Drepturi salariale (banesti). Decizia 872/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5079/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 872/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5089/11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4241/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5089 din data de 11.06.2009, în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII; au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.01.2006-12.06.2009 în funcție de perioada în care reclamanta a avut calitatea de salariată a instituțiilor pârâte, sume ce vor fi actualizate de la scadență până la plata efectivă; au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului acordat în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă așa cum este el definit de art. 281 Codul muncii iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul sau alte persoane care au această vocație în temeiul legilor speciale. Față de faptul că reclamanta este personal auxiliar de specialitate în sistemul justiției și dată fiind natura obiectului litigiului (recunoașterea și plata unor drepturi izvorâte din existența și exercitarea unor raporturi de serviciu între reclamant și instituțiile angajatoare) pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea reclamantei întrucât un asemenea drept al reclamanților în contradictoriu cu acest pârât nu este stabilit contractual, respectiv nu este prevăzut și deci nici proteguit de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a fost personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Buftea, până la dat de 12.06.2008.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ",
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: (. ) 42. articolul 47 se abrogă".
In ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:
"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, re publicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 ",
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instanțele judecătorești, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/1O.03.2008, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. -, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a 0.0. nr. -, aprobată prin Legea nr. 334/2001 ".
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronunțării deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogării Legii nr. - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in întregime, prin nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in cauza impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatând încălcarea articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție combinat cu articolul 14.
In fapt, reclamantul s-a plans de refuzul autoritatilor romane de a-i acorda drepturile prevazute de Legea nr. - pentru munca obligatorie efectuata in timpul serviciului militar. Reclamantul s-a plans si de faptul ca este victima unei discriminari, avand in vedere ca situatia sa este similara celei in care s-au aflat alte persoane carora instantele interne si Inalta C de Casatie si Justitie le-a recunoscut aceste drepturi. In plus, fata de jurisprudenta divergenta a instantelor in materie, rec1amantul a invocat si incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul nerespectarii principiului securitatii raporturilor juridice, precum si sub aspectul si impartialitatii instantelor.
In cauza, Curtea a constat la data judecarii cauzei, in anul 2004, existat o jurisprudenta neunitara in aplicarea Legea nr. - atat la nivel national cat si la nivelul instantei supreme, reamintind ca, desi divergentele de jurisprudenta sunt inerente oricarui sistem de drept, totusi, instantei supreme ii revine rolul de a regla aceste contradictii. Astfel, instanta europeana a statuat ca, divergentele de jurisprudenta s-au datorat instantei supreme, iar faptul ca aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instante, este contrar principiului sigurantei raporturilor civile care reprezinta unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Sub aspectul si impartialitatii instantelor, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze daca in cauza a existat incalcarea articolului 6 din Conventie.
In plus, Curtea vazand ca in alte cauze similare instanta suprema a acordat altor persoane drepturile prevazute de Legea nr. 309/2002, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei sale. In concluzie, fata de divergentele din jurisprudenta existente la nivelul instantei supreme, si subliniind ca articolul 14 din Conventie are caracter exemplificativ, iar nu limitativ (Engel si altii Olanda, 8 iunie 1976, Rasmussen c: Danemarca, 28 noiembrie 1984), a constatat incalcarea si articolului 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventie.
In prezenta cauza, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamantului instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat, prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de Curtile de Apel din Pitești, C, B, O, invocate de Procurorul General al Romaniei in recursul in interesul legii.
Ca atare, instanta a constatat ca reclamanta are o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei sale, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pentru a acoperi prejudiciul determinat de neplata acestor drepturi, instanta a obligat paratii la plata către reclamantă a sumelor reprezentând corecția sumelor de inflație, calculată de la scadență și până la plata efectivă.
Plata acestor drepturi bănești se va face actualizat cu indicele de inflație, la zi, potrivit art. 1084 cod civil. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune ci ca o echilibrare a valorii la care este îndreptățită reclamanta pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumparare a sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație care este aplicabil pentru întreaga perioadă când aceste drepturi au fost nesocotite.
de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare, așadar, creditorul nu primeste o valoare mai mare decat cea pe care ar fi trebuit sa o primeasca cu o anumita perioada de timp anterioara.
