Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 765/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr.68 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă Rm. V prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimații - pârâți, și G prin avocat B în baza împuternicirilor avocațiale nr.30/2009, emise de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B, pentru intimații pârâți a depus la dosar concluzii scrise și acte cu borderou.
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, punând în discuția părților dacă sunt îndeplinite elementele răspunderii materiale raportat la actele aflate la dosar.
Reprezentanta recurentei- reclamante, având cuvântul susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmând a se constata că sunt îndeplinite condițiile pentru a se stabili răspunderea materială în sarcina intimaților.
Avocat, având cuvântul pentru intimații- pârâți susține că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu și nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se stabili răspunderea materială în raport de actele de la dosar.
Solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, sub nr-, la Tribunalul Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 415,03 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, - și -, autovehicule pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile sale de serviciu ca și conducător auto.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr.24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul Secției transporturi și a adresei nr.27812/6.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Serviciul - G din cadrul Direcției Economice a "" RVa procedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate prezentei, întocmind astfel nota de constatare nr.708/16.10.2007 din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei, reprezentând o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină la autovehiculele înmatriculate sub nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -.
De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar dacă paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura care a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecărui salariat se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.
Reclamanta a precizat că pârâtul este salariatul "" în baza contractului individual de muncă încheiat sub nr.25033/7.08.1997, în funcția de conducător auto și avea obligația menținerii autovehiculului și al inventarului din dotare în stare perfectă de întrebuințare. Organul de control a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit astfel: pentru autovehiculul - - 22 /100 km plin - gol stabilit în conformitate cu Ordinul nr.14/1982, pentru autovehiculul - - 39,5 l/100 Km plin-gol până la data de 1.08.2007 și 35 l/100 Km plus coeficient de încărcătură și basculare, pentru autovehiculul - - 41 l/100 Km, pentru autovehiculul - - 22 l/100 Km stabilit potrivit Ordinului nr.14/1982 plus coeficientul de basculare.
Concluzionând, reclamanta a arătat că prin analizarea variației consumurilor în intervalul ianuarie 2005 - septembrie 2007, organele de control au stabilit că pe perioada inventariată restul în rezervor depășește capacitatea rezervorului, variația depășirii consumului de carburant fiind în continuă creștere.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a răspunderii materiale a salariatului, întrucât acesta nu a comis o faptă ilicită prin care să fi produs un prejudiciu în legătură cu munca sa. În acest sens, s-a arătat că Serviciul din cadrul unității angajatoare a stabilit retroactiv sumele de recuperat de la conducătorii auto care au condus cele 11 mașini în perioada 1 ianuarie 2005 - 1 octombrie 2007, însă normele consumului de combustibil stabilite în luna iulie 2007 trebuiau să fie folosite numai în viitor. La normarea consumului de combustibil nu s-a ținut seama de toți factorii care influențează consumul, printre care, cei mai importanți sunt caracteristicile tehnice de consum ale autovehiculelor, mărimea parcursului și condițiile în care se efectuează acesta, gradul de încărcare, condițiile de anotimp, condițiile de exploatare, etc.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, sub nr-, la Tribunalul Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul G pentru a fi obligat la plata sumei totale de 15.09 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, - autovehicule pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile sale de serviciu ca și conducător auto.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr.24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul Secției transporturi și a adresei nr.27812/6.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Seviciul - G din cadrul Direcției Economice a "" RVa procedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate prezentei, întocmind astfel nota de constatare nr.708/16.10.2007 din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei, reprezentând o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -.
De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar dacă paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura care a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecărui salariat se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.
precizat reclamanta că pârâtul este salariatul "" în baza contractului individual de muncă încheiat sub nr.25033/7.08.1997 în funcția de conducător auto și acesta avea obligația menținerii autovehiculului și al inventarului din dotare în stare perfectă de întrebuințare. Organul de control a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit astfel: pentru autovehiculul - - 22 /100 km plin - gol stabilit în conformitate cu Ordinul nr.14/1982, pentru autovehiculul - - 39,5 l/100 Km plin-gol până la data de 1.08.2007 și 35 l/100 Km plus coeficient de încărcătură și basculare, pentru autovehiculul - - 41 l/100 Km, pentru autovehiculul - - 22 l/100 Km stabilit potrivit Ordinului nr.14/1982 plus coeficientul de basculare.
