Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 864/R-CM
Ședința publică din 04 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, -, -, G, -, -, G-, -, G, G, cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești, în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.222/CM din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimații fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,--5, județul A și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DICRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 25.10.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -, --, -, G, -, -, G-, -, G, -, -, G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata drepturilor reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu octombrie 2004 și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
În motivarea acțiunii reclamanții au invocat dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic discriminarea. Astfel, au precizat că potrivit nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a fost stabilit un anumit cuantum al sporului de fidelitate pentru magistrați, iar potrivit nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de alți coeficienți ai aceluiași spor.
Reclamanții au susținut că apare o discriminare între categoriile de personal ale aceleiași instituții, cu toate că își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești, urmând ca această inegalitate să fie înlăturată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, în principal, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu poate fi obligat la plata unor drepturi bănești pentru persoane ce nu sunt angajații săi.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, învederând faptul că, în afara legii, nu se poate vorbi despre discriminare în sensul nr.OG137/2000, că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, că nu poate fi reținută în cauză nicio formă de atingere adusă principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare și că prin actele normative invocate de către reclamanți a fost reglementat un spor de fidelitate diferențiat în favoarea magistraților, datorită faptului că suntem în prezența unor categorii profesionale diferite care, chiar dacă desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Se mai arată și că în cauză este vorba de categorii profesionale diferite, fiind vorba despre vechime în specialități diferite și că diferențierea nu este arbitrară, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată, precum și de responsabilitățile pe care le implică cele două categorii de funcții.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului care a reglementat și drepturi salariale similare pentru cele două categorii profesionale, dar și anumite drepturi specifice.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.222/CM din 07 martie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Curții de Apel Pitești și au susținut că sunt discriminați în raport cu categoria profesională a magistraților.
Instanța de fond a reținut că pentru cele două categorii socio-profesionale legiuitorul a stabilit un spor de fidelitate diferențiat.
Prin dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG 27/2006, s-a stabilit un spor de fidelitate pentru magistrați după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%, de la 5 la 10 ani - 15%, de la 10 la 15 ani - 20%, de la 15 la 20 ani - 25% și peste 20 ani - 30%.
Potrivit nr.OG 8/2007, art. 16 alin. 1, coeficienții sporului de fidelitate pentru personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor sunt următorii: de la 5 la 10 ani - 5%, de la 10 la 15 ani - 10%, de la 15 la 20 ani - 15% și peste 20 ani - 20%.
Reclamanții au invocat în apărare dispozițiile nr.OG137/2000, care statuează la art. 2 alin. 1 că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
S-a constatat că în cauză nu se poate vorbi de discriminare, dat fiind faptul că este vorba de două categorii socio-profesionale diferite și nu de salariați din cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, fiecare categorie având drepturi și obligații specifice.
Singurul element comun al celor două categorii socio-profesionale îl constituie faptul că își desfășoară activitatea în instanțele judecătorești, însă fiecare categorie are atribuții specifice.
Situațiile deosebite în care se găsesc aceste categorii diferite de salariați au determinat soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Principiul egalității și nediscriminării se poate aplica doar situațiilor egale sau analoge. Acest principiu al egalității în fața legii nu trebuie înțeles în sensul uniformizării, așa încât, stabilirea unor reglementari diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie discriminare.
Situația celor două categorii este diferită atât sub aspectul statutului fiecăreia, cât și sub aspectul condițiilor de numire și recrutare și a atribuțiilor conferite de lege celor două funcții.
Așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă, pentru a putea fi vorba de discriminare, situațiile supuse analizei trebuie să fie comparabile sau măcar analoge, iar în acest caz persoanele aflate în aceste situații să beneficieze de un tratament diferențiat.
S-ar putea afirma că cele două categorii socio-profesionale se află în situații comparabile, dar tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este permisă existența unor diferențieri între aceste situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă, urmărindu-se un scop legitim și respectându-se un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
S-a constatat că justificarea diferențierii dintre categoria magistraților și cea a personalului auxiliar de specialitate, rezidă tocmai în intenția legiuitorului de a conferi fiecăreia dintre categoriile expuse atribuții specifice și concret delimitate, funcțiile, natura și volumul activității, importanța și riscurile muncii, precum și gradul de răspundere în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii.
Motivând recursul, reclamanții susțin că în cadrul relațiilor de muncă funcționează în egală măsură principiul egalității de tratament față de toți salariații și toți angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă, după cum, sub sancțiunea nulității, nu este permisă nicio tranzacție, limitare sau restrângere a drepturilor salariaților în condițiile art.5 și 38 din Codul muncii.
Acest principiu este consacrat și de art. 16 din Constituție, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare, egalitatea de tratament a cetățenilor europeni în fața legii fiind suveran consacrată de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Se mai arată că sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport de nivelul studiilor, cu treptele și gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Se consideră că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt: nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, situație ce se poate reflecta numai în partea fixă a salariului (indemnizația de bază), nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, cum ar fi vechimea în specialitate.
Conform prevederilor art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14 decembrie 1955, "toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără deosebire, la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare" și "orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotire împotriva șomajului. Toți oamenii au dreptul, fără nicio discriminare, la salariu egal pentru muncă egală".
Aceste principii se regăsesc și în prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptat la 4.11.2000, ratificat de România prin Legea nr.103/2006; art.4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, a art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, în esență, reclamanții critică soluția primei instanțe pentru că aceasta ar fi încălcat principii fundamentale prevăzute atât în legislația internă, cât și în legislația internațională și concluzionează spre aceea că se impune egalitate de tratament față de toți angajații, prin excluderea privilegiilor și discriminării, inclusiv în ceea ce privește la un salariu egal pentru muncă egală, cu trimitere concretă la sporul de fidelitate.
Este real că, atât Constituția României, cât și Codul muncii consacră principiul general al egalității de tratament al cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminare, iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale proclamă prin art.14 egalitatea de tratament a cetățenilor în fața legii.
Însă, nu poate fi ignorat că acordarea sporurilor sau adaosurilor salariale anumitor categorii de salariați este un atribut al legiuitorului, cu condiția ca de aceste sporuri sau adaosuri să beneficieze salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului de activitate, importanței și riscului muncii lor.
Or, prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea aprobată prin Legea nr.247/2007, legiuitorul a înțeles să stabilească un anumit procent în care se acordă sporul de fidelitate pentru vechimea efectivă în funcția de specialitate, în conformitate cu natura funcției pe care sunt încadrați recurenții, importanța acesteia raportată la complexitatea atribuțiilor specifice, nivelul studiilor, răspunderea funcției, toate aceste elemente determinând și justificând o salarizare diferite, fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, se va reține că statutul judecătorilor și procurorilor, reglementat pe larg în cuprinsul Legii nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede condiții distincte de recrutare a magistraților, ce presupun parcurgerea unor etape legale obligatorii de verificare a aptitudinilor și competențelor profesionale, distinct de aceasta, atribuțiile conferite de lege celor două categorii de magistrați fiind profund diferite.
Magistratura, potrivit aceluiași act normativ, este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
, potrivit art.1 din Legea nr.567/2004, în înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecători și procurori, potrivit competenței acestei categorii de personal, aceeași lege prevăzând, sub aspectul condițiilor de recrutare, în ceea ce privește personalul auxiliar, modalități diferite de a accede în profesie, de a se definitiva ori promova, precum și drepturi și responsabilități diferite.
Ori, Curtea Constituțională a statuat în mai multe decizii că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diverselor funcții, subliniind în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Mai mult, prin decizia nr. 1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a admis exceptia invocată, reținând că sunt neconstituționale dispozițiile nr.OG 137/2000, republicată n masura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, în cauză nu se poate reține că reclamanții s-ar afla în prezența unei discriminări, iar justificarea diferențierii dintre categoria magistraților și cea a personalului auxiliar de specialitate în ceea ce privește sporul de fidelitate rezidă în intenția legiuitorului de a conferi fiecăruia dintre categoriile de mai sus un coeficient corespunzător atribuțiilor specifice și concret delimitate funcțiilor, naturii și volumului activității, riscurilor muncii, precum și gradului de răspundere pe care fiecare îl are în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 din Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.222/CM/7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, -, G, -, -, G-, -, G, G, împotriva sentinței civile nr.222/CM/7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimații fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL ARGEȘ și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DICRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./GM
2 ex./20.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
