Drepturi salariale (banesti). Decizia 824/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 824/2008 -
Ședința publică din 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta "" - cu sediul în, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr. 279, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 340 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul reclamant - personal, lipsă fiind recurenta pârâtă "" -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta pârâtă a depus la dosar un înscris prin care arată că menține ca și concluzii pe fond motivele de recurs invocate, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Satu Mare și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță la termenul de azi.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 340 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, au fost respinse pretențiile reclamantului, formulate împotriva pârâtei "" -, anterioare datei de 18.10.2004; s-a admis în parte acțiunea reclamantului promovată împotriva pârâtei "" - și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului, pe perioada 18.10.2004 - 13.08.2007, câte 4 ore suplimentare pentru fiecare zi lucrătoare și câte 12 ore suplimentare pentru fiecare zi nelucrătoare, drepturi salariale ce vor fi actualizate cu indicele de inflație între momentul scadenței obligației și momentul plății efective; de asemenea, a fost obligată pârâta să-i compenseze în bani reclamantului, pentru aceeași perioadă de timp, concediile de odihnă neefectuate, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea hotărârii, tribunalul a constatat că este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât ratione materiae, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
În considerarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul s-a preocupat cu prioritate de soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către reprezentantul judiciar al societății comerciale pârâte.
Examinând excepția ridicată, tribunalul a reținut că termenele de prescripție aplicabile în materie sunt de 3 ani, fiind prevăzute în art. 166 alin. 1 Codul muncii, pentru plata drepturilor salariale și, respectiv, în art. 283 alin. 2 Codul muncii, pentru compensarea în bani a concediului de odihnă.
Observând că reclamantul a inițiat procedura judiciară la data de 18.10.2007 (fila nr. 1 din dosarul cauzei), instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru toate pretențiile reclamantului (drepturi salariale și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat), anterioare datei de 18.10.2004 și a examinat cauza în fond pentru pretențiile ulterioare acestui moment.
Din probele administrate în cauză și din susținerile necontestate ale părților, susțineri cuprinse în actele de procedură întocmite, tribunalul reține următoarele împrejurări factuale relevante: în perioada 28.05.2003 - 13.08.2007, între reclamantul și pârâta "" -, s-au desfășurat raporturi de muncă în temeiul contractului individual de muncă nr. -/10.06.2003; în pofida duratei zilnice a timpului de lucru stabilite prin contractul individual de muncă, reclamantul, potrivit depozițiilor martorilor audiați, a avut un program de lucru de 12 ore zilnic (de la orele 18,00 până la orele 06,00 ale zilei următoare), desfășurând același program și în zilele nelucrătoare (zilele de sâmbătă și duminică, respectiv sărbătorile legale); pe durata desfășurării raporturilor de muncă unitatea pârâtă nu a acordat reclamantului concediul legal de odihnă.
Stării de fapt rezultată din însumarea elementelor factuale enunțate îi sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 117 alin. 1 Codul muncii "Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară".
Art. 118 alin. 1 Codul muncii "La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 11 sau 112, după caz."
Art. 119 alin. 1 Codul muncii "Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acestora."
Art. 120 alin. 1 Codul muncii "În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut în art. 119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia."
Art. 139 alin. 1 și 2 Codul muncii "Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări."
Art. 141 alin. 1 Codul muncii "Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an."
Art.141 alin.4 Codul muncii "Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă."
Examinând, în circumstanțele de fapt și de drept descrise anterior, pretenția reclamantului de a obliga unitatea pârâtă la plata orelor suplimentare efectuate, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată în parte, din dovezile testimoniale administrate rezultând că partea reclamantă a efectuat câte 4 ore suplimentare pentru fiecare zi lucrătoare (nu 6 ore, cum se susține) și că a avut un program de 12 ore zilnic și pentru zilele nelucrătoare. Apărarea pârâtei, întemeiată pe aprecierea declarațiilor martorilor, este inacceptabilă, pe de o parte pentru că trei din cei patru martori ascultați confirmă un program de lucru zilnic al reclamantului de 12 ore, iar al patrulea martor nu această împrejurare și, pe de altă parte pentru că încercarea de a interpreta prezența reclamantului la locul de muncă fără însă să-și desfășoare atribuțiile corespunzătoare funcției pe care o avea este lipsită de veridicitate, căci sarcinile paznicului nu presupun o intervenție a acestuia asupra lucrurilor din lumea sensibilă, deplasarea în perimetrul fermei semnificând tocmai îndeplinirea atribuției de supraveghere a bunurilor pe care era dator să le păzească.
