Drepturi salariale (banesti). Decizia 766/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 766/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 388/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații- reclamanți prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-75/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsind recurenții- pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, intimații - pârâți TRIBUNALUL ARGEȘ și CURTEA DE APEL PITEȘTI și expertul în domeniu discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimații- reclamanți susține că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru intimații- reclamanți solicită respingerea recursurilor și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.11.2007, reclamanții, G -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că prin acest ordin a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
S-a susținut în continuare de către reclamanți că aceste stimulente au fost acordate în mod discriminatoriu conducând la excluderea celorlalți magistrați de la primirea acestora, fiind de natură a duce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani.
S-au invocat în continuare dispozițiile art.2 alin.1 și art.2 alin.2, coroborate cu cele ale art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin care este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator, astfel încât Ministerul Justiției nu a avut în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
La data de 21.01.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar o cerere prin care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice A, în Pitești,-, județul Ulterior, același pârât a depus și întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât are doar calitatea de ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
La data de 23.01.2008 s-a depus întâmpinare și din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât.
Ulterior, la 08.02.2008 s-a depus întâmpinare și de pârâtul Ministerul Justiției prin care s-a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
- prin acordarea stimulentelor nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor întrucât nu s-au aflat în prezența unui " drept de a fi premiat", ci a fost doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției;
- nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției;
- în nici un caz stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, stimulentele acordate depinzând de o multitudine de factori;
- potrivit art.4 alin.1 din Normele Interne, principalele dar nu singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare;
- alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, în speță optându-se pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, iar dintre aceștia nu toți au beneficiat de stimulente.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță a analizat cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinări, respingându-le ca neîntemeiate la data de 23.04.2008.
Prin sentința civilă nr.388/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare acordării drepturilor menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 15.12.2005, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr.1921/C prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform Anexei.
Potrivit articolului 2 al Ordinului, stimulentele s-au acordat cu ocazia sărbătorilor de iarnă, însă numai pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Plata stimulentelor s-a efectuat în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Așa cum rezultă din anexa la acest Ordin, la acordarea stimulentelor vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- rezultatele meritorii obținute în activitate;
- calificativele anuale " foarte bine " și " bine ";
- respectarea îndatoririlor prevăzute de lege;
- complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora;
- celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
- lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești la nivelul Ministerului Justiției s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecători 1.700 lei (RON), consilieri de reintegrare socială și supraveghere 500 lei (RON), funcționari publici 900 lei (RON).
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15.12.2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect care a determinat crearea unui regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecători a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unor categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei anumite categorii de judecători cu vechime mică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că disp.art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și disp.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.70-72 din Legea 168/1999, cererea de chemare în judecată este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
În raport de disp.art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând stimulente financiare neacordate potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat că este întemeiată din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Având în vedere rolul Ministerului Economiei și Finanțelor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta a fost obligat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare acordării drepturilor bănești menționate.
Împotriva sentinței civile nr.388/CM/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Justiției, actualmente Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice.
În recursul său, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința pentru nelegalitate, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
În esență se susține că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale în materie și nu a avut în vedere că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
Nu s-a avut în vedere că ordonatorii de credite pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea nr.146/1997 a taxelor de timbru, fără ca tot personalul să fie recompensat în același timp.
Avându-se în vedere că repartizarea stimulentelor s-a făcut conform normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/C/2004, care enumeră exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea acestora, motivarea reclamanților nu subzistă, cu atât mai mult cu cât toți magistrații care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Pe de altă parte, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
De asemenea nu este întemeiată nici admiterea capătului de cerere ce are ca obiect actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație până la data plății efective.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se critică sentința pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătându-se că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și l-a obligat să vireze fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Nu s-a avut în vedere că Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției și Libertăților și, ca urmare, nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare repartizând ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat, conform legii bugetare anuale.
Se arată de asemenea că, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea față de acest pârât, reclamanții fiind angajați ai Judecătoriei Câmpulung și care nu pot justifica în patrimoniul lor un drept împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului, urmând a se constata că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
Examinând recursurile declarate de pârâți se constată că nu sunt fondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că prin acordarea stimulentului financiar doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției s-au aplicat discriminatoriu prevederile Ordinului nr.1921/C/15 decembrie 2005.
Prin acest ordin s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, iar potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea veniturilor pe beneficiari se face conform art.25 alin.3 din Legea nr.146/1997, în baza unor norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/C/2004.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în aceste norme, rezultă că, criteriile de repartizare a stimulentelor au un caracter exemplificativ și nu limitativ, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul principal de credite trebuie să țină, în mod obligatoriu, cont de aceste criterii, vechimea în magistratură nefiind un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Norme.
În ceea ce privește însă categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15 decembrie 2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, aspect ce a determinat crearea unui regim discriminatoriu între o categorie de personal cu atribuții similare.
Potrivit art.2 din nr.OG137/2000, alin.1, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, iar potrivit alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului când sunt justificate obiectiv.
Coroborând prevederile art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, rezultă că legislația în domeniu antidiscriminare, interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajatori.
Rezultă astfel că stimulentele acordate de către pârât trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării.
Cum în speță acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0 - 3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, fiind dezavantajați judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective pentru a beneficia de aceste stimulente, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG13/2000, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unei categorii de magistrați.
Nu este întemeiată nici ultima critică, pentru considerentele reținute în sentință, respectiv în mod corect s-a dispus ca sumele acordate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății, deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Și recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, se constată că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamanți, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea pârâtului, în sensul că între acesta și reclamanți nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având-o ceilalți trei pârâți.
În considerarea acestui fapt de altfel, pârâtul nici nu a fost obligat să achite drepturile bănești reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Față de aceste considerente, ambele recursuri sunt nefondate și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.388/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/11.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
