Drepturi salariale (banesti). Decizia 757/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

Secția Litigii de Muncă

și Asigurări Sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 757

Ședința publică din 7 mai 2009

PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf

JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu

JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Expediții împotriva Sentinței Civile nr. 200/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Dată fără citarea părților.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 5 mai 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele.

Prin Sentința Civilă nr. 200/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " EXPEDIȚII", și-n consecință a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.040 lei reprezentând drepturile salariale neachitate acestuia pentru munca prestată în perioada iunie-iulie 2008, suma de 311 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2008, rămas neefectuat, sume reactualizate la data plății efective, precum și diurna cuvenită acestuia pentru munca prestată în perioada iunie-iulie 2008, reactualizată la data plății efective.

Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta " EXPEDIȚII", ce a avut ca obiect obligarea reclamantului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca efect al unui accident de circulație.

Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, începând cu data de 30.08.2007, în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat la. T sub nr.6583/17.09.2007, desfășurându-și activitatea în funcția de conducător auto pe autocamionul marca IVECO, cu numărul de înmatriculare, aparținând societății și că,prin Decizia de concediere nr.298/06.11.2008,acesta a fost concediat în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, începând cu data de 22.10.2008.

Prima instanță a observat, pornind de la prevederile art.154, art.163 și art.141(4) din Codul Muncii, că societatea pârâtă a recunoscut prin întâmpinare că nu i-a achitat reclamantului drepturile salariale cuvenite acestuia, pentru munca prestată în lunile iunie-iulie 2008, conform statelor de plată anexate în copie la filele 25-26 din dosarul cauzei și că nu i-a compensat în bani, la încetarea activității, concediul de odihnă neefectuat de către reclamant, conform Adeverinței nr.250/RU/27.01.2009

Instanța a mai reținut că, în contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată negociat între reclamant și societatea pârâtă și înregistrat la. T sub nr.6583/17.09.2007, s-a prevăzut ca reclamantul să beneficieze pentru munca prestată, în afară de salariul de bază lunar, și de diurnă. În speță, deși sarcina probei îi revenea potrivit dispozițiilor art.287 din Codul Muncii, pârâta nu a făcut dovada plății diurnei cuvenite reclamantului pentru munca prestată în perioada iunie-iulie 2008.

Cât privește drepturile salariale aferente perioadei august-octombrie 2008, Tribunalul a reținut că în perioada respectivă reclamantul a absentat nemotivat de la locul de muncă, astfel încât contractul său individual de muncă a fost suspendat în conformitate cu disp.art.51 lit.g din Codul Muncii.

Instanța de fond a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea garanției de 300 EURO, reținând în acest sens că reclamantul nu a făcut dovada, în conformitate cu disp.art.1169 Cod Civil, că a constituit respectiva garanție.

In fine,referitor la cererea reconvențională formulată în cauză, Tribunalul a considerat, pornind de la prevederile art.270 (1) din Codul Muncii, ca salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond; calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudicial produs angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs și nu în ultimul rând culpa (vinovăția) salariatului.

Parata reclamantă reconvențional,căreia ii revenea sarcina probei,nu a dovedit existența tuturor condițiilor mai sus enumerate,in sensul că,deși prin cererea reconvențională societatea a solicitat instanței să oblige pârâtul reconvențional la plata sumei de 2.748,05 lei + TVA reprezentând contravaloarea a 916,02 litri de motorină cu care a fost depășit consumul mediu al autocamionului condus de către acesta și a sumei de 4.500 EURO reprezentând suma plătită de către societate ca urmare a culpei acestuia în conducerea autocamionului, nu a făcut dovada determinării consumului normat și a consumului mediu de carburant ale mașinii conduse de către pârâtul reconvențional în condițiile stabilite de prevederile Ordinului Ministerului Transporturilor și nr.14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile.

Mai mult,societatea nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă că a achitat efectiv factura fiscală nr.-.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta " EXPEDIȚII" A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.04.2009,solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul respingerii capătului de cerere principală,ce a avut ca obiect plata diurnei cuvenită reclamantului pentru perioada iunie și iulie 2008 și admiterii cererii reconvenționale,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.

Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea constată că acestea s-au referit in esență la faptul că i-a achitat reclamantului diurna cuvenită pentru perioada iunie - iulie 2008, insă prima instanță a omis să-i pună in vedere sa facă această dovadă.

In privința modului de soluționare a cererii reconvenționale,recurenta a criticat sentința sub aspectul interpretării eronate a probatoriului administrat in dosar, in sensul că nu s-a ținut seama că evenimentul rutier care a determinat producerea prejudiciului s-a datorat culpei salariatului reclamant și că in perioada iunie- iulie 2008 reclamantul a înregistrat o depășire nejustificată a consumului de carburant,care rezultă din coroborarea consumului normat al autovehiculului repartizat intimatului cu numărul de kilometrii,alimentările și cantitatea de motorină,fișele de activitate zilnică și foile de parcurs

Recursul nu a fost motivat in drept.

