Drepturi salariale (banesti). Decizia 670/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7055/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.670R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.6709 din data de 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14191/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 12.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât recurenta cât și intimata au solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6709 din data de 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14191/3/LM/2009a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acesta,
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 1.11.2000-20.10.2005 și, în consecință, a fost respins capătul de cerere menționat,
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de 50%, din salariul de încadrare brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei 20.10.2005 - 6.05.2007, precum și la plata dobânzii legale calculată asupra debitului de la data scadenței până la data plății,
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind actualizarea debitului cu coeficientul indicelui de inflație și,
A fost obligat pârâtul să elibereze adeverință privind sporul de 50%, în vederea actualizării pensiei de serviciu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la data de 10.05.2007, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a pensionării.
S-a constatat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art.281 Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul ca între reclamantă și acest pârât nu exista nici un fel de raporturi contractuale de munca, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Potrivit art.47 din Legea nr 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar". Acest text de lege a fost însă abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996.
S-a ținut seama că, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați, din care face parte si reclamanta, la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008, dată in recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, stabilind că "în interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de bază brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr. 334/2001".
S-a mai arătat de către instanța supremă că "activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
În temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege (art. 108 alin. 3 din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
S-a menționat că, OG nr.83/2000 a fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial.
S-a considerat că, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României. Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
S-a precizat că, art.1 pct.42 și art.9 alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legilor speciale, sunt neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituție și își încetează efectele.
normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX alin.2 din OG 83/2000 conduce la concluzia că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art.47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare."
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. astfel încât soluția de admitere se justifică prin prisma acesteia.
fost obligat pârâtul și la plata dobânzii legale aferentă acestor drepturi bănești, în baza art.1088 Cod civil, potrivit căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, raportat la art.1079 alin.2 pct.3 și la art.1081 Cod civil, pârâții fiind de drept în întârziere.
De asemenea, obligația pârâtului de plată a sumelor actualizate nu se mai justifică, de vreme ce prejudiciul suferit urmează a fi acoperit prin plata dobânzii legale, atât obligația de plată a dobânzii, cât și cea de plată a sumei actualizate fiind menite să acopere prejudiciul suferit de reclamantă. A reține ambele obligații în sarcina debitorului ar însemna ca creditoarea să beneficieze de acoperirea de două ori a prejudiciului, ceea ce ar fi injust.
S-a mai arătat că, pretențiile aferente perioadei 1.11.2000 - 20.10.2005 au fost formulate de către reclamantă cu depășirea termenului de prescripție reglementat de art.166 alin.1 din Codul muncii, calculat de la data la care drepturile erau datorate, ținând seama de data introducerii cererii de chemare în judecată, 22.10.2008, astfel că cererea cu acest obiect va fi respinsă.
Potrivit art.13 și art.14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.567/2004, aprobate prin HG nr.290/2005, raportat la art.28 lit.a din Normele de aplicare a legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001 al Ministrului și Solidarității Sociale, printre actele ce trebuie să se regăsească în dosarul de pensie, în funcție de care se stabilește, se actualizează și se recalculează pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de către casele teritoriale de pensii, se numără și adeverințele privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege, care se eliberează de angajator.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a admis-o și a obligat intervenientul să vireze pârâtului sumele necesare achitării pretențiilor reclamantei deoarece, în raport de dispozițiile art.15 din HG nr.683/2005, de art.118 din Legea nr.304/2004, de art.19 din Legea nr.500/2002, de art.3 al.1 din HG nr.208/2005 și de art.1 și 2 din OG nr.22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul legilor de rectificare a bugetului cu sumele necesare si asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în principal sub următoarele aspecte:
instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu dobânda legală, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând aplicarea dobânzii legale - nu se justifică.
Imposibilitatea aplicării dobânzii legale se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese în opinia recurentului că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, s-a apreciat că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând dobânda legală putându-se face numai prin intervenția legiuitorului,deci în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu dobânda legală nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, s-a susținut că aplicarea dobânzii legale apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000 - privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, "Părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligații bănești".
