Drepturi salariale (banesti). Decizia 752/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 752/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 356/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, bloc 5,. 3,. 46, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009 pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 356/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8460 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști pentru anii 2004 - 2006, actualizată cu indicele de inflație până la data plății.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 2640/113/12.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata pentru perioada 2004-2006, sumei de 7480 Ron reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, și suma de 550 Ron daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
Reclamanta a formulat cerere completatoare în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 8460 reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pe perioada 2004-2006, solicitând reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la plata efectivă. Totodată s-a precizat că suma solicitată cu titlu de daune reprezintă actualizarea cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Pârâta SC SA B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii și cea a prematurității cererii, motivată cu lipsa negocierilor anuale, prealabile acordării drepturilor.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate față de decizia Comisiei paritare privitoare la intenția reală a părților la adoptarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă și față de interpretarea textului, așa cum a fost modificat în perioada 2003-2005.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
Cu privire la prescripție, a apreciat că excepția este nefondată, având în vedere faptul că art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
În cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la prematuritatea cererii, a considerat că față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
Cu privire la drepturile bănești a reținut că dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cererea pentru plata drepturilor bănești este nefondată, având în vedere faptul că textul prevede acordarea drepturilor bănești suplimentare după negocieri prealabile, care nu au avut loc, întrucât nu s-au solicitat de către reprezentanții sindicatului.
Angajatorul a apreciat că, în lipsa negocierilor, salariații au acceptat implicit ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, în care drepturile suplimentare au fost incluse.
În acest sens, pârâta a adus ca argument faptul că în timp ce textul inițial al art.168 folosea formularea "vor fi introduse", în contractele publicate în anii următori a fost folosită formularea "au fost introduse".
Totodată, au fost invocate dispozițiile art. 977 din Codul civil cu privire la interpretarea contractelor conform intenției părților.
Susținerea nu a fost primită pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse sunt reglementate expres în art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art. 977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art. 978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
Totodată, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Referitor la decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare de interpretare a art. 168 din Contractul colectiv de muncă, s-a reținut că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale.
Potrivit art. 163 al. 1 din Codul muncii "Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
Art. 165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art. 236 al. 4 din Legea nr. 53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 al. 3 din Codul muncii.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea excepțiilor prescrierii dreptului la acțiune și a prematurității cererii, contrare susținerilor privitoare la fondul cauzei, nu ar avea nici o rațiune.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada solicitată de salariat.
Reclamanta a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a făcut dovada că acesta ar fi greșit calculată.
Având în vedere faptul că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației, este fondată față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii. Prin urmare, s-a dispus ca suma să fie actualizată cu rata inflației până la data plății.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței depuse.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta SC SA B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
A invocat faptul că prevederile art. 168 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu, iar pretențiile invocate de reclamant vizează salariul mediu brut incluzând sporurile.
Față de valoarea salariului de bază mediu pe comunicată prin adresa nr. 2022/4.09.2007 anexată la motivele de recurs, modul de calcul al pretinselor drepturi salariale este greșit,solicitând astfel reducerea cuantumului sumelor reținute de instanța de fond.
A menționat faptul că susținerile făcute nu constituie o recunoaștere pretențiilor reclamantului ci au caracter subsidiar pentru ipoteza în care instanța de recurs nu va privi favorabil celelalte apărări formulate.
2. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 Codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului a considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora, însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
3. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Decizie Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societatea, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la Contractul colectiv de muncă, compusă din reprezentanții salariaților () și ai societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din Contractul colectiv de muncă.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la Contractul colectiv de muncă să facă parte din această comisie.
Conform prevederilor Anexei nr. 2 la Contractul colectiv de muncă interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a Contractului colectiv de muncă.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
4. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art.1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite, solicitându-se restabilirea situației anterioare și obligarea intimatei-reclamante la plata sumei rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, cu dobânda legală de la data executării sumei acordată de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executării în plus.
În drept, a invocat disp. art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a criticat motivele de recurs invocate. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de muncă și actul adițional nr. 1090/22.02.2008 la nivel de unitate, arătând, prin concluzii că, părțile au recunoscut faptul că drepturile solicitate au fost incluse în salariu iar acest nou contract de muncă din 2008 produce efecte de la data înregistrării însă are rol de act confirmativ.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că este fondat însă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor contractuale stabilite și asumate de părți și în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA sunt îndreptățiți la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările erau prevăzute negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii cuvenite, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii.
Rezultă că părțile au convenit expres asupra întinderii dobânzilor salariale cu un asemenea titlu prin raportare la salariul de bază mediu în cadrul recurentei-pârâte SNP SA.
Din adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de SNP SA rezultă în concret valoarea salariului de bază mediu pe perioada 2003-martie 2007.
Se constată însă că intimatul-pârât și-a formulat pretențiile în cauză cu luarea în considerare a salariului mediu brut la nivel de SNP SA a cărui valoare este diferită de salariul de bază mediu și excede astfel înțelegerile părților.
În consecință, urmează să fie admis acest motiv de recurs dispunându-se reducerea corespunzătoare a cuantumului sumelor solicitate prin raportare la nivelul salariului de bază mediu în loc de salariul mediu brut,raporturile de muncă dintre părți încetând la data de 15.01.2007.
În ceea ce privește evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2006, se rețin următoarele:
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al Contractului colectiv de muncă pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere, așa cum susține recurenta, atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurentei de a face dovada susținerilor sale, conform disp. art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din Contractul colectiv de muncă dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din Contractul colectiv de muncă. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor Contractului colectiv de muncă 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimate în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalităților de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în Contractul colectiv de muncă din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că " începând cu anul 2003 drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă".
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele Contractului colectiv de muncă doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arată că, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp. art. 1084-1086 Cod civil.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, Curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG 9/2000.
În consecință, Codul muncii prin disp. art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Referitor la susținerea că noul contract colectiv de muncă din 2008 are rol confirmativ, instanța nu o apreciază ca întemeiată. Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Or, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004 - 2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința civilă nr. 356/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4783 lei reprezentând drepturi bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști pentru anii 2004-2006, actualizată cu rata inflației până la data plății, în loc de 8460 lei așa cum a fost obligată de prima instanță.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
În temeiul dispozițiilor art. 4042Cod procedură civilă, ca efect al modificării hotărârii instanței de fond având caracter executoriu, va fio admisă cererea de întoarcere a executării silite și obligată intimata-reclamantă la restituirea diferenței de 3677 lei dintre suma stabilită de prima instanță și cea curentă conform celor de mai sus, cu dobânda legală de la data executării sumei încasate și până la restituirea integrală a diferenței încasate în plus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 356/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 356/19.05.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că se va obliga pârâta să plătească reclamantei, domiciliată în B,-, bloc 5,. 3,. 46, jud. B suma de 4783 lei în loc de 8460 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
ADMITE cererea de întoarcere a executării silite formulată de recurenta-reclamantă SC SA
Dispune ca intimata-reclamantă să restituie pârâtei-recurente suma de 3677 lei rezultată din diferența dintre suma încasată și suma cuvenită și dobânda legală de la data executării sumei încasate și până la restituirea integrală a diferenței încasată în plus.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//16 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