Poziția procesuală a intimatului reclamant a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 8-9,prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că situația de fapt prezentată de recurentă privind plata diurnei pentru lunile iunie și iulie 2008 nu corespund realității.

La dosarul instanței de recurs,părțile au mai depus următoarele înscrisuri. chitanțe și facturi fiscale dispoziții de plată,deconturi de cheltuieli,formula de calcul a consumului de carburant, bonuri fiscale,tabele cu tranzacții efectuate in perioada lunii iulie 2008, toate in copii xerox.

Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,precum și a probelor administrate in recurs,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea reține următoarele.

Fără a insista asupra condițiilor, naturii juridice si a duratei raporturilor de muncă dintre părți,deoarece acestea au fost corect reținut de către instanța de fond și nu au fost contestate de către angajator, Curtea constată că prin contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată la. T sub nr.6583/17.09.2007, părțile au convenit ca reclamantul să beneficieze pentru munca prestată, în afară de salariul de bază lunar, și de diurnă,fără insă a se preciza cuantumul acesteia,iar reclamantul pretinde prin acțiunea introductivă că înțelegerea părților a fost in sensul plății diurnei prin raportare la numărul de kilometrii parcurși in decursul unei luni ( mai precis 100 euro /100 km).

Intr-adevăr,in fața instanței de recurs,pârâta a depus la dosar înscrisuri noi( a căror veridicitate se prezumă la dovada contrarie ),din care rezultă că in decursul perioadei iunie-iulie2008 reclamantul a primit sub semnătură proprie mai multe sume de bani, astfel. suma de 4.500 euro,cu titlul de decontare cheltuieli in data de 16.07.2008, sumele de 100 euro și 300 euro,in data de 15.07.2008, sumele de 1.375 euro și 1.522 euro la 14.08.2008.

Ori,in considerarea faptului că pretențiile reclamantului nu pot fi individualizate,de vreme ce nici un înscris din dosar nu atestă cuantumul diurnei cuvenită reclamantului și nici numărul kilometrilor parcurși de acesta in cursul lunilor iunie -iulie 2008,in condițiile in care foile de parcurs depuse de reclamant nu sunt înregistrate la unitatea pârâtă,iar cele ale pârâtei se referă la o altă perioadă decât cea supusă analizei, instanța de recurs apreciază că,pe baza documentelor care fac dovada unor sume mari de bani achitate reclamantului, se poate conchide asupra achitării diurnei in discuție.

In privința motivelor de recurs referitoare la modul de rezolvare a cererii reconvenționale de către instanța de fond, Curtea reține că potrivit art.270 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Totuși,instanța de recurs apreciază că este inutil a se mai analiza îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii materiale a reclamantului pârât reconvențional,câtă vreme cu privire la accidentul de circulație cauzator al prejudiciului,nici o probă de la dosarul cauzei nu atestă vreo culpă a șoferului,autor al acțiunii.

Referitor la pretinsul consum nejustificat de motorină,Curtea consideră că,potrivit art. 287 din Codul Muncii,dar și art. 1169/civ.,pârâta -reclamantă reconvențional avea obligația de a dovedi caracterul cert și lichid al prejudiciului, prin stabilirea diferenței dintre consumul mediu de motorină pentru autovehiculul condus de reclamant și consumul efectiv pe baza unei expertize de specialitate și nu pe baza unor aprecieri unilaterale ale angajatorului.

In considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus reținute,in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea va admite recursul pârâtei,va modifica parțial sentința recurată in sensul că va înlătura obligația pârâtei de a achita reclamantului diurna cuvenită acestuia pentru munca prestată in perioada iunie-iulie 2008,reactualizată la data plății efective,dar va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

In privința cererii de suspendare a executării formulată de recurent in baza art. 300/pr.civ., Curtea consideră că prin soluționarea fondului recursului,aceasta a rămas fără obiect.

Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Expediții împotriva sentinței civile nr. 200/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.

Modifică parțial sentința recurată, în sensul înlăturării obligației pârâtei de a achita reclamantului diurna cuvenită acestuia pentru munca prestată în perioada iunie-iulie 2008, materializată la data plății efective.

restul dispozițiilor sentinței recurate.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2009.

p. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

În

PREȘEDINTE SECȚIE,

GREFIER,

- -

Red. 09.06 /2009

Tehnored./09.06.2009/2 ex

Prima instanță: și - Trib. C-

Președinte:Aurelia Schnepf
Judecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 757/2009. Curtea de Apel Timisoara