Drepturi salariale (banesti). Decizia 868/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 868/R-CM
Ședința publică din 04 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.401 CM din 30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, C, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Sectorului 2, în B,-, sector 3, intervenienții, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Sectorului 2, în B,-, sector 3, cu domiciliul procesuale ales la, în Pitești, str. -, -6,.D,.5, județul A, cu domiciliul procesual ales în B, B-dul -, -0,.1, județul B, cu domiciliul în C, str.-, -5,.2, județul D și pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea, nr.2. sector 6, CURTEA DE APEL BACĂU, cu sediul în B,-, județul B, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B, Spaiul -, nr.5, sector 4, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, județul D, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,--5, județul A, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,-, sector 3, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, TRIBUNALUL GIURGIU, cu sediul în G,-, județul G, TRIBUNALUL GORJ, cu sediul în Târgu J,-, județul G, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în DTS,-, județul M și TRIBUNALUL NEAMȚ, cu sediul în N,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 11.10.2007 reclamanții, C, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, Consiliul Superior al Magistraturii, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, solicitând obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, sau până la data pensionării, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii reclamanții au arată că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text a fost abrogat prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. S-a susținut că se încalcă astfel art.114 din Constituție, modificarea fiind necesara a se face numai prin lege organică, nu prin una ordinară.
S-a mai susținut în continuare de către reclamanți că s-au încălcat și prevederile art.41 alin.2 și cele ale art.53, ambele din Constituția României, iar potrivit Directivei cadru pentru eliminarea efectelor de durată ale stresului și stabilirea salariaților care pot fi afectați, ar trebui să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
La data de 20.11.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna aprilie 2005 și în continuare, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
La data de 26.11.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Și pâ râtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arată că, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
S-a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și s-a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
La aceeași dată, respectiv 11.12.2007, au depus cereri de intervenție în interes propriu, a și solicitând, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna noiembrie 2004 (în cazul primului intervenient), respectiv cu luna septembrie (în cazul celorlalți doi intervenienți) și în continuare, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
La termenul din data de 11.12.2007 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că sunt reclamanți în cauză și, și.
În paralel cu această acțiune, pe rolul Tribunalului Argeșs -a mai înregistrat sub nr-, la data de 7.11.2007, o altă acțiune formulată de către reclamanții, C, (fostă ), care au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, Consiliul Superior Al Magistraturii, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Curtea De APEL BUCUREȘTI solicitând obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În acest dosar au formulat întâmpinări pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Superior al Magistraturii, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 16.01.2008 cele două cauze s-au conexat sub nr-.
O ultimă cerere de intervenție în interes propriu s-a formulat la data de 18.03.2008 de, solicitând aceeași categorie de drepturi salariale, pentru aceeași perioadă, ca și cea indicată în acțiunea principală, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Prin sentința civilă nr.401/CM/30 aprilie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanți și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.10.2004 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, în funcție de instanța la care au activat în această perioadă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligate instanțele corespunzătoare să efectueze mențiunile celor dispuse mai sus în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească intervenientului în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară începând cu 26.11.2004 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al acestui intervenient.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu precizată, formulată de, și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească intervenientului în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară începând cu aprilie 2005 și în continuare.
Au fost obligați pârâții TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al acestui intervenient.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de și obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenientului în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.12.2004 și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al acestui intervenient.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de a și și obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenienților în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.12.2004 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestor intervenienți.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de și obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenientei în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 18.03.2005 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă ale acestei interveniente, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plăților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând că nu este o excepție veritabilă, ci una creată artificial, din moment ce legislația, doctrina și jurisprudența acoperă cu noțiuni consacrate deja situațiile avute în vedere. Din Codul d e procedură civilă rezultă o clasificare a excepțiilor procesuale în excepții de fond și excepții de procedură iar nu în excepții de procedură și inadmisibilități. Noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere cererii.
Tribunalul a apreciat astfel că urmează ca susținerile pârâtului să fie avute în vedere ca apărări de fond.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt, sau au fost, judecători, în cadrul Tribunalului București.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Întrucât abrogarea realizata prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea reclamanților.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți și intervenienți fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții și intervenienții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea principală și să oblige pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.10.2004 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, în funcție de instanța la care au activat în această perioadă, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii
Tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvine acest spor începând cu data de 11.10.2004 și nu din luna septembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.09.2004-11.10.2004.
Pentru aceleași considerente s-a admis în parte și cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Tribunalul a apreciat că acestui intervenient în interes propriu i se cuvine acest spor începând cu data de 26.11.2004, respectiv data formulării cererii de intervenție, și nu din luna septembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.09.2004-26.11.2004.
Considerentele expuse anterior au fost avute în vedere și la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească intervenientului în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu aprilie 2005 și în continuare.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenientului în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.12.2004 și în continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin.4 muncii.
Tribunalul a apreciat că acestui intervenient în interes propriu i se cuvine acest spor începând cu data de 11.12.2004, respectiv data formulării cererii de intervenție, și nu din luna noiembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.11.2004-11.12.2004.
Tot în parte a fost admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de a și, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenienților în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 11.12.2004 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii.
Tribunalul a apreciat că acestor intervenienți în interes propriu li se cuvine acest spor începând cu data de 11.12.2004, respectiv data formulării cererii de intervenție, și nu din luna septembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.09.2004-11.12.2004.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de, a fost admisă numai în parte, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să plătească intervenientei în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 18.03.2005 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii.
Tribunalul a apreciat că acestei interveniente în interes propriu i se cuvine acest spor începând cu data de 18.03.2005, respectiv data formulării cererii de intervenție, și nu din luna septembrie a anului 2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.09.2004-18.03.2005.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei si Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți, așa încât, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva sentinței civile nr.401/CM/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că în mod greșit a fost introdus în cauză recurentul în calitate de pârât, considerându-se astfel că poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat, câtă vreme rolul recurentului este doar acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și al proiectelor bugetelor locale, Ministerul Justiției fiind ordonator principal de credite.
În consecință, s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că recurentul are calitate procesuală pasivă, deși raporturile juridice deduse judecății sunt între reclamanți și ceilalți pârâți.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, inadmisibilitate justificată de faptul că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, fiind deci o problemă de legiferare.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a aplicat corect legea atunci când a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Astfel, potrivit Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007, acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Așadar, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În baza atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice legate de execuția bugetară prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, mai sus enumerate, acest minister dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Interesul chemării în judecată a direcției județene a finanțelor publice, respectiv considerentul de opozabilitate rezultă din reglementarea plății cheltuielilor bugetare. Acestea se fac, potrivit pct.4 din Anexa la Ordinul nr.1792/2002, privind aprobarea normelor emise în baza art.19 lit.d din Legea nr.500/2002, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate în condițiile legii, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care instituția publică își are contul deschis.
De asemenea, în mod corect s-a respins și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, prin dispozitivul sentinței recurentul fiind obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamanți și intervenienți, or, așa cum s-a arătat mai sus, prin considerentele sentinței s-a apreciat corect că recurentului îi incumbă obligații în acest sens. Nu se poate susține că prin dispozițiile sentinței s-ar fi impus recurentului obligații ce reprezintă probleme de legiferare, pentru argumentele reținute în considerentele sentinței.
Pentru aceste motive, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă și pe fond se impune ca acesta să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.401/CM/30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, C, intervenienții, și pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CURTEA DE APEL BACĂU, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, CURTEA DE APEL PITEȘTI, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ARGEȘ, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, TRIBUNALUL GIURGIU, TRIBUNALUL GORJ, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și TRIBUNALUL NEAMȚ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
