Drepturi salariale (banesti). Decizia 694/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.694
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul " și Asociații", din B,-,.3,.7, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 409 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 112, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 101 încheiat la data de 15 mai 2008
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA.
Avocat depune la dosar pentru intimatul reclamant concluzii scrise, la care atașează chitanța fiscală nr. 155 din 14 aprilie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 200 lei, arătând că are cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen de recurenta pârâtă.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA și având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 409 din 5 februarie 2008 reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține, de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 409 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, în combaterea recursului, arată că susținerea recurentei pârâte că drepturile salariale aferente sărbătorilor de Paște și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se așa cum părțile s-au înțeles prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209 din 6 noiembrie 2007, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind incluse în salariul fiecărui angajat doar în anul 2003.
Adresa nr. 938 din 1 aprilie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din cadrul SC SA către Cabinetul de avocatură și asociații, semnată pentru directorul de Departament Resurse Umane de persoană cu nume indescifrabil, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează în ce scop s- emis asemenea adresă, ce calitate are persoana fizică semnatară acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant legal al patronatului și mandatul necesar pentru semna această adresă, iar în al doilea rând, vizează evoluția salariului mediu pe perioada 2003 - 2007, văzută la data de 1 aprilie 2008, după ce Curtea de APEL PLOIEȘTI a respins recursurile declarate în mai multe dosare având același obiect și nu ca rezultat al negocierilor cu, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, conform art. 168(1) din CCM.
În ceea ce privește documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209/06.11.2007", depusă ca probă de exonerare de răspundere, acesta nu are forță probantă și trebuie înlăturat, întrucât în realitate nu interpretează art. 168(1) din CCM, ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă la art. 168(1) și alin (2) din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Se arată, de asemenea, că prin afirmațiile făcute dar și prin înscrisurile depuse la instanța de fond și în recurs, recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, motiv pentru care se solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 409 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, menținerea sus-menționatei sentințe, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3937,35 lei din care 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate și suma de 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, pentru anii 2004-2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei, în funcția de sudor la punctul de lucru, din anul 2002 până la data de 23.12.2005, iar raporturile sale de muncă cu pârâta au încetat prin decizia nr.5091/23.12.2005.
A mai susținut reclamantul că potrivit prevederilor contractului de muncă, beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște prevăzute de art.168 alin.1, care se ridică la suma totală de 3937,35 lei, conform calcului depus de acesta.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, art.164 alin.1, art.269 alin.1 din Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat în anii 2004-2007 și art.1084 Cod civil.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, aceasta fiind voința părților contractante la momentul negocierilor colective.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.409 din 5 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2004-2005 în sumă brută de 3501,50 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la 100 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată deoarece acțiunea a fost formulată la data de 05.12.2007, context în care a constatat că este respectat termenul legal de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă începând cu anul 2002 până la data de 23.12.2005, raporturile de muncă ale acestuia încetând prin decizia nr.5091/23.12.2005.
S-a mai arătat că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede dreptul angajaților societății pârâte de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, iar alin.2 al art.168 statuează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2004,2005,2006.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004,2005,2006,2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2005, care se ridică la suma de 3501,5 lei brut, motiv pentrru care, în baza art.161 alin.1 din Codul muncii acțiunea a fost admisă în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatului-reclamant.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentat fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 15 mai 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite cu ocazia Cului 2004-2005 și 2005, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anul 2004 și primele de Paște și C pe anul 2005 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatul-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului pe perioada în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În temeiul art.274 Cod pr.civ. recurenta va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, reprezentând onorariu avocat suportat de acesta din urmă în recurs potrivit chitanței doveditoare nr.155/14.04.2008 depusă la dosar.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SC SA, cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la sediul " și Asociații", din B,-,.3,.7, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 409 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 112, jud.
Obligă pe recurenta-pârâtă la 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.05.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
13 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.694 din data de 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 11 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
