Drepturi salariale (banesti). Decizia 7178/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7178
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin G, împotriva sentinței civile nr.1858 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, A, -, pârâtul Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, după care;
Curtea, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 1858 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimatul Ministerul Justitiei.
S-a admis acțiunea formulată de petenții, A, -, (), cu domiciliul ales în Tg-J,-, județul G împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice ambele cu sediul în B,- sector 5, Tribunalul Gorj cu sediul în Tg-J,-, județul
Au fost obligați intimatii la plata catre petenți a drepturilor salariale reprezentand sporul de vechime pentru perioada ianuarie 2000 - 30.08.2003, sume actualizate la data platii efective.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la actiune invocata de intimata Ministerul Justitiei, aceasta a fost respinsa având in vedere ca pretentiile petentilor se intemeiaza pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a căror proprietate confera petenților dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constitutie coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, retinerea prescriptiei ar echivala cu nesocotirea prevederilor constitutionale si cele ale reglementarilor internationale asumate de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958.
Petenții, în calitate de magistrat, au beneficiat în baza art.33 din Legea nr.50/1996, integral și procentual de sporul de vechime în muncă.
Prin sentinta civila nr. 337/15.02.2007 a Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, le-au fost recunoscute drepturile salariale constand in sporul de vechime pentru perioada 30.08.2003-30.08.2006, sentinta irevocabila prin respingerea recursului.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța apreciat că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța a mai reținut că existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Astfel, în Titlul III art.73 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, se menționează în mod expres că "salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin Legea privind indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică", iar în anexa 2/2 a Legii nr.154/1998 actualizată, erau prevăzute și indemnizațiile judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 prevedeau în mod expres că "dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt sporul de vechime în muncă etc rămân în vigoare".
Această reglementare demonstrează că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au beneficiat pe toată perioada în litigiu, până la intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006 de spor de vechime în muncă, fapt ce înlătură apărarea intimatei privind neaplicarea prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că "diferența de tratament devine discriminare, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă".
Chiar dupa adoptarea nr.OUG27/2006, instanta a constatat existenta discriminării intre categoria sociala a magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si celelalte categorii de magistrati.
Astfel, art.41 lit. b din nr.OUG27/2006 prevede abrogarea unor reglementari din Legea nr.56/1996 privind salarizarea magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a altor drepturi fara a specifica expres dispozitiile abrogate.
Verificand starea actuala a acestui act normativ, ca urmare a abrogarilor anterioare, rezulta ca prevederile art. 10 privind sporul de vechime in munca, art.14 si 15 privind sporul pentru conditii grele si sporul pentru ore suplimentare, precum si alte prevederi nu au fost abrogate, urmand a fi aplicate in continuare.
Discriminarea anterioară între cele două categorii de magistrați, privind acordarea sporului de vechime în muncă nu s-a bazat pe o justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum prevede art.14 din CEDO.
Sporul de vechime, ca un drept corelativ dreptului la muncă are un caracter permanent și obligatoriu și are drept scop stimularea salariatului și recunoașterea vechimii în muncă desfășurată de acesta, neexistând nici un motiv pentru instituirea unui tratament diferențiat între diverse categorii sociale în raport cu complexitatea, felul și importanța muncii depuse.
Tratamentul diferentiat se reflecta, in special, asupra persoanelor care au desfasurat activitati si alte domenii anterior intrarii in magistratura, respectiv consilierii juridici, avocati, notari, economisti, cadre didactice, etc, fara ca aceasta perioada sa poata fi valorificata, neputand fi vorba de o asimilare a sporului de vechime in munca cu sporul de fidelitate acordat in baza nr.OUG 27/2006.
Împotriva sentinței, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, Ministerul Justiției susține că sporul de vechime în muncă nu mai fost prevăzut în Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi de personal din organele autorității judecătorești, odată cu modificările și completările ulterioare aduse prin OG nr. 83/2000, fiind abrogat.
Pe de altă parte consideră că dreptul material la acțiune luat naștere de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și momentului în care păgubitul cunoscut sau trebuia să cunoască și deci coincide cu data intrării în vigoare OG nr. 83/2000, care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați, astfel că nu poate invoca necunoașterea legii sau faptul că o acțiune în pretenții poate fi formulată numai dacă s-a pronunța CNCD.