Or, în speță nu există nici o convenție între reclamantă și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ sus menționat nu își găsește aplicabilitatea în speță, capătul de cerere privind plata dobânzilor legale fiind neîntemeiat.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți în opinia recurentului să execute obligațiile de a face invocate de reclamantă, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate cu dobânda legală fiind lipsită de cauză juridică.
II. instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public la eliberarea adeverinței pentru reactualizarea pensiei de serviciu, care să includă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii sub acest aspect.
Recurentul a arătat că reclamanta nu a beneficiat la data pensionării (10.05.2007) de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, deoarece la acea dată acest spor nu era prevăzut de lege, ceea ce ar fi putut să ducă la actualizarea pensiei sale de serviciu în raport de dispozițiile art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 republicată, motiv pentru care nu se impune actualizarea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a sporului în discuție pentru perioada incidentă în speță.
Prin urmare,în opinia recurentului, reclamanta nu poate cere actualizarea pensiei în raport de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru că astfel s-ar încălca dispozițiile art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, rep. potrivit cu care " de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, precum și pensiile de urmaș prevăzute la alin.8 - 10 se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, personalul auxiliar de specialitate își poate păstra pensia aflată în plată".
Astfel, la începutul anului 2009 MINISTERUL PUBLICa comunicat Casei de Pensii a Municipiului B baza de calcul a veniturilor unui grefier în activitate având o funcție similară celeia din care reclamanta s-a pensionat, în vederea actualizării pensiei de serviciu a acesteia.
Această actualizare se va realiza avându-se în vedere dispozițiile art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 republicată, luându-se în calcul majorarea salariului de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, ceea ce înseamnă că solicitărilor reclamantei privind actualizarea pensiei de serviciu și întocmirea adeverinței respective li s-a dat deja curs odată cu comunicarea făcută casei de pensii la începutul anului 2009.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost obținut de grefieri ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,însă, diferențele bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se pot acorda de către instanță cu titlu de despăgubiri și nu ca drepturi salariale și nu pot fi trecute în carnetele de muncă, astfel că ele nu pot influența cuantumul drepturilor de pensie.
S-a mai arătat că hotărârile de admitere a acțiunilor în justiție prin care au fost solicitate diferențe de drepturi bănești au efecte relative, ce nu se pot extinde și la alte persoane decât părțile în proces, iar pe de altă parte sumele primite de personalul auxiliar de specialitate în activitate nu au fost cu titlu de spor, ci cu titlu de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat printr-un fapt discriminatoriu ilicit.
Nu se poate face abstracție de natura juridică a celor două categorii de drepturi, respectiv drepturi de pensie actualizate și despăgubiri rezultate din tratamentul discriminatoriu în stabilirea drepturilor salariale pentru grefierii în activitate cu consecințe directe asupra valorii pensiei, deoarece regimul juridic al acestor drepturi nu este identic, având în vedere plătitorul acestor sume și sursa din care se achită.
Astfel, nu se poate solicita obligarea Ministerului Public la actualizarea pensiei de serviciu în raport de elemente care nu au fost reglementate de legiuitor în cadrul indemnizației lunare brute de încadrare.
Prin urmare, a se efectua calculul sumelor în modalitatea solicitată de reclamantă, ar fi similar aplicării unui spor la un alt spor, ceea ce este lipsit de temei legal, putând constitui o îmbogățire fără justă cauză prin încălcarea prevederilor legale în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel, sunt efondate criticile recurentului referitoare la nelegala acordare către intimata reclamantă a daunelor moratorii reprezentînd dobînda legală, Curtea constatînd că în mod corect a procedat prima instanță, făcînd aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 din muncii raportat la art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală;prin urmare,susținerile recurentului cu privire la modalitatea de angajare a cheltuielilor de la bugetul de stat sunt neîntemeiate, câtă vreme aceste sume au, din punct de vedere al obligației sancționate, același regim cu ale drepturilor față de care s-au calculat, iar baza legală pentru efectuarea lor este dată de chiar hotărârea judecătorească constituită în titlu.
