Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 868/
Ședința publică din 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, cu domiciliul ales în F,-, împotriva sentinței civile nr.246/225.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, având ca obiect
drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții au depus la dosar procura judiciară autentificată sub nr.3516 din 16.09.2009 la BNP prin care o împuternicesc pe recurenta să le reprezinte interesele în cauză; recurenții - reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 246/25.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la nr-pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, în calitate de judecători și grefieri la secția penală a Judecătoriei Focșani au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună constatarea discriminării existente față de alte categorii profesionale prin neacordarea îndemnizației de dispozitiv lunară reprezentând spor de 25% din salariul de bază brut pe o perioadă de 3 ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării, obligarea pârâtelor la plata acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație pe o perioadă de 3 ani, raportată la data sesizării instanței și în continuare, până la încetarea discriminării, înscrierea în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că efectuează serviciul de permanență atât în orele de program cât și în afara acestuia, în timpul zilei și nopții, în zilele de legală fără să fie recompensați în vreun fel. Acest serviciu se efectuează pentru a judeca cazurile urgente în materie penală, sunt permanent la dispoziția instanței, nu pot fi înlocuiți, lipsa de la serviciu poate conduce la aplicarea sancțiunii lor disciplinare.
Acest serviciu le aduce atingere unui drept fundamental al omului respectiv dreptul la liberă circulație a persoanei în sensul că reclamanții nu pot părăsi localitatea și nu pot efectua activități de natură a le diminua abilitățile necesare.
Aceste restricții impun acordarea unor compensații materiale cum beneficiază alte categorii de salariați potrivit Legii nr.138/1999, respectiv salariații din consiliile locale, primării și prefecturi.
Reclamanții se consideră discriminați prin neacordarea acestor compensații, a îndemnizației de dispozitiv și au invocat și dispozițiile art.16 din Constituție, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, protocolul 12 la CEDO, OG nr.137/2000, art.5 din codul muncii, OG nr.1137/2000.
Aceiași reclamanți au arătat că îndemnizația de dispozitiv se înțelege sporul de care beneficiază salariații care prin natura funcției au obligația să se prezinte la serviciu în situații urgente sau speciale, ceea ce este cazul lor și că personalul militar din Ministerul Justiției și personalul civil din cadrul instanțelor militare beneficiază de acest spor.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători și personal auxiliar al secției penale a Judecătoriei Focșani și în această calitate au obligația de a efectua serviciul de permanență în timpul orelor de program și în afara acestora în perioada din lună în care sunt planificați.
Pentru aceste obligații(de a se prezenta și a fi la dispoziția instanței peste programul normal de lucru și în zilele de ) reclamanții nu primesc compensații materiale sau sub altă formă.
Dar acest lucru se datorează faptului că legea de salarizare nu prevede vreun spor sau o îndemnizație.
Îndemnizația de dispozitiv reprezentând 25% din salariul de bază lunar prevăzută de Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea cadrelor militare și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Acordarea acestui procent de 25% din salariu reclamanților prin hotărâre judecătorească, ca efect al presupusei discriminări, este de natură a încălca atribuțiile puterii legislative, singura în măsură să stabilească drepturile salariale.
Pe de altă parte nu se poate spune că reclamanții sunt discriminați în raport de alte categorii profesionale respectiv salariații din cadrul consiliilor locale, primăriilor și prefecturilor.
Aceste categorii profesionale nu se află în situații similare sau comparabile cu reclamanții, au statut separat și legi proprii de salarizare, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială. La rândul lor și aceste categorii ar putea pretinde îndemnizațiile și sporurile pe care le primesc magistrații și personalul auxiliar pe motiv de discriminare.
Discriminarea invocată de reclamanți întemeiată pe art.2 din OG nr.137/2000 și art.1 din protocolul 12 la CEDO nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele legale.
Pentru aceste considerente tribunalul a constatat că susținerile reclamanților nu sunt justificate pe temei legal acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În calitate de judecători și personal auxiliar la Secția Penală a Judecătoriei Focșani, sunt obligați să efectueze serviciul de permanență astfel că nu au posibilitatea de a face un program comun cu membrii familiei după terminarea programului.
Sporul de dispozitiv la care se referă Legea nr. 138/1999 are în vedere chiar situațiile la care au făcut referire și care îi îndreptățesc să formuleze prezenta acțiune.
Principiul acordării sporului de dispozitiv este acea că, în toate situațiile, personalul se află la dispoziția instituției, fiind vorba doar de o scăpare legislativă faptul că nu beneficiază de acest spor.
Criteriul după care se face distincția este categoria socio-profesională fiind de neconceput a se accepta că obligația legală de a efectua serviciul de permanență se execută doar raportat la o anumită profesie iar la alta nu.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 9.pr civilă, OUG nr. 27/2006, art. 16 și 20 din Constituția României, nr.OG 137/2000, codul muncii.
