Drepturi salariale (banesti). Decizia 867/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 867/
Ședința publică din 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Tg. B, cu sediul în Tg. B,-, jud. G, și, domiciliată în Tg. B sat, jud. G, în calitate de moștenitor al reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 519/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,- sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL G, sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă;
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 519/17.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții Ministerul - B, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, i-au chemat in judecata pe pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B solicitând:
- obligarea pârâților 1,2,3 la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
-pentru perioada 1.02.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005;
-pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005;
-pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006;
-pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 31 lei, conform OG 3/2006;
-pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG 10/2007;
-pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG 10/2007;
-pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG 10/2007;
-pentru perioada 01.01.2008 și în continuare, la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică;
în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Cu mențiunea că pentru începând cu data de 01.02.2007.
- sumele calculate să fie actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății.
- obligarea pârâtului Tribunalul Galați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă, prin indicarea caracterului permanent al plăților efectuate.
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății.
În motivare, au arătat că au calitatea de magistrați, personal auxiliar - grefieri și personal conex în cadrul Judecătoriei Tg.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege ".
Potrivit art. 9 din Legea nr. 154/1998, se precizează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prev. Anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prev. art. 1 al.1 din OG 134/1999 "Începând cu luna 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prev. de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prev. la al.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alineatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1,2,4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la al.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
G nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 al.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prev. art. 2 al.3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și anumite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 al.1).
Conform Anexei 1 la.OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa 1 OUG 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Pârâtul Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În motivare a arătat că personalul din justiție a beneficiat de aceeași valoare de referință sectorială prevăzută de lege ca și autoritatea legislativă și cea executivă până la apariția Legii 347/2003, prin care s-a aprobat OUG 177/2002, când s-a stabilit că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa 1 ordonanței. Dispozițiile contrare ale legilor anterioare au fost abrogate.
Consideră că actele normative care stabilesc drepturile salariale ale personalului din justiție au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției și ale Legilor 303/2004 și 24/2000.
De asemenea, OUG 177/2002 și OUG 27/2006 au fost aprobate prin lege și au forța juridică a acesteia, potrivit normelor de tehnică legislativă. Iar efectul acestora a fost de majorare a salariilor, iar nu de diminuare a lor. Principiul echilibrului între puterile statului nu presupune și reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
La termenul din 17.04.2008 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții exercită funcții de magistrați și personal auxiliar - grefieri și personal conex în cadrul Judecătoriei Tg. B, fiind salarizați conform OUG 27/2006 și OUG 8/2007. Potrivit acestor ordonanțe coeficientul de referință sectorială este diferit de cel prevăzut de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Este de necontestat că în perioada anterioară legea a prevăzut valori de referință egală între demnitari și personalul din justiție, dar prin Legea 347/2003, prin care s-a aprobat OUG 177/2002 s-a modificat această prevedere, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
De reținut că această modificare a fost făcută prin lege, în condițiile în care ordonanța 177/2002 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, ca urmare nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei actelor normative.
Potrivit art. 74 din Legea 303/2004
(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Nici Constituția României, nici Legea 303/2004, nici vreo altă lege în vigoare, nu prevede că personalul care lucrează în autoritatea judecătorească trebuie să aibă aceeași valoare de referință sectorială cu personalul din autoritățile legislativă și executivă.
Faptul că a fost diminuată aceasta nu înseamnă că au fost diminuate drepturile salariale, întrucât salariul se calculează în funcție de coeficienții de multiplicare și de celelalte sporuri prevăzute de lege, iar efectul fiecărei ordonanțe sau legi de salarizare apărute după anul 2000 fost de creștere a salariilor.
Principiul egalității nu presupune și uniformitate, așa cum nici personalul din cadrul justiției nu are același salariu, acesta variind în funcție de circumstanțele personale ale fiecăruia.
În consecință acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată în ceea ce îi privește pe pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați.
Instanța a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale active, întrucât acesta nu are în atribuții întocmirea bugetului pentru primii 3 pârâți, pentru a prevedea fondurile necesare plății.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții -, -, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Primele 8 pagini ale cererii de recurs reprezintă a reluare a întregii acțiuni introductive astfel că nu pot constitui motive de recurs în înțelesul disp. art. 302 lit. c pr civilă.
Singurele motive de recurs arătate sunt următoarele.
Urmare Ordinului Ministerului - nr. 1472/12.10.2005 care modifică Ordinul nr. 1388/2005, pretențiile au fost recunoscute și s-au plătit diferențele salariale.
Interpretarea instanței de fond este discriminatorie și incorectă deoarece la înfăptuirea justiției participă și personalul auxiliar iar pentru asigurarea unei reglementări corecte s-a omis nr.OG 23/2005 și nu se pune problema retroactivității acestui act normativ.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu au indicat nici un temei de drept al recursului.
Au depus la dosar practică judiciară.
Intimatul Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit Legii nr. 50/1996, art. 1 indice 1, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Ulterior, prin art. 2 din OUG nr. 177/2002, indemnizațiile magistraților erau stabilite tot pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr. 347/10.07.2003 prin care s-a aprobat OUG nr. 177/2002, a fost modificat art. 2 care a căpătat un alt conținut și anume: "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Aceeași prevede a fost preluată și prin art. 3 din OUG nr. 27/2006 iar prin această ordonanță s-a abrogat OUG nr. 177/2002
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 au fost abrogate disp. art. 1 indice 1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
În consecință, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, nu mai există nici un prevede legală pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Art. 74 alin. 2 teza II din Legea nr. 303/2004 prevede că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială iar la data intrării în vigoare a acestei legi, era în vigoare și OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003.
Nu se poate constata că s-a efectuat o diminuare sau o suspendare a drepturilor salariale ale reclamanților odată cu intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare întrucât, acestea au fost majorate față de cuantumul prevăzut în legea anterioară, prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
Astfel, prin stabilirea unei alte valori de referință sectorială decât ce prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite nu se încalcă dispozițiile Legii nr. 303/2004 deoarece legea specială nu conține nici o dispoziție contrară legi, ci dimpotrivă, Legea nr. 303/2004 prevede că drepturile salariale se stabilesc prin lege.
Mai mult, instanța arată faptul că atât OUG nr. 177/2002 cât și OUG nr. 27/2006 au fost aprobate prin lege, fiind respectate disp. art. 115 din Constituție și ale Legii nr. 24/2000 astfel că au căpătat forță juridică egală cu cea a unei legi.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată, instanța apreciază că a constituit opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/200.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanțe întrucât, potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii.
Ordinul Ministrului - la care fac referire recurenții nu are nici o relevanță în cauză, nu există nici o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, iar soluția din decizia nr. 2023/17.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că salariile din sistemul de organe ce alcătuiesc autoritatea judecătoreascăse calculauîn funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică conform art. 1 indice 1 din Legea nr. 50/1996. Ori, după cum s-a argumentat mai sus, în prezent, prin art. 3 din OUG nr. 27/2006 s-a abrogat OUG nr. 177/2002.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Tg. B, cu sediul în Tg. B,-, jud. G, și, domiciliată în Tg. B sat, jud. G, în calitate de moștenitor al reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 519/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /13.10.2009
:DC/2 ex/13.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Alina Savin
