Drepturi salariale (banesti). Decizia 700/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.700
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 393 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în Scăieni,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 21, încheiată la data de 15 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA.
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă concluzii scrise, arătând că are cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta pârâtă.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA și având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 393 din 5 februarie 2008, reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2007.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține, de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 393 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, în combaterea recursului, arată că susținerea recurentei pârâte că drepturile salariale aferente sărbătorilor de Paște și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se așa cum părțile s-au înțeles prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209 din 6 noiembrie 2007, este infirmată de contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind incluse în salariul fiecărui angajat doar în anul 2003.
Adresa nr. 938 din 1 aprilie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din cadrul SC SA către Cabinetul de avocatură și asociații, semnată pentru directorul de Departament Resurse Umane de persoană cu nume indescifrabil, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează în ce scop s- emis asemenea adresă, ce calitate are persoana fizică semnatară acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant legal al patronatului și mandatul necesar pentru semna această adresă iar în al doilea rând vizează evoluția salariului mediu pe perioada 2003 - 2007, văzută la data de 1 aprilie 2008, după ce Curtea de Apel Ploiești a respins recursurile declarate în mai multe dosare având același obiect și nu ca rezultat al negocierilor cu, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, conform art. 168(1) din CCM.
În ceea ce privește documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209/06.11.2007", depusă ca probă de exonerare de răspundere, acesta nu are forță probantă și trebuie înlăturat, întrucât în realitate nu interpretează art. 168(1) din CCM, ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă la art. 168(1) și alin (2) din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Se arată, de asemenea, că prin afirmațiile făcute dar și prin înscrisurile depuse la instanța de fond și în recurs, recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, motiv pentru care se solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 393 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, menținerea sus-menționatei sentințe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 8767,50 lei din care: 8151,50 lei reprezentând drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate și 616 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamanta prin neplata la timp a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei până la data de 25.05.2007, când raporturile de muncă ale acesteia au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective.
mai susținut reclamanta că pentru munca prestată a primit lunar salariul, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar pe lângă salariul lunar trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform art.168 alin.1 din CCM pe anii 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 la ale cărui dispoziții s-a făcut trimitere.
A mai arătat reclamanta că deși contractul colectiv de muncă constituie legea părților în domeniul raporturilor de muncă, aceasta nu a beneficiat de suplimentările menționate, respectiv de suplimentarea salarială de C pe anul 2004, în sumă de 951,50 lei, de Paște pe anul 2005, în sumă de 1200 lei, de C pe anul 2005, în valoare de 1350 lei, de Paște 2006, în valoare de 1350 lei, de C pe anul 2006, în valoare de 1650 lei și de Paște pe anul 2007, în valoare de 1650 lei, sumele respective fiind stabilite prin negociere de către directorul general al societății-pârâte și președintele și comunicate în teritoriu, la fiecare punct de lucru, cu scrisorile expres enumerate.
Totodată, s-a susținut că pârâta este datoare s-o despăgubească pe reclamantă și cu beneficiul nerealizat, respectiv corecția sumelor sus-menționate, coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 616 lei, pârâta datorând în total reclamantei suma de 8767,50 lei potrivit tabelului anexat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, art.164 alin.1, art.269 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004-2007, art.1084 Cod civil.
Pârâta SA Bai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care prevăd că cererea trebuie formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea părților, prin sentința civilă nr.393/05.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 - 2007 și C 2004 - 2006 în sumă brută de 8151,50 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât cererea a fost înregistrată la data de 28.11.2007, în cadrul termenului legal de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă începând cu anul 2002 până la data de 25.05.2007, raporturile de muncă încetând prin decizia nr.1184/26.03.2007.
S-a mai reținut că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede dreptul angajaților de a beneficia cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, prevăzându-se că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2004,2005,2006,2007.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004,2005,2006,2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2007, care se ridică la suma de 8151,50 lei brut, motiv pentrru care, în baza art.161 alin.1 din Codul muncii acțiunea a fost admisă în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatei-reclamante.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003 - 2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentată fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 15 mai 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie din partea recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamantă cuvenite cu ocazia Cului 2004-2006 și 2005-2007, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe perioada 2004-2006 și primele de Paște pe perioada 2005-2007 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatei-reclamante, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004-2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anii 2004-2006 și de Paște pe anii 2005-2007, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantei și pe anii 2004 - 2007.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Urmează a se lua act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SC "" SA, cu sediul în B, str.ral -, nr.11 Bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales în -,.3,.7, sector 1 la Cabinet de avocatură și asociații, împotriva sentinței civile nr.393 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în -Scăieni,-, județul
Ia act că intimata-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
fiind în concediu de odihnă, prezenta
se semnează de către PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu e
instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./27.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond;
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
13 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.700 din data de 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 3 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
