Drepturi salariale (banesti). Decizia 689/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 689
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 477 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, cu domiciliu în comuna, sat, nr. 137, jud. P și cu domiciliul în, Bulevardul, nr. 215, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008, lipsind intimații reclamanți G, și G.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA. - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 477 din 8 februarie 2008 reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2007.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 477 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții G și G au chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, pe lângă salariul de bază,urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în sensul că CCM încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și, ca atare, pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că părțile au convenit în cursul anului 2003 ca acordarea primelor să se realizeze prin includerea lor în salariu, realizarea acestui lucru fiind dovedită chiar prin înscrisurile depuse de partea adversă, respectiv prin reașezarea salariilor prin majorarea acestora cu exact echivalentul lor.
Reclamanții au precizat acțiunea în sensul că au micșorat cuantumul pretențiilor în raport de data încetării raporturilor de muncă.
Prin sentința civilă nr.477 din 8 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtă să plătească fiecărui reclamant suma de 2151,5 lei brut reprezentând suplimentări salariale, corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2004 și Paște pentru anul 2005, ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata a câte 200 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anul 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al. art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
Cu privire la salariul mediu la nivel de societate instanța a reținut că acesta a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.562/09.02.2004, nr.405/27.01.2005, nr.6152/27.11.2005, nr.1990/17.05.2006 și nr.797/18.06.2007.
Afirmațiile pârâtei în sensul că suplimentările au fost incluse în salariu, deaorece salariile s-ar fi majorat exact cu echivalentul acestora nu au fost dovedite, dimpotrivă, față de dispozițiile contractului colectiv de muncă rezultă că s-a dorit păstrarea pentru salariați a beneficiului suplimentărilor salariale, dar s-a omis achitarea lor, fiind evident faptul că respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamanților prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 477 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu e fondat pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților-intimați pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 477 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, cu domiciliu în comuna, sat, nr. 137, jud. P și cu domiciliul în, Bulevardul, nr. 215, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de către
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