De altfel, hotărârea CNCD nr. 170/06.07.2006, invocată în motivare, a fost desființată de Colegiul director al acestei instituții prin hotărârea nr. 280/28.08.2006, stabilindu-se că dispozițiile art. 33 alin. 3 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu sunt discriminatorii potrivit OG nr. 127/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar conform art. 3, termenul de prescripție fiind de 3 ani. astfel că raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, consideră că drepturile solicitate sunt prescrise.
DGFP G invocă excepția lipsei calității procesuale Ministerului Economiei și Finanțelor cu motivarea că acesta nu se poate confunda cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de art. 21-27 din Legea Finanțelor Publice nr. 72/1996, respectiv art. 26-31 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe de altă parte, arată că nu există raporturi de muncă între acest minister și reclamant, care este salariatul Ministerului Justiției, astfel că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altui minister.
Recursurile sunt întemeiate și se vor admite pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 stipulează faptul că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar dispozițiile art. 3 din același decret arată că orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
In același timp, dispozițiile art. 166 alin.1 din Codul Muncii dreptul la acțiune pentru daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate.
Față de aceste dispoziții se va reține că în mod greșit prima instanță a procedat la înlăturarea aplicării prevederilor privind prescripția extinctivă, cererea formulată de reclamanți fiind prescrisă în raport de data introducerii acțiunii - 23 octombrie 2007, raportată la drepturile solicitate, perioada ian. 2000 - 30.08.2003.
Referitor la considerentele pentru care instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul recurent Ministerul Justiției, se vor avea în vedere următoarele considerente:
Astfel, raționamentul reclamanților privind începerea curgerii termenului de prescripție, de la pretinsa recunoaștere de către pârât a drepturilor salariale restante este nefondat prin raportare la considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36/2007, potrivit cărora, dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996 au fost în vigoare în tot acest interval de timp, această dezlegare dată de instanța supremă presupunând că reclamanții aveau posibilitatea solicitării reparării acestei încălcări în termenul prevăzut de lege, încă de la prima încălcare a dispozițiilor legale privind acordarea sporului de vechime.
Dezlegarea dată de Tribunalul Gorj este greșită, întrucât nu au fost încălcate nici dispozițiile dreptului intern, nici pe cele ale tratatelor internaționale la care Românie este parte cu referire concretă la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în condițiile în care, prin deciziile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu examinează legislația internă a statelor și situațiile în care a fost încălcat dreptul petenților privind liberul acces la justiție.
Prin hotărârea nr. 3052/2004, pronunțată în cauza SC SRL contra, Curtea a arătat importanța majoră pe care o prezintă termenele de prescripție interpretate din perspectiva preambulului Convenției care declară principiul preeminenței dreptului ca făcând parte din patrimoniul comun ale statelor membre la Convenție, iar rolul prescripției este, printre alte, acela de a garanta principiul securității raporturilor juridice prin fixarea unui termen fix de introducere al acțiunilor.
S-a concluzionat de către Curtea Europeană a Apărărilor Drepturilor Omului că modificarea unei situații care a devenit definitivă datorită expirării termenului de prescripție este incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice, nici o dispoziție a Convenției neobligând statele membre să instituie termen de prescripție sau să fixeze momentele de la care începe să curgă prescripția, în materie civilă statele bucurându-se de o mare libertate de apreciere atât în stabilirea duratei acestui termen, cât și a momentului de la care aceasta începe să curgă (hotărâreanr.42117/04. din 05.02.2009, cauza Brunet- și alții contra Franței).
Se constată astfel că instituirea unor termen de prescripție pentru sesizarea unei instanțe este admisibilă fără a se aduce atingere art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților, iar termenul de prescripție de 3 ani de zile prevăzut în dreptul interne românesc este în general apreciat ca rezonabil de întreaga practică CEDO în ceea ce privește satisfacerea drepturilor de creanță.
In consecință, se va reține că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul recurent Ministerul Justiției.
In condițiile în care sunt întemeiate motivele de recurs ce vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune, este inutil a se examina și motivele legate de fondul cauzei, invocate de către recurenți.
In consecință, se va reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Tribunalul Gorj făcând o greșită aplicare a legii,astfel încât în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă,recursurile declarate de cei doi pârâți se privesc ca fiind întemeiate și se vor admite, se va modifica în totalitate hotărârea primei instanțe în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin G, împotriva sentinței civile nr.1858 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, A, -, pârâtul Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./15.12.2009.
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
