Drepturi salariale (banesti). Decizia 797/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.797/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - JUDECĂTOR 3: Mihail
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.580/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 19 martie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2009 și apoi la 2 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 580/19.03.2009 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta -, domiciliată în B,-,.3,.78, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, având ca obiect obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale, respectiv 4000mc anual începând cu data de 30.06.2005 și acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea conexă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brașov formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu același pârât, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă, în luna octombrie, în cuantum de un salariu minim pe ramură, respectiv pentru anii 2005-2007 și valoarea actualizată a acestor drepturi bănești.
Prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de angajată a pârâtei cu contract individual de muncă, conform înscrierilor din carnetul de muncă, începând din data de 24.09.2001 până la data de 13.03.2007, când contractul individual de muncă al reclamantei a încetat conform art. 65, 66 din Codul muncii.
În calitate de angajat, reclamanta beneficiat în această perioadă de prevederile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2006 prevede la art.187 că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr.1 pct.B, ( între care este prevăzută și pârâta) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale. Acest drept a fost prevăzut și în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, precizându-se la alineatul 2 al art.178 că în condițiile în care, prin act adițional la contractul colectiv de muncă s-a convenit introducerea dreptului în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia urmând a fi stabilită la nivelul agentului economic.
Art.176 din contractul colectiv de muncă încheiat între RA și salariați, reprezentați de valabil pentru anul 1997 prevede că începând cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract.
Prin adresa nr.1818/21.07.1997, care poartă și semnătura reprezentantului, federația sindicală semnatară a contractului colectiv de muncă, se arată că calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art.176 alin.1 din CCM în vigoare.
Față de prevederile contractelor colective de muncă și conținutul adresei nr.1818/1997 rezultă că dreptul solicitat de reclamantă a fost inclus în salariul de bază, la angajarea sa, care a survenit ulterior actelor arătate mai sus. Instanța nu a putut reține susținerile reclamantei în sensul că până în anul 1997 beneficiat de ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, de vreme ce aceasta a dobândit calitatea de angajat al pârâtei abia în anul 2001.
Instanța a reținut că prevederile contractului colectiv de muncă își produc efectele nu numai față de cei care l-au încheiat, ci față de toți salariații și angajatorii la care se referă. Contractul colectiv de muncă se aplică indiferent dacă salariații erau sau nu membrii de sindicat, ori dacă erau angajați sau nu la data aplicării contractului aplicabil.
De altfel, contractul colectiv de muncă pe anul 2008 prevede în art. 176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Prin urmare, începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere faptul că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază al reclamantei, astfel încât nu i se cuvine și separat acest drept.
Analizând cererea conexă, Tribunalul a reținut față de actele și lucrările dosarului următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, valabil pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, prevede în mod expres în art.176 alin.1 și 2: "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract".
Conform art.241 din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte "pentru toți salariații încadrații la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
Cu privire la acest drept, sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat între și salariați, reprezentați de din anul 1997, care prevede la art. 168 alin.3 că, începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la acest contract. În contractul colectiv de muncă încheiat între aceeași parteneri sociali pentru anul 1998 se precizează în art. 168 alin.2 teza finală că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998). Prin adresa menționată în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe anul 1998, adresă semnată atât de directorul general al pârâtei, cât și de reprezentantul, sindicatul salariaților semnatar al contractului colectiv de muncă, s-a arătat că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contract, începând cu data de 1.03.1998, salariile de bază brute ale personalului parte în acest contract se vor majora cu procente diferite în funcție de cuantumul salariului.
În consecință, reclamanta a beneficiat de acest drept în momentul stabilirii salariului de bază la momentul angajării sale, astfel încât cererea sa este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care arată că este greșită reținerea primei instanțe referitoare la includerea în salariu a acestor drepturi pentru că s-ar ajunge la stabilirea unui salariu de bază discreționar, iar dacă s-ar deduce din salariu de bază contravaloarea drepturilor prevăzute de art. 176 din CCM la nivel de ramură s-ar ajunge la un nivel al salariului sub cel minim pe economie.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate curtea constată că acesta este nefondat.
Temeiul de drept în baza căruia reclamanta și-a fundamentat pretențiile îl reprezintă dispozițiile art. 176 alin 1, respectiv 187 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe 2005 - 2008 pârâta fiind semnatară a acestor contracte.
În ceea ce privește acordarea primei de aprovizionare de toamnă instanța și-a fundamentat corect sentința pe argumentele juridice invocate de pârâtă reținând că s-a făcut dovada că aceasta a fost introdusă în salariul de bază.
Există dispozițiile art. 168 alin 3 din CCM pentru anul 1997 la nivel de unitate din care rezultă că "începând cu 1.06.1997 această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază". Această introducere în salariul de bază a drepturilor privind aprovizionarea de toamnă-iarnă este menționată și în CCM din anii următori.
Clauza din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, înserată la art.168 alin.3, cu privire la prima de aprovizionare, este clară, nu este susceptibilă de mai multe interpretări și trebuie aplicată ca atare întrucât reprezintă voința părților și lămurește situația de fapt invocată, respectiv includerea în salariul de bază a primei de aprovizionare începând cu 1.06.1997.
În ceea ce privește acordarea cotei de gaz, aceasta se putea acorda distinct numai dacă nu a intervenit compensarea cuantumului ei, cu majorarea salariului de bază. Ori în speță, din înscrierile din carnetul de muncă și adresele semnate inclusiv de federația sindicală rezultă că începând cu septembrie 1997 au fost operate majorări salariale către salariați.
Intenția părților a fost acea de a se acorda prima de gaze doar atunci când nu intervine compensarea cu majorări salariale. Având loc această majorare salarială nu mai poate fi acordată distinct și prima de gaze naturale.
În consecință criticile recurentei nu sunt fondate salariul de bază nu a fost și nu poate fi stabilit discreționar, fiind negociat de patronat cu federația sindicală. Deducerea creșterilor salariale cu drepturile astfel acordate nu are nici o relevanță având în vedere că salariul minim pe ramură și unitate a fost la rândul său negociat în fiecare an, includerea anumitor drepturi în componența acestuia fiind voința părților exprimată în CCM.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.580/M/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -pentru- - -
plecată în concediu de
odihnă, semnează
președintele instanței,
GREFIER,
Red. /24.06.2009
Dact. /14.07.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
