Drepturi salariale (banesti). Decizia 662/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia Nr. 662/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, împotriva sentinței civile nr. 115 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, precum și a intimaților reclamanți G, și și a intimatului pârât Tribunalul Covasna.
Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de;
Constata ca prin sentința civila nr.115/11.02.2008 a Tribunalului Covasnas -a dmis acțiunea formulată și precizată de intervenienții în interes propriu G și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL COVASNA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pe cale de consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL COVASNA să plătească intervenienților în interes propriu G și drepturile salariale reprezentând prime de vacanță calculate și actualizate până la data de la de 27.02.2007 prin raportul de expertiză contabilă nr. 43/28.02.2007 întocmit de expert care face parte integrantă prin prezenta, după cum urmează:
- suma de 7158 lei, pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006,
- suma de 2981 lei pentru anii 2004, 2005 și 2006.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de intervenientul în interes propriu cu domiciliul ales la Tribunalul Covasna cu sediul în Sf. G,- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL COVASNA, cu sediul în mun. Sf. G,-, jud C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, și pe cale de consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL COVASNA să plătească intervenientului în interes propriu suma de 4140 lei pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, reprezentând drepturi salariale cu titlu de prime de vacanță calculate și actualizate până la data de la de 27.02.2007 prin același raport de expertiză.
Sumele de mai sus au fost actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data de 28.02.2007 până la data plății efective.
A fost obligat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de intervenienți.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de intervenientul în interes propriu .
Au fost obligați pârâții la plata către intervenienți a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, după cum urmează: suma de 323 lei către G, suma de 187 lei către și suma de 134 lei către
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut ca potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000 privind modificarea si completarea acestei legi În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamanților nu li s- acordat acest drept salarial pe perioada de timp indicate in acțiune, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că această măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară ale căror calcule nu au fost contestate de către Tribunalul Covasna, care în urma verificării a specificat că sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamanților.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că cererea reclamanților este întemeiata, și pe cale de consecință urmează a admite sens în care va obliga pârâții să plătească acestora drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din prezenta, potrivit dispozitivului sentinței, precum și actualizarea acestei sume în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective, cu aplicarea art. 274.c Cod Penal în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei si Finanțelor prin C si Ministerul Justiției.
In motivarea recursului formulat de pentru Ministerul Economiei si Finanțelor se invoca lipsa calității procesuale pasive a acestuia, întrucât ordonatorul principal de credite este Ministerul Justiției având ca atribuții fundamentarea si elaborarea proiectului bugetului de stat pentru activitatea proprie a instituțiilor aflate in subordine.
Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sume pentru angajații altor instituții.
Ministerul Justiției arata in motivarea cererii de recurs ca instanța s-a pronunțat asupra unor pretenții care nu s-au cerut. In acest sens, din analiza cererii de chemare in judecata se poate observa ca reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cea de a doua critica vizează aplicarea Legii nr.327/2006 care a intrat in vigoare începând cu data de 18 august 2006, data de la care consilierii de probațiune nu mai pot beneficia de acordarea dreptului la prima de concediu. Ca urmare, acțiunea trebuia admisa in parte in sensul acordării drepturilor reprezentând prima de concediu doar proporțional cu timpul efectiv cat au beneficiat de acest drept, respectiv la data de 18 august 2006.
In mod greșit prima instanța a acordat aceste drepturi salariale integral pentru anul 2006, deși înșiși reclamanții si-au limitat acțiunea doar proporțional cu perioada la care au fost indreptatiți.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea retine următoarele:
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei si Finanțelor prin C, in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, trebuie menționat faptul ca din dispozitivul sentinței de fond rezulta ca acest recurent a fost obligat numai sa vireze fondurile necesare efectuării plaților, astfel încât este lipsita de relevanta apărarea potrivit căreia intre reclamanți si prezenta recurenta nu sunt raporturi de munca, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai in temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plaților, fonduri pe care urmează sa le aibă in vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget sau in cadrul rectificărilor bugetare.
Pentru aceste considerente instanța apreciază ca recursul nu este întemeiat si in consecința va fi respins.
Recursul Ministerului Justiției este întemeiat.
In conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 Cod proc.civ. acordarea cheltuielilor de judecata se înemeiază pe culpa părtii care a pierdut procesul.
In contextul dispoziției legale menționate si fără a respecta principiul disponibilitătii procesuale, instanța a statuat asupra cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanți, fără ca acestea sa fie solicitate in mod expres.
In consecința, in mod eronat instanța de fond a acordat cheltuieli de judecata, in condițiile in care acestea nu au fost solicitate de reclamanți, motiv pentru care acest capăt de cerere va fi respins.
Critica din recurs întemeiata pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civ. este întemeiata.
la intrarea in vigoare a legii speciale de salarizare consilierii de probațiune erau salarizați prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Art.411alin.1 prevedea ca magistrații si celelalte categorii de personal salarizate in baza acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihna, pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu indemnizația bruta sau, după caz, indemnizația de încadrare lunara bruta din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat.
In prezent salarizarea si alte drepturi ale consilierilor de probațiune este reglementata de Legea nr.327/2006 care a intrat in vigoare la data de 18 august 2006.
Prin reglementarea salarizării si a altor drepturi ale personalului din cadrul serviciilor de probațiune prin lege speciala, prevederile Legii nr.50/1996 nu se mai aplica acestei categorii de personal începând cu data intrării in vigoare a Legii nr.327/2006.
Art.3 alin.1 din lege prevede ca pentru activitatea depusa, personalul din serviciile de probațiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri precum si prime sau premii, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
In ceea ce privește concediul de odihna, acesta este reglementat de art.15 alin.1 din Legea nr.327/2006 potrivit căruia, personalul din serviciile de probațiune beneficiază de concediu de odihna plătit fără insa a prevedea si dreptul la prima de concediu.
In raport cu dispozițiile legale menționate, pretențiile reclamanților privind acordarea primei de concediu sunt întemeiate pentru perioada de la data de 18 august 2006 după care, solicitarea reclamanților nu se mai justifica, rămânând fără suport legal.
de cele ce preced, in temeiul art.312 Cod proc.civ. recursul va fi admis in parte, iar sentința civila recurată va fi modificata in parte in sensul obligării intimaților pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanta la data de 18 august 2006.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin C împotriva sentinței civile nr. 115/11.02.2008 a Tribunalul Covasna.
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 115/11.02.2008 a Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna să plătească intervenienților în interes propriu G, și, drepturile salariale reprezentând prime de vacanță calculate și actualizate până la data de 128 august 2006, după cum urmează:
- G, pentru anii 2003, 2004, 2005 până în 18 august 2006;
-, pentru anii 2004, 2005, până în 18 august 2006;
-, pentru anii2002, 2003, 2004, 2005 până în 18 august 2006.
Respinge pretențiile intervenienților în interes propriu cu privire la acordarea primei de vacanță după data de 18 august 2006 și la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red. 29.05.08
Dact. 23.06.08
2 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Dorina Rizea, Camelia