In temeiul art.1 si 3 din Decretul nr. 92/1976, a obligat pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară în carnetul de munca al reclamantei pentru perioada pentru care s-au acordat de instanță aceste drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art.304 poct.4, 6 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că în fapt, prin cererea de chemare În judecată formulată În contradictoriu cu Ministerul Justiției și libertăților, Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 13.06.2005-13.06.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin sentința civilă nr. 5089 din data de 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul București În dosarul nr.4241 13/2009, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată față de acest pârât, iar pe fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2006-12.06.2009, În funcție de perioada În care reclamanta a avut calitatea de salariată a instituțiilor pârâte, sume ce vor fi actualizate de la scadență și până la plata efectivă și, totodată, a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare În carnetul de muncă al reclamantei.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală în ceea ce privește admiterea pretențiilor formulate de reclamanta personal auxiliar de specialitate pentru perioada de după 01.02.2007.
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situatia în care INSTANTA A ATRIBUTIILE JUDECĂ.
În acest sens, se apreciază că soluția dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a acordat reclamantei personal auxiliar de specialitate drepturi salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înteles să nu îI mai acorde începând cu anul 2007, abrogând dispozitiile Legii nr. 50/1996 prin art. 30 din G nr. 8/2007.
Pronuntând această sentintă, prima instantă a depășit În mod flagrant limitele puterii judecătorești și A UN DREPT CARE NU MAI ESTE DE LEGISLATIA ÎN pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atributii de legiferare.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută În temeiul unei norme existente, fără . voinței legiuitorului și Încălcarea separației puterilor În stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
În acest sens sunt și prevederile art. 124 alin. 3 din Constituția României, conform cărora "Judecătorii sunt independenti SI SE NUMAI LEGII".
În aceste condiții, apreciază că cererea reclamanților personal auxiliar de specialitate nu putea fi soluționată de către instanța de judecată care, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atributii de legiferare. imixtiune de nepermis În sfera de atributii a autoritătii legiuitoare.
În acest sens, pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, În ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României În temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională Între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie. să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pronunțând această sentință prima instanță a depășit În mod flagrant limitele puterii judecătorești și A UN DREPT SALARIAL CARE NU ESTE DE LEGISLATIA ÎN pentru personalul auxiliar de specialitate. arogându-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct.6 din Codul d e procedură civilă, instanța acordând mai mult decât s-a cerut prin acțiune sau ceea ce nu s-a cerut.
Potrivit art. 304 din Codul d e procedură civilă, " Modificarea sau casarea unor hotărâri judecătorești se poate cere În următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.
.
6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;"
Acest motiv de recurs cuprinde două ipoteze distincte: un caz de plus petita, când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; un caz de extra petita, când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale. Într-adevăr, În sistemul Iegislației noastre procesuale instanța este obligată să statueze În cadrul procesual determinat de părți, iar În privința obiectului litigiului trebuie să se pronunțe asupra și In limitele pretențiilor deduse În justiție. O altă statuare contravine dispozițiilor imperative ale art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia" În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". ". Din dispozițiile acestui text rezultă că instanța are obligația de a se limita doar la pretențiile formulate de părți, fără a depăși cadru procesual stabilit de acestea.
Ori, În cazul de față, prima instanță a . prevederile imperative ale textului de lege invocat mai sus, acordând mai mult decât s-a cerut de către reclamantă prin acțiunea formulată.
În acest sens, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică Începând cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii și până la data de 13 06.2008.
Însă, instanța de fond a admis acțiunea Începând cu data de 01.01.2006 și până la data de 12.06.2009, perioadă care nu a fost avută În vedere de reclamantă, acordând astfel mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare În judecată.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut În cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
1. În primul rând, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției de invocată de către Ministerul Justiției și libertăților În apărările formulate.
În acest sens instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de către părți. Ori, judecătorii trebuie să se pronunțe prin dispozitiv asupra tuturor cererilor formulate de părți (cererea principală, cererea de chemare În garanție, cererea reconvențională, cererea de intervenție, excepțiile de procedură și de fond, etc.). Această cerință este o exigență esențială impusă de art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prin întâmpinarea depusă pentru termenul din data de 16.04.2009, Ministerul Justiției și libertăților a invocat excepția de litispendență, având În vedere că pe rolul aceleiași instanțe se afla la data respectivă Înregistrat dosarul nr-, având aceleași părți, obiect și cauză cu acțiunea dedusă judecății.
