Drepturi salariale (banesti). Decizia 6819/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6819
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*******************************
Pe rol judecarea recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3118 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații, G, G, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurentele pârâte MINISTERUL JUSTIȚIEI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimații reclamanți, G, G, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 3118 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admits în parte acțiunea formulată de petiționarii, G, G, G, -, G, împotriva intimaților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați intimații să plătească petiționarilor în solidar contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 16.11.2004 - 19.12.2007, actualizate la data plății și la acordarea lunară a tichetelor de masă, începând cu 19.12.2007.
S-a respins acțiunea pentru perioada 31.05.2004-15.11.2004, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art.1 din Legea nr. 142/ 1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În speță, petenții, G, G, G, -, G, au calitatea de personal contractual în cadrul Tribunalului Gorj, respectiv instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
Conform art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la o protecție socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.
S-a apreciat că intimații au obligația de a acorda aceste tichete petiționarilor și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajatori.
De asemenea, se constată că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin.2 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate..
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a admis în parte acțiunea, intimații fiind obligați în solidar la plata către petenți a contravalorii tichetelor de masă pe perioada 16.11.2004-19.12.2007, data pronunțării sentinței, actualizate la data plății și la acordarea lunară a tichetelor de masă, începând cu 19.12.2007.
Acțiunea a fost respinsă pentru perioada 31.05.2004-15.11.2004, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
In motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, în sensul că nu i-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată conform art. 1141alin. 2 cod procedură civilă.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că reclamanții s-au mai judecat în aceeași cauză pentru tichetele de masă pe perioada 16.11.2004 - 01.01.2006, conform sentinței civile nr. 1839/2006 a Tribunalului Gorj, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3262/2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA, fiind incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât dispozițiile Legii nr. 142/1998 au reglementat doar facultatea angajatorilor de a acorda tichete de masă către angajați, și nu obligația acestora, în condițiile în care legile bugetului de stat s-a prevăzut în mod imperativ că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Recurentul prin Gac ritica sentința pentru lipsa calității sale procesuale pasive, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002, arătând că nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest recurent, ci doar între reclamanți și Ministerul Justiției.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivele de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurentul Ministerul Justiției, prin motivele de recurs, se constată că aceasta este întemeiată parțial pentru perioada 31.05.2004 - 10.01.2006, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1839 din 08.06.2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților din prezenta acțiune, cu excepția reclamantei -, care nu a figurat ca parte în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 747/CM/2006 al Tribunalului Gorj, privind contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 10.01.2003 - 10.01.2006.
Or, prin acțiunea formulată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj, reclamanții, G, G, G, -, G, au solicitat acordarea tichetelor de masă pe perioada 31.05.2004 - 31.05.2007, solicitare admisă de către instanță.
Se constată, astfel, că pentru perioada 31.05.2004 - 10.01.2006 este incidentă excepția autorității de lucru judecat pentru toți reclamanții, cu excepția reclamantei -, fiind identitatea de părți, obiect și cauză cerută de art. 1201 cod civil.
Pe fondul cauzei, cu privire la celelalte perioade pentru toți reclamanții, precum și cu privire la reclamanta - pentru întreaga perioadă, se constată că recursul declarat de Ministerul Justiției este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitate de personal contractual în cadrul Tribunalului Gorj - instituție bugetară, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 142/1998, solicitând acordarea tichetelor de masă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 rezultă că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Astfel, în ceea ce privește posibilitatea acordării tichetelor de masă, legea nr. 142/1998 stabilește express verbis condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.
Legislația privind adoptarea și execuția bugetului de stat pentru anii 2003-2006 impus restricții în acordarea acestor alocații, fiind interzisă prevederea unor dispoziții prin care să se acorde tichete de masă, nefiind prevăzute în buget fonduri în acest sens, cu excepția instituțiilor finanțate din venituri proprii.
Aceste interdicții au fost menținute și pentru anii ulteriori, prin OUG nr. 88/2006 prevăzându-se în mod expres să nu se vor acorda tichete de masă în anul 2007.
In concluzie, se constată că nu se poate reține în sarcina angajatorului obligație permanentă de acordare tichetelor de masă care să existe independent de împrejurări și un drept corelativ în beneficiul angajaților cu contract de muncă, ci, dimpotrivă, acestea sunt drepturi care se pot valorifica doar în condițiile prevederii în bugetul de stat a unor sume cu această destinație; legea bugetului de stat prevede imperativ că nu se pot aproba sume cu această destinație, iar sursa finanțării activității instanțelor de judecată o reprezintă bugetul de stat.
Curtea reține că în speță nu se poate vorbi de o încălcare a principiului nediscriminării, cât vreme prevederile bugetare au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, rămânând la latitudinea angajatorului ca în funcție de situația concretă din sistem, să utilizeze sau nu aceste tichete de masă.
Instituirea unei condiții cu privire la personalul din sectorul bugetar față de personalul din sectorul privat este determinată de caracterul limitat al bugetului de stat, nefiind de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi constatat de art. 16 din Constituție.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituție, întrucât pretențiile afirmate de reclamanți nu alcătuiesc conținutul unui drept constituțional și ca atare, nu poate fi vorba de o încălcsare a acestui articol, și nici dispozițile CEDO întrucât nu se poate vorbi de încălcarea vreunui drept fundamental al omului - dreptul la tichete de masă -, ci de o simplă vocație la acordarea acestor tichete, în funcție de dispoonibilități.
Ori, câtă vreme prin lege nu au fost aprobate în bugetul Ministerului Justiției sume cu această destinație, nu poate fi vorba despre nerespectarea legii, de refuzul acordării unui "drept" reclamanților sau al executăprii unei obligații de diligență.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr. 4 din 18 fenbruarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în intereusl legii, obligatorii conform art. 329 alin 3 cod procedură civilă, care a statuat că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Niciuna din aceste două condiții nu este îndeplinită în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat, Ministerul Justiției nu are prevăzute în buget sume cu această distincție pentru întreaga perioadă dedusă judecății, și nici în contractul colectiv de muncă privindu-i pe reclamanți nu este prevăzut dreptul acestora la acordarea tichetelor de masă.
Având în vedere aceste considerente, constatând că, în cauză, instanța de fond a făcut aplicarea greșită dispozițiilor Legii nr.142/1998, art. 41 alin. 2 din Constituție și art. 14 din CEDO, în baza art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de Ministerul Justiției, va fi modificată în tot sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea, cu distincțiile făcute anterior, privind excepția autorității de lucru judecat pentru o parte din reclamanți și o parte din perioade și pe fond, pentru restul perioadei, pentru ceilalți reclamanți și pentru reclamanta -.
Întrucât în cauză a fost pronunțată o încheiere de îndreptare a erorii materiale în 23 ianuarie 2008, prin care s-a îndreptat eroare materială în legătură cu numele reclamantului, precum și faptul că această încheiere face corp comun cu sentința recurată, va fi modificată și această încheiere, ce privește doar numele unei părți.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor, în raport de soluția pronunțată, de admitere recursului pârâtului Ministerul Justiției, cu consecința modificării în tot a sentinței și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, va fi admis și acest recurs, fără a mai fi analizate pe fond motivele invocate de recurent. De altfel, în raport de aceeași soluție, instanța nu a mai analizat nici celelalte motive de recurs formulate de recurentul Ministerul Justiției privind neregularități procedurale săvârșite de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 3118 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și intimații, G G, G, A,.
Modifica în tot sentința și încheierea de îndreptare eroare materială și pe fond respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/14.12.2009
Jud.fond
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
