Drepturi salariale (banesti). Decizia 785/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 785
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul B și de intervenientul Sindicatul "" B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 222 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat numitul, în calitate de președinte al Sindicatului "" B, lipsă fiind recurenta, reclamanta intimată și pârâta intimata Primăria comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurentului Sindicatul B, referindu-se la motivele precizate în scris, a solicitat obligarea Primăriei comunei să plătească reclamantei sumele dispuse prin dispozitivul sentinței cu indicele de inflație la data la care trebuiau acordate până la data plății efective și a sporului pentru munca prestată în zilele de, întrucât activitatea acesteia necesită program continuu iar potrivit Codului muncii, zilele de sărbători legale sunt zile nelucrătoare plătite.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 13.03.2008 și precizată prin înscrisul depus la termenul din 30.06.2008 (fila 67 ds.) reclamanții și au formulat acțiune în contradictoriu cu Primăria comunei, jud.
Prin aceasta reclamantul a solicitat să i se achite diferența de indemnizație echivalentă a salariului net al asistentului personal pentru perioada când acesta a beneficiat de concediul de odihnă (2004-2005) și indemnizația echivalentă salariului net al asistentului personal pentru concediul de odihnă aferent anului 2003 de care asistentul personal nu a beneficiat.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea echivalentului concediului de odihnă pentru anul 2003, sumei de 1892 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime neacordat pentru perioada 1.01.2004 -12.12.2006; a sumei de 450 lei reprezentând sporuri pentru lucru în zilele de sărbători legale din perioada 1.01.2004 -12.12.2006 și echivalentul celui de-al treisprezecelea salariu (premiu neacordat pentru anii 2005 și 2006).
în drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.35 și 37 din Legea 448/2006 precum și prevederile Legii 53/2003.
În motivare, au arătat că reclamantul este persoană cu
handicap grav, iar potrivit art.35 din Legea 448/2006 privind protecția și
promovarea persoanelor cu handicap are dreptul la asistent personal, cealaltă reclamantă, fiind angajată cu program de muncă de către Primăria în această calitate. A mai arătat că, în perioada 1.01.2000-1.08.2006 nu a beneficiat de concediul de odihnă și nici de sporurile legale prevăzute de Codul muncii.
În luna august 2006 formulat o petiție către Inspectoratul Teritorial d e Muncă în urma căreia reclamanta a beneficiat de concediu de odihnă care pentru anii 2004, 2005, 2006, dar nu și pentru anul 2003. A mai arăta că, asistentul personal a beneficiat de aceste concedii în perioada 1.09.2006-30.11.2006, iar în această perioadă reclamantul era îndreptățit conform art.37 alin.3 din Legea 448/2006 să primească o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal, ori să fie cazat într-un centru de respiro.
Pentru perioada respectivă este îndreptățit la echivalentul pentru cele trei luni de zile dar că a primit o indemnizație în cuantum mai mic, la nivelul sumelor alocate pentru concediile de odihnă pentru anii 2004, 2005 și2006. A arătat că solicită și suma reprezentând echivalentul salariului asistentului personal la momentul actual pentru perioada de concediu de odihnă pentru anul 2003.
Reclamanta a arătat că solicitat acordarea sporului de vechime de 15 % spor ce a fost acordat doar de la 1.07.2007 deși era îndreptățită la plata sporului de vechime pentru perioada cuprinsă în anii 2004, 2005 și 2006 și a solicitat să i se achite echivalentul retribuției zilelor libere de sărbători legale de care nu a beneficiat (pentru anul 2004 - 9 zile, pentru anul 2005-9zile), precizând că nu i s-a achitat nici al treisprezecelea salariul pentru cei trei ani.
A mai arătat că în aprilie 2008 i s-a inclus în lichidare și suma de 427 lei cu titlu de premiu pentru anul 2007, sens în care solicită premiile anuale pentru anii 2005 și 2006.
Prin întâmpinarea formulată Primăria Comunei solicitat respingerea cererii reclamanților ca netemeinică și nelegală ( 69 -70 ds. fonf).
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesual active a reclamantului care nu se află în nici un raport de muncă cu Primăria comunei nefiind angajatul acesteia, singura care are raporturi de muncă cu pârâta fiind reclamanta.