Concluzionând, reclamanta a arătat că prin analizarea variației consumurilor în intervalul ianuarie 2005 - septembrie 2007, organele de control au stabilit că pe perioada inventariată restul în rezervor depășește capacitatea rezervorului, variația depășirii consumului de carburant fiind în continuă creștere.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, sub nr-, Tribunalul Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei totale de 790,88 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, - și - autovehicule pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile sale de serviciu ca și conducător auto.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr.24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul Secției transporturi și a adresei nr.27812/6.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Seviciul - G din cadrul Direcției Economice a "" RVa procedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate prezentei, întocmind astfel nota de constatare nr.708/16.10.2007 din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei, reprezentând o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, sub nr-, la Tribunalul Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei totale de 995,22 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, - autovehicule pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile sale de serviciu ca și conducător auto.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr.24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul Secției transporturi și a adresei nr.27812/6.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Serviciul - G din cadrul Direcției Economice a "" RVa procedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate prezentei, întocmind astfel nota de constatare nr.708/16.10.2007 din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei, reprezentând o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină la autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2008, în raport de dispozițiile art.164 alin.1 Cod procedură civilă, prima instanță a dispus conexarea dosarelor nr-, - și - la dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea.
În cauză au formulat întâmpinare și pârâții G, și, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru aceleași considerente de fapt și de drept invocate prin întâmpinarea susținută de pârâtul.
Prin sentința civilă nr.68 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunile conexe formulate de reclamanta "" împotriva pârâților, și G, luându-se act că aceștia nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Potrivit dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Această răspundere este condiționată de existența raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit, raport juridic care își are izvorul în contractul individual de muncă.
În speță, reclamanta a dovedit calitatea de salariați a pârâților G, și prin depunerea contractelor individuale de muncă nr.25033/7.08.1997, 15467/18.04.1978, 23182/1.09.1994 și 23119/6.06.1994, din care rezultă că aceștia dețin ocupația de conducători auto pe autovehiculele menționate în acțiunea introductivă.
La baza răspunderii patrimoniale a salariatului stă fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa salariatului.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv fișa activității zilnice/iulie 2007, rezultă că pârâtul a desfășurat activități numai pe autovehiculele cu nr.de înmatriculare - și -. S-a stabilit că normarea (calculul consumului de combustibil) făcută în luna iulie 2007, reieșită din documentele prezentate de reclamantă, este mai mare decât consumul mediu de 41 l/100 km și la acest autovehicul s-au acordat sporul de consum pentru opriri și demarări repetate și sporul pentru sarcina transportată, iar la autovehiculul - normarea făcută în luna iulie 2007, reieșită din documentele prezentate de reclamantă este de 22 litri/100 km, însă nu s-au acordat coeficienții de corecție specifici fiecărui transport, dar s-a utilizat un consum mediu stabilit de 2 litri/100 km față de cel reieșit din normativ de 20 litri/100 km.
Cu privire la pârâtul, expertul tehnic desemnat de instanță, la unison cu expertul tehnic observator, au concluzionat că acesta nu a desfășurat activități pe niciunul din autovehiculele înmatriculate sub nr.-, -, -, - și -, astfel cum rezultă din /iulie 2007.
Referitor la pârâtul, experții au constatat că acesta a desfășurat activități numai pe auto cu nr.-, iar normarea făcută în luna iulie 2007, reieșită din documentele prezentate de reclamantă este de 9 litri/100 km, fără a se acorda coeficienții de corecție specifici fiecărui transport, dar s-a utilizat un consum mediu stabilit de 9 litri/100 km, mai mic față de cel reieșit din normativ.
În ceea ce-l privește pe pârâtul G s-a reținut, de asemenea, că nu a desfășurat activități pe niciunul dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare - și -.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a concluzionat că în metodologia de calcul a consumului de combustibil, reglementată prin din 07.01.1982/ publicat în Of. nr.2 din 7.01.1982 nu au fost utilizați o parte din coeficienții de corecție ai consumului de combustibil și nici sporurile de consum combustibil și din această cauză la autovehiculele cu nr. de înmatriculare -, -, -, - și - nu s-au putut stabili consumurile, deoarece erau retrase din exploatare, iar la autovehiculele cu nr. de înmatriculare - și - nu s-a întocmit referat de normare, dar s-au redus arbitrar consumurile de la 12,5 la 9 litri/100 km și de la 23 litri la 16,5 litri/100 km.
În consecință, experții tehnici au statuat că pretinsele prejudicii menționate în cererile introductive sunt calculate pe baza normărilor trecute, anterioare lunii iulie 2007 și aceste calcule nu includ coeficienții de corecție și sporurile de consum combustibil menționați mai sus.
Potrivit dispozițiilor art.270 alin.2 Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Noțiunea de risc a serviciului, la care se referă această dispoziție legală, vizează efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului, transferă riscul, adică, incidența acestor efecte asupra patrimoniului angajatorului.
În speță este vorba de un risc normat referitor la normele și normativele de consum, însă acestea nu sunt determinate de vinovăția salariaților pârâți, urmare a pretinsei încălcări cu vinovăție a disciplinei de producție și, în consecință, nu le vor fi imputabile acestora.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că în cauză nu este regăsită condiția faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa și nici cea a culpei acestuia, ca element subiectiv de natură să antreneze răspunderea patrimonială a salariatului.
În consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe formulate de reclamant, luând act de împrejurarea că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta "" R V, susținând că este nelegală și netemeinică pentru că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv pe care l-a încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra perioadei ianuarie 2005 - iulie 2007, perioadă care face obiectul cererilor și care nu poate fi divizată sau restrânsă la luna iulie 2007, avându-se în vedere că neîncadrarea în consumul normat de combustibil a avut loc progresiv începând cu luna ianuarie 2005 și nu numai în luna iulie 2007.
Apreciază că instanța a făcut confuzie între stabilirea consumului normat de combustibil și consumul de combustibil acordat de către aceasta cu ocazia efectuării fiecărei curse pe fișa activității zilnice, acesta din urmă fiind cel care de la care s-au adăugat și sporurile și coeficienții de corecție, funcție de condițiile în care s-a efectuat cursa.
Se susține că în mod greșit au fost respinse acțiunile conexe, deși sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale prevăzute de Codul muncii în art.270 alin.1 coroborat cu art.271 alin.2.
Se arată că prejudiciul suferit de recurentă nu poate fi încadrat în riscul normal al serviciului, deoarece pârâții nu au respectat fișa postului și nu s-au încadrat în consumul normat de combustibil, existând vinovăția acestora prin gestionarea neprofesională a autovehiculelor pe care și-au desfășurat sarcinile de serviciu.
Se mai arată faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și nu a stabilit corect faptele celor patru pârâți, aplicând greșit dispozițiile legii, întrucât cu probele administrate în cauză aceasta a dovedit existența prejudiciului produs de către fiecare dintre aceștia.
De asemenea, arată că efectuarea alimentărilor la plecarea în cursă nu are legătură cu Ordinul nr.14/1982 și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunilor formulate de către aceasta pentru prejudiciul creat de către pârâți.
Deși recursul este încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, expunerea de motive face posibilă încadrarea și în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată sub aspectul celor două motive de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Motivul de recurs prin care se susține nelegalitatea sentinței pentru că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, nu are nici o susținere în raport de considerentele sentinței recurate din care rezultă că prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost investită, întemeiate pe răspunderea patrimonială potrivit art.270 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Analizarea greșită a probatoriului administrat în cauză, cum susține recurenta, nu conduce la reținerea motivului de casare prevăzut de art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește așa-zisa încălcare a dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, pretinsă de recurentă în susținerea recursului, instanța constată că de asemenea nu are nici un suport obiectiv, întrucât în cauză a existat preocupare din partea instanței pentru aflarea adevărului, administrând în speță proba cu acte, expertiză, respectiv toate probele solicitate de către părți în cauză.
Cât privește interpretarea și aplicarea greșită a legii în speță, față de situația de fapt rezultată din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că prima instanță în mod corect nu a reținut a fi îndeplinite dispozițiile art.270 și 271 din Codul muncii, motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Potrivit art.270 alin.2 din Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
De precizat este faptul că la baza răspunderii patrimoniale a salariatului în condițiile art.270 Codul muncii se află fapta ilicită și personală a acestuia săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, culpa salariatului, precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Cu expertiza efectuată în cauză de către ing., expertiză însușită și de expertul observator numit la cererea reclamantei, s-a dovedit că la normarea consumului de combustibil nu s-a ținut cont de toți factorii care influențează consumul de combustibil și din această cauză la autovehiculele repartizate pârâților nu s-au putut stabili consumurile, fiind retrase din exploatare, iar la două dintre acestea nu s-a întocmit referat de normare, reducându-se arbitrar consumurile de la 12,5 la 9 /100 km. și de la 23 la 16,5 /100 km.
Expertiza a statuat că pretinsele prejudicii menționate în acțiunile formulate de reclamantă sunt calculate pe baza normărilor trecute, anterioare lunii iulie 2007 și aceste calcule nu includ coeficienții de corecție și sporurile de consum combustibil menționați mai sus.
Examinând sentința sub toate aspectele având în vedere dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu există nici un motiv care să conducă la modificarea sau casarea ei, întrucât din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că recurenta-reclamantă nu a dovedit că cei patru pârâți au comis o faptă ilicită și că prejudiciile precizate în acțiuni sunt reale, certe și actuale.
În concluzie, în mod corect prima instanță a statuat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale în conformitate cu dispozițiile art.270 din Codul muncii, motiv pentru care în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe recurenta-reclamantă la câte 400 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat, reprezentând onorariu apărător, dovedite cu înscrisurile de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta "", împotriva sentinței civile nr.68 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind, și
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească suma de câte 400 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/08.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
