Drepturi salariale (banesti). Decizia 800/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 800
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
La ordine fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.299 din 09 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN.. A. PU-ȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică, consilier juridic pentru intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s- depus la dosar cererea DGFP I prin care solicită comunicarea copiei de pe acțiune.
Instanța respinge cererea intimatei DGFP I de comunicare a copiei acțiunii, având în vedere că, așa cum rezultă de la fila 15 dosar, s-a comunicat copia cererii de contestației în anulare.
Cauza fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,solicită respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată, pentru motivele arătate în întâmpinare, întrucât, potrivit disp.art.99 Cod procedură civilă, contestatorul avea obligația să anunțe instanța de judecată despre schimbarea domiciliului.
CURTEA DE APEL,
Asupra contestației în anulare de față,
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr- contestatorul a solicitat reformarea deciziei civile nr.299 din 9 mai 2008 Curții de APEL IAȘI, în sensul anulării acesteia, admiterii recursului ce l-a promovat și admiterii acțiunii și în contradictoriu cu acesta.
Motivează contestatorul că decizia a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la citare. Că a fost citat la locul de muncă, deși se afla la pensie de 4 luni și ar fi trebuit să fie citat la domiciliu.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației pentru faptul că era obligația contestatorului să anunțe instanța de schimbarea adresei. astfel procedura a fost corect îndeplinită.
Curtea constată contestația în anulare ca fiind întemeiată, în cauză fiind îndeplinite cerințele art.317 pct.1 pr.civ. Astfel, în cadrul soluționării dosarului nr- reclamantul a fost citat la sediul locului de muncă, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI deși, conform Decretului din 14 ianuarie 2008 acesta a fost eliberat din funcție prin pensionare. Prin urmare, acesta nu a luat cunoștință de procedurile judiciare astfel că nu a fost în măsură să ratifice cererea de recurs prin semnarea acesteia.
Prin consecință, contestația în anulare va fi admisă, Curtea va anula, în parte, decizia civile nr.299 din 9 mai 2008.
Deliberând asupra recursului, Curtea reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i plătească o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare al Anexei nr.1 la.OUG nr.27/2006, respectiv cel al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, începând cu data de 01.01.2005, până la pensionării, actualizate la data plății efective; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr. 113 din 30.01.2008, TRIBUNALUL IAȘIa respins acțiunea formulată de reclamanții și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin decizia civilă nr.299 din 9 mai 2008 Curtea de APEL IAȘI, admite recursul declarat de reclamanți. Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 01.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
Respinge cererea reclamanților privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006.
Menține dispozițiile referitoare la declinarea cererii privitoare la declinarea soluționării cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Constată nul recursul declarat de reclamanții și împotriva aceleiași sentințe.
Ca efect al admiterii contestației în anulare, pe temeiul lipsei de procedură cu recurentul, ratificarea cererii de recurs, Curtea va respinge excepția nulității cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe Curtea constată următoarele:
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Așa cum a reținut și prima instanță, otrivit p. art. 3 alin. 1 din acest act normativ, udecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanta de urgență.
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004, prima instanță a reținut că este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, în forma în care este în vigoare în prezent, potrivit cărora Direcția Națională Anticorupție se înființează ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. îsi exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.
Din cele două acte normative, se desprinde concluzia că și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, a constatat că " folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
De altfel, din preambulul nr.OUG 27/2006 rezultă că acest act normativ a fost adoptat tocmai pentru a se asigura o salarizare adecvată și nediscriminatorie a judecatorilor si procurorilor, prevăzută la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin <LLNK 12005 232 20 301 0 33>Hotarârea Guvernului nr. 232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005. S- luat in considerare faptul că atât judecatorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmarirea penala a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terrorism, au acționat n judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoresti prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât cel rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminari directe între judecatorii si procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
Or, această inegalitate a fost înlăturată doar aparent prin nr.OUG 27/2006. Este adevărat că art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 și art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, care prevedeau acordarea sporului de 40%, au fost abrogate prin G nr. 27/2006, însă, prin același act normativ s-a prevăzut, în art. 11 alin. 1, salarizarea diferențiată a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în raport cu ceilalți judecători și procurori. Indemnizația lor brută lunară este mai mare, dar nu prin acordarea unui spor de 30%, respectiv 40%, așa cum se întâmpla anterior, ci prin luarea în calcul a unor coeficienți mai mari, corespunzători nivelului Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Se constată, așadar, în conformitate cu art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, că art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
Constatând existența discriminării indirecte, recurenții reclamanți, care fac parte din categoria magistraților excluși de la aplicarea prevederilor art. 11 din nr.OUG 137/2000, sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, egale cu drepturile salariale de care au fost lipsiți prin neaplicarea coeficienților prevăzuți a lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006, nr. crt. 6-13, în raport cu funcțiile pe care le dețin. Drepturile salariale vor fi acordate începând cu data de la care au fost solicitate, până la înlăturarea stării de disciminare și vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de recurenți.
Având în vedere data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006, urmează să se respingă cererea reclamanților privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc civilă, se va admite recursul. Va obliga pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv pentru perioada 01.04.2006 - 14.01.2008, data pensionării, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Se va respinge cererea reclamantului privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005-31.03.2006 și se vor menține dispozițiile referitoare la declinarea soluționării cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.299 din 9 mai 2008 Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o anulează în parte, în sensul că:
Respinge excepția nulității cererii de recurs.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 113 din 30. 01. 2008 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv pentru perioada 01.04.2006 - 14.01.2008 sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
Respinge cererea reclamantului privind plata despăgubirii pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2006.
Menține dispozițiile referitoare la declinarea cererii privitoare la declinarea soluționării cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
08.12.2008, 2 ex.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