Față de pretențiile reclamantei a arătat că, drepturile acesteia au fost achitate în totalitate, lucru ce se poate desprinde și din adresa Inspecției nr. P -. A arătat de asemenea că indemnizația restantă aferentă concediului de odihnă pentru perioada 2004-2006 fost plătită în luna iunie 2007. Indemnizația restantă pentru persoana cu handicap corespunzătoare anilor 2004-2006 fost plătită în luna iunie 2007, iar sporul de vechime restant pentru perioada ianuarie-aprilie 2007 fost plătit în luna decembrie 2007. mai arătat că, raporturile dintre părți au fost reglementate prin OG102/1999 și, ulterior, prin Legea nr.448/2006 care a intrat în vigoare la 21.12.2006 dată de la care s-a stabilit sporul de vechime pentru reclamanta în cuantum de 15 % la salariul de bază.
Anterior acestei reglementări respectiv, prin art.3 din HG427/2001, modificată prin HG463/2005 reprezentând norme de aplicare a OG102/1999 nu a fost prevăzută explicit acordarea sporului de vechime iar în legătură cu plata zilelor de legală a arătat că acestea sunt zile în care nu se lucrează reprezentând un drept al salariaților, derogarea de la acesta trebuie justificată potrivit art. 136 și 137 din Codul muncii, prevederile operând numai la locurile de muncă unde activitatea nu poate fi întreruptă.
A mai arătat că, prin legea specială în vigoare, asistentul personal al persoanei cu handicap își desfășoară activitatea numai pentru un timp de munca care să nu depășească 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, situație care nu presupune obligativitatea aplicării prevederilor art. 136 din Codul muncii.
Prin cererea introdusă la termenul din 12.09.2009 ( fila 164 ds.) Sindicatul Baf ormulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei la. Prin cererea de intervenție a arătat că acțiunea formulată de reclamanta este temeinică și legală iar prin precizările depuse la termenul din 26.01.2009 (filele 171-173 ds.) a arătat că reclamanții înțeleg ca toate drepturile ce li se cuvin să
fie actualizate cu indicii de inflație începând cu luna cuvenirii drepturilor până la data plății efective. Altfel, reclamanții ar fi prejudiciați întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași cu cea din momentul scadenței.
Intervenientul a făcut trimitere la prevederile Ordonanței nr.9/2005, ale Ordonanței nr.3 din 12.05.2006, ale Ordonanței 10/2007 și ale HG281 din în 17.06.1993. Totodată a invocat faptul că în cuprinsul expertizei s-a efectuat eronat calculul pentru drepturile solicitate deoarece acest calcul s-a făcut pe baza sumelor existente în statul de plată la momentul respectiv fără a se lua în considerare salariul net cuvenit prevăzut la Anexa Coloana 9.
Prin sentința civilă nr. 222 din 11 februarie 2009, Tribunalul Botoșani, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului invocată de Primăria comunei și a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată din oficiu pentru indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă anului 2003 solicitată de reclamantul și echivalentul concediului de odihnă pentru anul 2003 solicitat de reclamanta precum și sporul de vechime aferent perioadei 1.01.2004-28.02.2005 solicitat de reclamanta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și cererea accesorie formulată de Sindicatul B în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 252 lei cu titlu de indemnizație iar reclamantei suma de 965 lei cu titlu de spor de vechime pentru perioada 1.03.2005- 12.12.2006, reprezentând premiul anual pentru anii 2005 - 2006.
De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul este persoană încadrată în grad de handicap I pentru care este necesară protecția specială. Acest fapt rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr.3203 din 20.10.2003 ( fila 20 ds fond).
Inițial, drepturile persoanelor cu handicap au fost reglementate prin OUG 102/1999 care stabilea și drepturile și obligațiile asistentului personal. Începând cu 18.12.2006 drepturile persoanelor cu handicap cât și asistenților personali ai acestora au fost reglementate prin Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Potrivit art.36 alin.3 din Legea 448/2006 în situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip respiro.
Conform concluziilor expertului ( 145 ds.) reclamantul a primit indemnizația pentru perioada în care asistentul personal a fost în concediu de odihnă cu excepția anului 2006 pentru când a primit suma de 275 lei în loc de 339 lei.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamanta instanța a avut în vedere faptul că prin contractul individual de muncă nr.628 din 20.02.2000 aceasta a devenit angajată a pârâtei în funcția de asistent personal având atribuțiunile de îngrijire, supraveghere și ajutor permanent pentru.
Raporturile de muncă ale acesteia au fost reglementate prin nr.HG427/2001 pentru aprobarea normelor metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap, norme emise în temeiul OUG 102/1999.