Totodată, avînd în vedere avînd în vedere cele mai sus menționate, apar ca nefondate susținerile recurentului potrivit cărora respectivele obligații nu s-ar putea îndeplini deoarece baza legală a înscrierii în bugetul instituției o constituie tocmai hotărârea judecătorească.
Mai mult,nefondate sunt și susținerile recurentului cum că instanța fondului ar fi făcut o eronată aplicare în cauză a dispozițiilor art.1 din Ordonanța Guvernului nr.9/2000 - privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar în speță nu există nici o convenție între reclamantă și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care actul normativ sus menționat nu își găsește aplicabilitatea în speță, deoarece art.1088 civ prevede evaluarea legală a prejudiciului încercat de debitor prin neexecutare sau executarea cu întîrziere a obligațiilor ce au ca obiect o sumă de baniindiferent dacă aceste obligații își au izvorul într-un act juridic sau într-un fapt juridic ilicit cauzator de prejudiciu, cum este cazul în speță.
Va fi respinsă, și susținerea recurentului potrivit cărora în mod nelegal a admis instanța de fond cererea privind obligarea Ministerului Public la eliberarea adeverinței pentru reactualizarea pensiei de serviciu, care să includă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, deoarece după cum a reținut prima instanță,făcînd o corectă aplicare a dispozițiilor art.13 și art.14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.567/2004, aprobate prin HG nr.290/2005, raportat la art.28 lit.a din Normele de aplicare a legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001 al Ministrului și Solidarității Sociale, printre actele ce trebuie să se regăsească în dosarul de pensie, în funcție de care se stabilește, se actualizează și se recalculează pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de către casele teritoriale de pensii, se numără și adeverințele privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege, care se eliberează de angajator.
În condițiile în care s-a reținut prin sentința instanței fondului că anterior deschiderii drepturilor de pensie ale intimatei reclamante,respectiv în perioada 20.10.2005 - 6.05.2007 drepturile salariale ale acesteia reprezentînd sporul de 50%, din salariul de încadrare brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,nu i-au fost achitate acesteia de către angajator, fiind obligat acesta la plata către reclamantă a acestor drepturi bănești,cu consecința faptului că aceasta din urmă nu a beneficiat la data pensionării (10.05.2007) de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%,nu sunt incidente dispozițiile art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 care se referă la actualizarea pensiei de serviciu a personalului auxiliar, ipoteză ce nu este întîlnită în cauză, iar pe de altă parte recurentul ca angajator ce nu a plătit salariatei salariul în cuantumul legal cuvenit își invocă propria culpă,ceea ce nu poate fi primit.
Nefondate sunt și susținerile recurentului referitoare la faptul că diferențele bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se acordă de către instanță cu titlu de despăgubiri și nu ca drepturi salariale și nu pot fi trecute în carnetele de muncă, astfel că ele nu pot influența cuantumul drepturilor de pensie ale intimatei,deoarece chiar dacă drepturile bănești ce au făcut obiectul prezentei cereri de chemare în judecată au natura juridică a unor despăgubiri,acestea s-au acordat pe cale judiciară ca urmare a neacordării drepturilor la care era îndreptățită intimata de către angajator potrivit legii de salarizare, anterior deschiderii drepturilor sale de pensie,cu consecința nelegalei diminuări a acestor drepturi.
Chiar dacă hotărârile de admitere a acțiunilor în justiție prin care au fost solicitate diferențe de drepturi bănești au efecte relative, ce nu se pot extinde și la alte persoane decât părțile în proces, în speță recurentului ce a fost parte în cauza prin care s-a stabilit caracterul cuvenit al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică al intimatei,susmenționata hotărîre îi este opozabilă,și aceste susțineri fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.6709 din data de 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14191/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