Au depus la dosar planificările de permanență din perioada de referință.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Categoria profesională a magistraților și personalului auxiliar nu poate beneficia de un spor care nu a fost prevăzut printr-un act normativ de strictă aplicare.
De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat o serie de decizii prin care a constatat că prevederile OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, a formulat întâmpinare intimatul Tribunalul Vrancea solicitând respingerea recursului pentru aceleași considerente arătate și de către intimatul Ministerul Justiției.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții îndeplinesc funcția de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Focșani.
Salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției este reglementată de prevederile legilor speciale.
Potrivit art.2 din nr.OUG27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea,complexitatea de riscurile funcției,de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Rezultă că pentru asemenea categorii profesionale, modul de salarizare este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare,determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În speță, reclamanții au formulat prezenta acțiune solicitând constatarea existenței unei situații de discriminare privind neacordarea indemnizației de dispozitiv reprezentând un spor lunar de 25% din indemnizația de bază brută, obligarea pârâților la plata unor asemenea drepturi pe o perioadă de trei ani de la data sesizării instanței cu precizările aduse,actualizate cu indicele de inflație la data plății și înscrierea lor în carnetele de muncă.
Și-au motivat pretențiile pe faptul că efectuează serviciul de permanență în mod planificat,după orele de program și în zilele de sărbători legale, solicitând recunoașterea și din punct de vedere salarial a unei asemenea activități.
Au făcut trimitere la situația altor categorii de salariați care beneficiază de indemnizație de dispozitiv: cadrele militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și salariați civili potrivit Legii nr.138/1999, respectiv salariați din administrația publică, care sunt obligați să se prezinte la serviciu în caz de urgență.
Și-au întemeiat acțiunea pe existența unei situații de discriminare față de asemenea categorii profesionale solicitând, față de natura activităților desfășurate, recunoașterea unui atare drept salarial.
Însă, potrivit art.1 din nr.OG137/2000,au caracter discriminatoriu prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță nu ne aflăm în situația unui tratament discriminatoriu, reclamanții raportându-se la alte categorii profesionale care au un statut diferit, reglementat de legi de organizare diferite și cu un sistem de salarizare propriu, prevăzut ca atare prin lege.
De fapt, solicitările reclamanților recurenți pleacă de la faptul neprevederii în propriile legi de salarizare a unei asemenea indemnizații de dispozitiv, considerată adecvată și necesară atribuțiilor pe care le îndeplinesc cu ocazia efectuării serviciului de permanență.
Cu alte cuvinte, vizează modalitatea de reglementare a drepturilor salariale prevăzute pentru categoriile sociale din care fac parte și punerea lor în acord cu atribuțiile ce le revin acestora, în referire expresă la activitatea desfășurată cu ocazia asigurării serviciului de permanență.
În primul rând o asemenea activitate reprezintă o obligație de serviciu în acord cu locul și rolul justiției în statele de drept cu răspunderea și complexitatea funcției deținute de reclamanți și,în al doilea rând,o problemă de legiferare, de competență strictă a autorității legiuitoare.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului legat de incidența dispozițiilor art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Faptul că lucrătorii de poliție beneficiază de sporul de permanență prevăzut de art. 11 din G nr. 38/2003 iar magistrații și personalul auxiliar nu beneficiază de un spor asemănător, un spor distinct pentru îndeplinirea unor atribuții care impun asigurarea unui serviciu de permanență, nu poate conduce la ideea că ar fi incidente dispozițiile art. 1 și 2 din G nr. 137/2000 pentru că aceste două categorii nu se află în situații comparabile sau în situații analoage.
Aceste categorii au statute diferite, atribuții diferite, legi de organizare și competențe diferite și legi de salarizare diferite.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților prevede că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților prevede la art. 73 că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții.
Și cu privire la personalul auxiliar, legiuitorul prin Legea nr. 567/2004 și G nr. 8/2007 a avut în vedere rolul acestei categorii cu privire la desfășurarea activității instanței.
Mai mult, în cazul grefierilor, G nr. 8/2007 - art. 6 prevede compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător sau la cererea celor în cauză se plătesc aceste ore cu spor de 75-100% din salariul de bază.
Prin urmare, legiuitorul la stabilirea salariilor și sporurilor a avut în vedere și obligațiile magistraților și a personalului auxiliar cu privire la asigurarea permanenței. În același timp îndeplinirea unei obligații de serviciu, asumată odată cu ocuparea funcției de magistrat nu poate fi asimilată cu o restrângere a dreptului la liberă circulație așa cum susțin reclamanții.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, prin Decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, arătându-se că autoritatea judecătorească nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege.
S-a statuat instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a aplica justiția conform disp. art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, cu domiciliul ales în F,-, împotriva sentinței civile nr.246/225.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /05.10.2009
:DC/2 ex/07.10.2009
Fond:Cota/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
