Drepturi salariale (banesti). Decizia 6648/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6648
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin O împotriva sentinței civile nr. 1075 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr - în contradictoriu cu reclamantul, pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunbalul O, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 1075 din 10 iunie 2008, respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
admis cererea de chemare în garanție.
admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curt ede Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și a obligat pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în cuantum de 50% din salariul brut începând cu 14 ianuarie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 47 din leg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar. "
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art 47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori prin art. 1 pct. Q 1 din. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispoz. art. 56- 62 ale legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de cele de mai sus întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prev. de art. 47 din legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar. În același sens a fost pronunțată de către ÎCCJ decizia nr.XXI/2008 privind recursul în interesul legii referitor la dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996.
În consecință a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție și acțiunea formulată de reclamant.
Referitor la acordarea acestui spor în continuare instanța apreciat că pentru viitor reclamantul nu are o creanță lichidă și exigibilă
. Împotriva sentinței respective, au declarat recurs DGFP pentru Ministerul Finanțelor și Economiei și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin motivele de recurs depuse DGFP susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Că, deși instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, nu a indicat motivele de fapt și de drept ce au stat la baza acestei soluții.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Mai mult, între Parchetul de pe lângă ICCJ și Ministerul Finanțelor Publice nu există nici obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Parchetul de pe lângă, nu efectuat periodic plata pretinselor drepturi către reclamant, nu îi conferă acestuia nici garanție legală din partea MEF pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească.
Motivându-și recursul, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 Cod procedură. civilă, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A mai arătat că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente;
Criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Public, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Față de considerentele expuse, recursul se privește ca nefondat și se va respinge.
Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se admite cu următoarea motivare:
Verificând sentința pronunțată la instanța de fond Curtea constată că, în considerentele acestei hotărâri nu sunt prezentate motivele de fapt și de drept pe care si-a întemeiat tribunalul soluția de admitere a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cum în considerentele sentinței nu sunt prezentate motivele de fapt și drept pentru care a fost admisă cererea de chemare în garanție, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 7 Cod procedură civila va fi admite recursul, casa în parte sentința și trimite cauza pentru rejudecare a cererii de chemare în garanție la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, tribunalul va analiza în raport de motivele cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și apărările făcute prin întâmpinare depusă de Ministerul Economiei și Finanțelor dacă cererea de chemare în garanție este admisibilă potrivit dispozițiilor art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul va analiza dacă chematul în garanție are obligații de garanție sau despăgubire cu privire la acordarea drepturilor solicitate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Respinge recursul declarat de pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 1075 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr - în contradictoriu cu reclamantul, pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Casează în parte sentința și trimite spre rejudecare la aceeași instanță, cererea de chemare în garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/04.12.2009
fond:
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