Potrivit art.3 din HG427/2001 asistentul personal are dreptul pentru activitatea desfășurată pe baza contractului individual de muncă, la un salariu lunar, stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele clinice. Art.3 din acest act normativ stabilește că asistentul personal are dreptul la un program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore / zi și patru ore pe săptămână și că beneficiază de concediu anual de odihnă plătit, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat cu contract individual de muncă.
OUG 24/2000 a stabilit aceste drepturi făcând trimitere expresă la această categorie de salariați în Anexa IV/l din lege.
Prin nr.OG 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000, s-a stabilit că personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Art. 18 din OG9/2005 face referire expresă la modul de stabilire al sporului de vechime în muncă cu luarea în considerare integrală a perioadelor anterior lucrate în alte domenii de activitate.
Ulterior, drepturile asistentului personal ale persoanei cu handicap au fost reglementate prin Legea 448/2006.
In cuprinsul art.37 alin.l din Legea 448/2006 se arată în mod expres că asistentului personal i se cuvine sporul de vechime. Chiar dacă, anterior intrării în vigoare a acestei legi nu a fost prevăzut în mod expres dreptul la sporul de vechime instanța, având în vedere modalitatea de reglementare mai sus menționată a drepturilor asistentului personal și faptul că prin HG281 din 17.06.1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare s-a prevăzut faptul că persoanele salarizate potrivit acestei hotărâri beneficiază la funcția de bază de un spor de vechime în muncă calculat în funcție de această vechime ( art.7 alin.l din HG281/1993), a constatat că reclamanta este îndreptățită la sporul de vechime și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 448/2006.
De altfel, sporul de vechime este reglementat și prevăzut și de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială nr.54984 din 15.11.2001 la care pârâta este semnatară dar și de contractul colectiv de muncă nr.591 din 26.11.2007 pentru anii 2007-2009 privind unitățile de asistență socială.
Potrivit art. 14 alin.l din HG281/1993 pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază după caz la sfârșitul anului calendaristic, de un premiu anual de până la un salariu mediu de bază, realizat în anul pentru care se face plata.
Potrivit cererii de chemare în judecată precizate ( 68 ds.) reclamanta a solicitat și plata sporului pentru munca lucrată în zilele de sărbători legale respectiv 9 zile pentru anul 2004, 9 zile pentru anul 2005 și 9 zile pentru anul 2006.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pentru aceste zile nu s-a achitat sporul reclamantei, însă se reține că reclamanta a prestat întreținere și îngrijire numitului în virtutea obligațiilor legale de întreținere instituite între soți.
Prin încheierea din 12.09. 2008 ( fila 109 ds.) instanța a soluționat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție invocată de pârâta Primăria Comunei, precum și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată din oficiu cu privire la indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă anului 2003 solicitată de reclamantul, echivalentul concediului de odihnă pentru anul 2003 solicitată de reclamanta și sporul de vechime aferent perioadei 1.01.2004 -28.02.2005 solicitat de reclamanta (fila 109 ds.).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtă în legătură cu pretențiile reclamantului instanța a respins-o motivat de faptul că, așa cum rezultă din cererea acestuia și din precizările la cerere ( fila 67, 68 ds.) reclamantul a formulat pretenții proprii în legătură cu indemnizația echivalentă salariului net al asistentului personal pentru perioada cât acesta a fost în concediul de odihnă, justificând calitatea sa procesuală prin calitatea de persoană încadrată în grad de handicap I permanent conform certificatului de încadrare nr.3203 din 20.10.2003 (20 ds.).
Indemnizația solicitată de către acesta reprezintă un drept propriu solicitat de către reclamant conform art.37 alin.3 din Legea 448/2006. Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesual active invocate de către pârâtă față de reclamantul.
În soluționarea excepției prescrierii dreptului la acțiune, instanța având în vedere prevederile art.3 din Decretul 167/1958 și prevederile art.283 alin.l lit.c din Legea 53/2003 a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, în ceea ce privește pretențiile privind indemnizația pentru concediul de odihnă aferent anului 2003 solicitat de reclamantul echivalentul concediului de odihnă pentru anul 2003 solicitat de reclamanta și sporul de vechime aferent perioadei 2004 -28.02.2005 solicitat de reclamanta.
