Drepturi salariale (banesti). Decizia 707/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.707/
Ședința publică din 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.418/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în com. sat jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 15 dosar, și pentru recurenta - pârâtă SC SA avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la fila 20 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta - pârâtă a depus la dosarul cauzei extras din Contractul colectiv de muncă încheiat între SA și salariați, reprezentați de, în vigoare conform actului adițional nr. 1090/22.02.2008.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu a examinat în mod temeinic și legal cererea reclamantei. Prin motivele de recurs a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție ce a fost invocată și în fața instanței de fond. Termenul de prescripție aplicabil în cauza de față este cel de 6 luni. În mod greșit instanța de fond a respins și excepția de prematuritate a introducerii acțiunii. În baza art. 168 din, înainte de acordarea drepturilor salariale suplimentare trebuia să aibă loc negocieri pentru a se stabili cuantumul și modalitatea de plată a acestor prime. Aceste negocieri nu au avut loc. Pe fondul cauzei au invocat acea obligativitate de aplicare a deciziei Comisiei paritare. Motivul pentru care nu au mai avut loc aceste negocieri este acela că primele au fost incluse din anul 2003 în salariul mediu de bază. Au depus la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la acest aspect. Întrucât primele au fost incluse în salariul mediu de bază, pretențiile reclamantei sunt nefondate. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată. Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune. De asemenea, solicită a fi respinsă și excepția de prematuritate pentru motivele invocate în întâmpinare. Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că aceste drepturi au fost incluse în salariu, dar această susținere nu a fost probată. Doar la nivelul anului 2003 primele au fost incluse în salariu. Pe rolul Tribunalului Brăila au fost înregistrate cauze similare, unde s-au efectuat expertize prin care s-a stabilit că ulterior anului 2003 au avut loc indexări ale salariului și nicidecum nu este vorba de includerea acestor prime în salariu. Pretențiile reclamantei sunt justificate. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la cererea de întoarcere a executării consideră că aceasta este inadmisibilă pentru că la acest moment nu există o cerere de executare silită formulată de creditor. So0licită cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar chitanța privind plata onorariului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 418/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei primele de Paști și crăciun pentru perioada 2005 - 2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.853/113/08.04.2008 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta în judecată pe pârâta SC SA B, pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale, constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2005- 2007 actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că au fost salariata societății pârâte din anul 1983. În baza prevederilor contractului individual de muncă, în afara drepturilor stipulate în mod expres, pârâta le datora și prime cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, așa cum este prevăzut în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, text preluat și de contractul individual de muncă al reclamantei.
Potrivit textului citat, de Paște și de C reclamanta trebuia să încaseze o suplimentare a drepturilor cu câte un salariu de bază mediu pe. Pentru neplata la timp a drepturilor, prin acțiune se cere și actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății, așa cum s-a arătat anterior.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art.283 alin.1 lit.e din codul muncii (termenul de 6 luni). De asemenea, a invocat și excepția prematurității acțiunii, dată de lipsa negocierilor privind valoarea concretă a primelor.
Pe fond, pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât drepturile pretinse au fost incluse și acordate reclamantului odată cu salariul.
În cauză s-au administrat probe cu acte. S-au depus mai multe hotărâri judecătorești cu soluții diferite în aceiași problemă.
Tribunalul, coroborând actele și lucrările de la dosar cu susținerile și apărările formulate, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul constată că nu sunt fondate.
Prescripția dreptului la acțiune, astfel cum este prevăzută de art.283 alin.1 lit.e din codul muncii operează în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia. În cauză, se solicită executarea unor clauze din contractul individual de muncă, dreptul la prima de concediu făcând parte dintre acele clauze din contractul colectiv care sunt incluse și fac parte din contractul individual de muncă al reclamantului.
Nici a doua excepție nu este fondată, întrucât inexistența negocierilor anuale nu anulează dreptul în sine și în consecință nu se poate pune problema prematurității.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă la societatea pârâtă SC SA
În baza prevederilor din contractul individual de muncă (art.III alin.3), coroborate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, reclamantul trebuia să încaseze o suplimentare a drepturilor salariale, constând în prima de C și prima de Paște, fiecare din ele egală cu un salariu de bază mediu pe unitate. Aceleași drepturi sunt stipulate și în art.168 alin.1 din la nivel de unitate: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații societății pârâte vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe."
Din adresa eliberată de Comisia Paritară din cadrul SC SA B rezultă că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Verificând statele de plată depuse la dosar, tribunalul a constatat că suplimentarea de mai sus nu se regăsește în nici una din rubrici. Alte probe nu s-au solicitat și nu s-au administrat.
In temeiul art.287 din codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta având obligația să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Pârâta în cauză nu a făcut aceste probe.
Având în vedere cele arătate mai sus tribunalul a constatat că acțiunea este fondată, urmând să o admită așa cum a fost formulată.
În baza art.161 alin.4 din codul muncii, a fost obligată pârâta să actualizeze sumele de mai sus cu rata inflației la data plății, ca o consecință a întârzierii nejustificate a achitării drepturilor în litigiu.
În baza art.274 Cod procedură civilă, fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat) către reclamantă.
Aceiași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta B, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, reclamantul a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la
acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi
fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate
introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul
unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci
doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior
fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168
teza finala din
4.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
A considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajatorilor.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
5. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentanții salariaților () i a societății menită sa lămurească pe cale amiabila orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la. interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare s-a relevat voința reală, aceasta având caracter obligatoriu pentru ambele părți.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.299 și următoarele Cod procedura civila.
În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite.
Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pe baza probatoriului administrat și a interpretării clauzelor contractelor colective de muncă considerând drepturile solicitate ca fiind cuvenite în forma solicitată.
Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de muncă și actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de unitate, arătând, prin concluzii că, părțile au recunoscut faptul că drepturile solicitate au fost incluse în salariu iar acest nou contract colectiv de muncă din 2008 produce efecte de la data înregistrării însă are rol de act confirmativ.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază ca este nefondat însă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat întrucât prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete astfel că nu se poate reține că s-a acordat un cuantum mai mare. Modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. Art. 168 alin.1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și crăciun, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 mențin textul alineatului 1 al. art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art.168 al CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a Sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere așa cum susține recurenta atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 183 al.1 lit. C din codul muncii.
Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp. Art. 287 din codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază." iar prin Notă se prevede că ". începând cu anul 2003. drepturile suplimentare.vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arata că, potrivit disp.art.161 alin.4 din codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.
În consecință, codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 de care a făcut vorbire recurenta la concluziile pe fond, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin.3 din Legea nr. 230/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004 - 2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Referitor la susținerea că noul contract colectiv de muncă din 2008 are rol confirmativ, instanța nu o apreciază ca întemeiată. Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiune în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere aaf ost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004 - 2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat și, pe cale de consecință, fiind o cerere accesorie care urmează soarta principalului, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr.418/09.06.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondat.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 Octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /03.12.2008
;DC/ 2 ex/05.12.2008
Fond:/A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Anica Ioan, Marioara Coinacel