Întemeiată a fost apreciată a fi și cererea reclamantului prin care solicită obligarea pârâtei la compensarea în bani a concediului legal de odihnă neefectuat.
În această privință, tribunalul reține că unitatea pârâtă nu a putut demonstra, deși sarcina probei îi incumbă, că a acordat reclamantului dreptul la efectuarea concediului legal de odihnă cuvenit în perioada 18.10.2004 - 13.08.2007.
În legătură cu apărarea întemeiată pe înscrisul intitulat "Proces verbal", datat 12.09.2007, înscris de care unitatea pârâtă înțelege să se prevaleze pentru a fi exonerată de obligația acordării concediului, tribunalul a înlăturat-o, în parte, pentru că înscrisul nu este opozabil reclamantului, nepurtând semnătura acestuia, în parte, pentru că o atare modalitate de compensare a concediului neefectuat contravine în mod flagrant prevederilor art. 139 alin. 2 Codul muncii, în conformitate cu care dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Relativ la cererea reclamantului de actualizare a drepturilor solicitate prin aplicarea indicelui de inflație, tribunalul a apreciat-o, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea, spre exemplu, dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata "" -, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond în mod nelegal a admis toate capetele de cerere, raportat la probele administrate în cauză.
Astfel, recurenta susține că reclamantul intimat a fost angajat din anul 2003, iar începând din 2005 efectuat doar activitatea de paznic de noapte, și nu din anul 2004, nefiind clar argumentat de instanță acest aspect.
De asemenea, s-a arătat că programul de lucru era de 8 ore, însă instanța de fond a considerat că acesta a lucrat 12 ore, ceea ce este greșit, deoarece împrejurarea că uneori acest intimat venea mai repede la lucru, nu poate crea convingerea unei stări de permanență.
În privința zilelor de repaus, sâmbăta și duminica, acesta primea în perioada imediat următoare zile libere, lucru care reiese din fișa de pontaj pe fiecare lună, iar în ceea ce privește concediile de odihnă, s-a arătat că acestea, potrivit art. 139 alin. (1) și (2) Codul muncii, nu au făcut obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări. Potrivit înțelegerii ca societatea să-i efectueze munci agricole pe terenurile acestuia, contravaloarea lucrărilor a fost suportată de către reclamant din banii cuveniți pentru concediul de odihnă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, solicitând în ședința publică din 20 mai 2008, respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Reclamantul intimat a fost angajatul societății recurente începând cu data de 28 mai 2003 până la 13 august 2007, având, potrivit contractului individual de muncă depus la fila 4 - dosar fond, un program zilnic de muncă de 8 ore.
Cu toate acestea, din depozițiile martorilor G, reiese că intimatul, în calitatea sa de paznic de noapte la societatea recurentă, venea la locul de muncă pe la orele 17,30 - 18,00, rămânând la program până la orele 6,00 ale zilei următoare, desfășurând același program și în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv în zilele de legală.
Așa fiind, în mod corect a dispus instanța de fond obligarea intimatei la plata orelor suplimentare pe ultimii 3 ani, și a câte 12 ore pentru zilele de legală, față de dispozițiile art. 117 - 120 Codul muncii, recurenta nefăcând dovada susținerilor sale, în sensul compensării prin zile libere a muncii suplimentare prestată de reclamantul intimat.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 139 alin. (1) și (2) Codul muncii, în mod corect a fost obligată aceeași intimată la compensarea în bani, pentru aceeași perioadă, a concediilor de odihnă ale reclamantului, deoarece dreptul la concediul de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Apreciind că nu subzistă nici una din criticile formulate, și văzând că drepturile salariale au fost acordate de către instanța de fond pentru ultimii trei ani anterior promovării cererii de chemare în judecată, deci în termenul legal de prescripție, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând cheltuieli de transport la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta "" - cu sediul în, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 340 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 30.05.2008.
jud.fond. -
dact.
2 ex./2.06.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