În analizarea excepției instanța a luat în considerare faptul că cererea introdusă de reclamanți a fost înregistrată la data de 13.03.2008 dată la care se împlinise termenul de trei ani prevăzut de lege pentru exercitarea drepturilor susmenționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și intervenientul Sindicatul B prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării Primăriei comunei să plătească reclamantei sumele dispuse prin dispozitivul sentinței actualizate cu indicele inflației de la data la care trebuia acordate până la data plății efective precum și sporul pentru munca prestată în zilele de.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei recurente prin care aceasta a cerut actualizarea/indexarea sumelor cuvenite în funcție de indicele de inflație, deși această cerere a fost expres formulată.
În ceea ce privește cererea privind sporul pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, instanța de fond a analizat numai situația orelor efectuate în afara programului normal de lucru (8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână). Reclamantul recurent a avut în vedere, în special, zilele de sărbători legale prevăzute expres de legislația în vigoare.
Zilele de sărbători legale (1 și 2 ianuarie, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, 1 decembrie, prima și a doua zi de C) sunt zile nelucrătoare plătite, potrivit Codului muncii. În situația în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, angajatorul este obligat ca în termen de 30 de zile să acorde zile libere aferente acelor sărbători legale când salariații au muncit. Dacă din motive justificare angajatorul nu acordă zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de sărbători legale de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. În cazul asistenților personali este evident că activitatea nu poate fi întreruptă în zilele de sărbători legale datorită specificului activității (ocrotirea și îngrijirea persoanei cu handicap grav). Este de neconceput ca persoana cu handicap grav să fie lipsită de ocrotire și îngrijire în oricare din zilele anului, dar cu atât mai mult în zilele de, cum ar fi Paștele, Cul, Anul. Dacă asistentul personal nu și-ar îndeplini și în aceste zile atribuțiile prevăzute în fișa postului, atunci persoanelor cu handicap grav le-ar fi afectată nu numai sănătatea ci și demnitatea, aspect care este de neconceput într-un sistem de asistență socială asigurat de stat, prin organele și autoritățile sale. Constituția României prevede la art. 1 alin. 3 următoarele "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor - reprezintă valori supreme (.) și sunt garantate".
Prevederile Codului familiei pot fi invocate în cazul asistenților personali care au în îngrijire membrii familiei, doar pentru zilele de sâmbătă și duminică și pentru activitatea desfășurată după terminarea programului normal de lucru.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate care se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 13.03.2008 și precizată prin înscrisul depus la dosar la termenul din 30,06.2008 (fila 67 dosar fond) reclamanții și au formulat acțiune în contradictoriu cu Primăria comunei. Prin aceasta reclamantul a solicitat să i se achite diferența de indemnizație echivalentă a salariului net al asistentului personal pentru perioada când acesta a beneficiat de concediu de odihnă (2004-2005) și indemnizația echivalentă salariului net al asistentului personal pentru concediul de odihnă aferent anului 2003 de care asistentul personal nu a beneficiat.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea echivalentului concediului de odihnă pentru anul 2003, sumei de 1892 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime neacordat pentru perioada 1.01.2004 - 12.12.2006; a sumei de 450 lei reprezentând sporuri pentru lucru în zilele de legale din perioada 1.01.2004 - 12.12.2006 și echivalentul celui de-al 13-lea salariu (premiu neacordat pentru anii 2005 și 2006).
Din petitul acțiunii depuse la filele 4-9 dosar fond, se observă că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, aspect care a fost însă omis de prima instanță.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelări a salariului real cu salariul de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai al acestora.
Cu privire la acordarea sporului pentru munca prestată în zilele de sărbători legale în mod corect s-a apreciat de prima instanță că reclamanta este soția persoanei asistate, iar activitatea de întreținere și îngrijire a acestuia pe perioada sărbătorilor legale s-a realizat în virtutea obligațiilor legale de întreținere instituite de art.41 din Codul Familiei, așa încât criticile formulate sub acest aspect prin prezentul recurs sunt nefondate.
Față de cele ce preced Curtea urmează ca în baza art.312 cod procedură civilă să admită recursul declarat de reclamanta și Sindicatul B, să modifice în parte sentința civilă recurată în sensul obligării pârâtei să plătească drepturile salariale recunoscute de prima instanță actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta și de intervenientul Sindicatul "" B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 222 din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 965 lei cu titlu de diferențe spor de vechime pentru perioada 1.03.2005 - 12.12.2006 și sumele reprezentând premiu anual pentru anii 2005-2006, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Tehnored., 2 ex. 6.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel
