Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.701
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 434 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliu în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 117 încheiată la data de 15 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că din eroare, atât în dispozitivul sentinței recurate cât și în conceptul de citare în recurs intimatul reclamant a fost trecut, motiv pentru care dovada de citare a intimatului reclamant s-a restituit cu mențiunea "destinatar necunoscut în comuna ".
Avocat depune la dosar în copie: certificat de înregistrare mențiuni, eliberat la data de 4 aprilie 2008 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nr. J -, privind înregistrarea modificării actului constitutiv al SA, adresa nr. 1231 din 17 martie 2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B - Biroul Legislație Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, Hotărârea Comisiei Paritare a SC SA din data de 31 martie 20008 înregistrată de, sub numărul 46/01.04.2008 și de SC SA sub numărul 12093/01.04.2008, adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și încheierea de ședință nr. 28702/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul -/2008, după care, având cuvântul solicită să se ia act că societatea recurentă SC
SA B prin mențiunea nr. - din 31.03.2008 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia modificat denumirea societății în SA.
Avocat depune la dosar pentru intimatul reclamant concluzii scrise, arătând că are cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta pârâtă.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că denumirea actuală a societății recurente este SA și având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G având cuvântul, susține motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență următoarele:
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 434 din 5 februarie 2008 reținut faptul că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004 - 2007.
Aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
În concluzie, se solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 434 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant în combaterea recursului, arată că susținerea recurentei pârâte că drepturile salariale aferente sărbătorilor de Paște și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, plata efectuându-se așa cum părțile s-au înțeles prin Nota asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209 din 6 noiembrie 2007, este infirmată de
contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind incluse în salariul fiecărui angajat doar în anul 2003.
Adresa nr. 938 din 1 aprilie 2008 emisă de Direcția de Resurse Umane din cadrul SC SA către Cabinetul de avocatură și asociații, semnată pentru directorul de Departament Resurse Umane de persoană cu nume indescifrabil, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează în ce scop s- emis asemenea adresă, ce calitate are persoana fizică semnatară acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant legal al patronatului și mandatul necesar pentru semna această adresă iar în al doilea rând vizează evoluția salariului mediu pe perioada 2003 - 2007, văzută la data de 1 aprilie 2008, după ce Curtea de Apel Ploiești a respins recursurile declarate în mai multe dosare având același obiect și nu ca rezultat al negocierilor cu, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, conform art. 168(1) din CCM.
În ceea ce privește documentul intitulat " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și nr. 4209/06.11.2007", depusă ca probă de exonerare de răspundere, acesta nu are forță probantă și trebuie înlăturat, întrucât în realitate nu interpretează art. 168(1) din CCM, ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă la art. 168(1) și alin (2) din CCM, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Se arată de asemenea, că prin afirmațiile făcute dar și prin înscrisurile depuse la instanța de fond și în recurs, recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, motiv pentru care se solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 434 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, menținerea sus-menționatei sentințe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata sumei de 3937,35 lei din care 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și suma de 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu de care au fost lipsiti prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflației, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând in suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 04.02.2008 pârâta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse in salariul de baza începând cu 2003 si a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 434 din 5 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2004-2005 în sumă bruta de 3501,50 lei, sumă ce va fi actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data scadentei la data plații efective și la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul paratei in perioada 2002-2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însa, în perioada 2004-2005 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât parata este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost
menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 - 2007, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 434/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu e fondat pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2, se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea
probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în municipiul str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 434 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliu în comuna, jud.
Ia act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de către
președintele instanței
Grefier,
Tehnored.
2 ex./ 29.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
