Drepturi salariale (banesti). Decizia 77/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
****************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta "" - GRUP B, împotriva sentinței civile nr.261/ 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă av., lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, atât pe excepție cât și pe fond.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.261 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei "" SA- Membru Grup, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 475/110/31.01.2008, reclamanta, a chemat în judecată SC SA - GRUP solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 11.480 lei, sumă ce urmează a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate potrivit art.168 CCM încheiat la nivelul societății pentru anii 2004-2007.
Sub nr.476 din 31.01.2008 a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul, iar sub nr.477 din 31.01.2008 cererea formulată de reclamantul, cereri formulate în contradictoriu cu aceeași pârâtă, solicitându-se obligarea acesteia la plata sumelor de 3780 lei, respectiv de 9780 lei, constând în suplimentări salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005, solicitându-se totodată și reactualizarea acestor sume.
Prin încheierea de ședință din 14.03.2008 tribunalul a dispus conexarea celor două cereri la cererea ce formează obiectul dosarului nr-, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.164 Cod procedură civilă.
În motivarea cererilor lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei până în februarie 2008 în zona județului B și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004-2007, art.168(1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă, astfel încât datorează sumele de 11.480 lei, de 3780 lei și de 9780 lei, având în vedere că salariul mediu brut a fost în 2004 de 980 lei, în 2005 de 1400 lei, în 2006 de 1850 lei iar în 2007 de 2000 lei.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art.269, 238, 161 alin.4 din Codul muncii, ale art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004,2005 iar în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri (16-19 ).
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.
întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată ci a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor 2 alineate ale art.168 CCM.
Având în vedere că au apărut unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale CCM au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art.9 din CCM și anexa nr.2 la acesta, comisie care, prin decizia nr.3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr.5140/2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, SC SA a achitat salariaților săi și, deci, și reclamanților toate drepturile salariale prevăzute de CCM.
A mai arătat pârâta printr-o notă explicativă că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresele nr.2022/4.09.2007 și 2919/12.11.2007.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
În cauză, a fost invocată și excepția - prescripției dreptului material la acțiune, excepție pe care tribunalul prin încheierea de ședință din data de 14.03.2008 a soluționat-o în sensul respingerii acesteia.
La același termen instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, potrivit art. 287- Codul Muncii și a stabilit în sarcina pârâtei plata onorariului provizoriu expertiză în cuantum de 400 lei
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 (1) Contractul Colectiv de Muncă din 2003, încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, salariații pârâtei au beneficiat de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile dintre și în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriile și a beneficiarilor.
Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de alin 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a susținut că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în următorii ani, astfel încât obligația prevăzută de art. 168-Contractul Colectiv de Muncă a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de către instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paște si de C la nivelul anului 2003 (societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile desalariu de bază mediudespre care vorbește contractul colectiv de muncă și desalariu mediu brutși care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 168 Contractul Colectiv de Muncă.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art.168 alin.1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale cărui valori sunt cele stabilite prin adresele nr.3084/28.11.2007 și 2919/12.11.2007, instanța a constatat că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003-2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul salariului mediu brut.
Având în vedere, însă, că societatea pârâtă a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul Muncii potrivit căruia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cele de consecință a obligat pârâta SC SA la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2004-2007, de 11.480 lei pentru reclamanta, de 3.780 lei pentru reclamantul, de 9.480 lei pentru reclamantul, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Instanța a respins prescripția dreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate de reclamanți intră în noțiunea de "drepturi salariale" astfel încât incidente sunt dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/200.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata - Membru GRUP care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
1) Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiuneîn raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 alin.1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
2) În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privindfondul litigiuluise constată că și acesta este nefondat.
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 alin.1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractele anterior menționate stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 alin.2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la alin.1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 alin.1 coroborat cu art.238 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 alin.1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de pârâta "" SA- GRUP B, împotriva sentinței civile nr.261/ 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 4 februarie 209
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.sent.-/
Red.dec. - -
Tehn.- AA /2 ex./17.02.2009.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
