Drepturi salariale (banesti). Decizia 695/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6819/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 695R
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta - GRUP împotriva sentinței civile nr.6647 din data de 28.10.2009, pronunțate de Tribunalul B-Secția a VIII-a Civila, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin avocat, ce depune împuternicire delegație de substituire, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și drept consecință respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății acestei instanței. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art.72 din Legea nr.168/1999. Procedura de soluționare a conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială, respectiv Legea nr.168/1999, iar obiectul cererii vizează un conflict de drepturi prevăzut de art.67 din Legea nr.168/1999.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.6647 din data de 28.10.2009, pronunțata de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului B, declinandu-se competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantii G, -, si pe parata - GRUP in favoarea Tribunalului Arad. S-a constatat conflictul negativ de competenta si s-a dispus inaintarea dosarului la Inalta C de Casatie si Justitie.
In considerente, a retinut prima instanta toti reclamantii au domiciliul in judetul A, iar potrivit art. 284 alin 2 din Codul muncii, competenta teritoriala de solutionare revine Tribunalului Arad. Mai retine instanta ca legea cadru o rerpezinta Codul muncii, iar dispozitiile legii speciale nu pot fi decat in concordanta cu ale legii cadru. Art 249 Codul muncii se refera la procedura de solutionare a conflictelor de munca si trebuie corelat cu prevederile aplicabile litigiilor de munca. Potrivit art. 298 pct 10 din Codul muncii, de la data intrarii in vigoare a noului cod al muncii se abroga orice alte dispozitii contrare, printre care si cele ale art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata - GRUP, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B sub nr- (Număr în format vechi 6819/2009), la data de 8.12.2009.
In motivare, recurentul arata ca hotararea este data cu incalcarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, art. 249 Codul muncii, art. 62, art. 63 si art. 83 din Legea nr. 24/2000, precum si a principiului specialia generalibus derogant. Potrivit art. 249 din Codul muncii, procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Or, singura lege speciala in vigoare este Legea nr. 168/1999. In speta, suntem in prezenta a doua acte normative care reglementeaza competenta teritoriala, respectiv Codul muncii -dreptul comun, si Legea nr. 168/1999-legea speciala. Art. 298 alin 2 din Codul muncii ultima liniuta a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentand o abrogare implicita, pentru care nu mai exista temei legal dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2000, fiind abrogat in mod expres Decretul nr. 16/1967. Prin art. 62 si art. 63 din Legea nr. 24/2000 legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresa directa, iar dispozitiile normative vizate trebuie expres determinate, incepand cu legile si apoi cu celelalte acte normative prin mentionarea tuturor datelor de identificare a acestora. Asa fiind, in conditiile existentei concomitente a dispoz. art. 72 din Legea nr. 168/1999 si ale art. 284 din Codul muncii, raportat si la dispoz. art. 249 din Codul muncii, este evident ca Legea nr. 168/1999 reprezinta legea speciala de Codul muncii. Stabilirea competentei in favoarea instantei de la sediul angajatorului este fireasca prin mai multe argumente, cum sunt asigurarea unui proces echitabil prin pronuntarea unor solutii predictibile, evitarea dispersiei proceselor si a contrarietatii de hotarari, sarcina probei revine angajatorului. Mai arata recurenta ca prevederile in materie de competenta ale legii nr. 168/1999 sunt pe deplin aplicabile si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 53/2003care constituie norma generala in materie, instanta competenta fiind cea de la sediul angajatorului.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct.9, art. 299 Cpc si art. 158 alin 3 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate, Curtea retine ca recursul nu este fondat.
Potrivit art. 298 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, pe data intrarii in vigoare a acesteia se abroga orice alte dispozitii contrare.
Art. 284 alin 2 din acelasi act normativ prevede "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
Cum dispozitia din Legea nr. 168/1999 era contrara, in temeiul art. 298 s-a produs abrogarea acesteia.
Nu sunt relevante sustinerile recurentei cu privire la abrogarea implicita avand in vedere ca dispozitiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu au fost considerate abrogate in baza principiilor consacrate de Legea nr. 24/2000, ci a dispozitiilor art. 298 din Codul muncii, care sunt in vigoare si trebuie sa primeasca aplicabilitate. Discutia despre reglementarea sau nereglementarea in Legea nr. 24/2000 a abrogarii implicte nu prezinta utilitate de prevederile exprese ale Codului muncii.
Cat priveste raportul dintre Legea nr. 168/1999 si legea nr. 53/2003, nu consideram ca Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca trebuie considerata speciala de Codul muncii. Astfel, inainte de adoptarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, Legea nr. 168/1999 era singura care reglementa conflictele de munca, venind in completarea unor lacune ale Legea nr. 10/1970, care nu mai raspundea necesitatilor de la acel moment. Prin urmare, Legea nr. 168/1999 reprezenta legea generala in materia conflictelor de munca, iar prin adoptarea Legii nr. 53/2003 nu a dobandit un caracter special de aceasta. Legea nr. 53/2003 reprezinta legea generala in materia raporturilor de munca,asa cum rezulta din prevederile art. 1, art. 2 si art. 295, reglementand Conflictele de munca in Titlul IX si Jurisdictia muncii in Titlul XII. Legea nr. 168/1999 contine dispozitii referitoare tocmai la aceste aspecte, iar nu la situatii specifice, la categorii aparte de raporturi de drept etc. pentru a fi considerata lege speciala sau derogatorie, avand in acest sens in vedere si dispozitiile Legii nr. 24/2000. Ea doar cuprinde o detaliere a dispozitiilor Legii nr. 53/2003, care nu a reglementat in amanunt toate aspectele legate de raporturile de munca. Aceasta dezvoltare o poate face insa legiuitorul prin alte acte normative, fara ca acestea sa dobandeasca un caracter special. Problemele legate de tehnica legislativa folosita de legiuitor nu au relevanta in privinta aplicarii normelor respective. de acestea, abrogarea prevazuta de art. 298 din Legea nr. 53/2003 isi poate produce efecte.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, avand in vedere ca reclamantii isi domiciliul in judetul A, iar competenta stabilita de art. 284 alin 2 din Legea nr. 53/2003 este una de ordine publica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - GRUP împotriva sentinței civile nr.6647 din data de 28.10.2009, pronunțate de Tribunalul B-Secția a VIII-a Civila, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2ex/16.02.2010
Jud.
Jud. fond.:,
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
