate și a sentinței primei instanțe, urmând a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 374/2007 pronunțată de
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile 195/2008 dată în dosar -)
Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Casează decizia recurată cât și sentința civilă nr. 1263/2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în același dosar și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.06.2008.
Președinte, - - - - semn. conf. art. 261 pc vicepreședintele curții de apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - semn. conf. art. 261 grefier șef |
Red.
Tehnored. 2 ex./10.07.2008
- Gh.,
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