Însă, instanța de fond nu a pus În discuția părților această excepție și nici nu s-a pronunțat prin hotărâre sau Încheiere asupra ei (respectiv a admiterii sau respingerii acestei excepții), încălcând astfel dispozițiile art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia "instanța se va pronunța mai Întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, În totul sau În parte, cercetarea În fond a pricinii".
2. În al doilea rând, în mod greșit instanța a obligat pârâtul Ministerul Justiției și libertăților să efectueze mențiunile corespunzătoare În carnetul de muncă al reclamantei.
În baza rolului său activ, instanța avea obligația de a pune în discuția părților și de a analiza această excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și libertăților, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Astfel, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă precum și literaturii de specialitate, pentru ca o persoană fizică sau juridică să dobândească calitatea de parte în procesul civil, trebuie să . următoarele condiții: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept și justificarea unui interes.
Cu privire la calitatea procesuală a unei persoane de a participa la procesul civil, aceasta presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa - ca parte - în procesul civil. În acest sens, prin noțiunea de calitate juridică procesuală urmează să înțelegem atât îndreptățirea unei anumite persoane de a reclama în justiție, cât și obligația unei alte persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Aceasta din urmă constituie calitatea procesuală pasivă.
Astfel legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție precum și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de învestire a instanței.
Ori, față de pretențiile reclamantei privind efectuarea mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, Ministerul Justiției și libertăților nu are nici o obligație.
Astfel, mai solicită să se observe că Ministerul Justiției și libertăților nu are calitate procesuală pasivă cu privire la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale angajaților din sistemul justiției, această obligație revenind, potrivit legii, Curților de Apel sau, după caz,.
În ceea ce o privește pe reclamantă, așa cum rezultă din actele anexate, acesta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei B, fiind eliberată din funcție prin demisie la data de 13.06.2008. Începând cu data de 06.06.2008 reclamanta a fost numită în funcția publică cu statut special de execuție, respectiv inspector de integritate în cadrul Agenției Naționale de. În aceste condiții, obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă revine acestei din urmă instituții, ca unitate angajatoare.
În acest sens sunt și dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, potrivit cărora completarea și modificarea cărților de muncă aparține unității unde persoana . În muncă funcționează.
Astfel, art.7 alin.2 din decretul menționat mai sus stipulează că "înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat, de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă".
De asemenea, potrivit art. 21 din Decretul nr. 92/1976, Ministerul Muncii este autoritatea care exercită Îndrumare și controlul aplicării dispozițiilor acestui act normativ, iar nu Ministerul Justiției și libertăților.
Pe fond, se arată că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, în perioada avută în vedere prin acțiune reclamanta îndeplinea funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Buftea, fiind detașată În perioada 01.10.2005-13.06.2008 la Consiliul Superior al Magistraturii.
Art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Prin urmare, instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru reclamantă pentru perioada 01.06.-.06.2009, interpretând în mod eronat dispozițiile ÎCCJ și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
Totodată, G nr. 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reglementează drepturile de care beneficiază această categorie profesională, în mod exhaustiv, astfel că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile stabilite prin lege în favoarea lor.
Mai mult, având în vedere că reclamanta și-a încetat activitatea ca personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești la data de 13.06.2008, aceasta nu mai putea beneficia de acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică după această dată, nefăcând parte din categoriile de personal avute în vedere la art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Astfel, față de textele invocate mai sus, consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 4, 6 și 9 din Codul d e procedură civilă raportat la art.312 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, solicită admiterea recursului și casarea sentinței criticate.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 299, 304 pct.4 și 9 și art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Motivul întemeiat pe depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanță și conflictul constituțional nu este întemeiat.
Astfel, Curtea reține că decizia din data de 27.05.2009 prin care Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul României produce efecte numai pentru viitor, având în vedere principiul neretroactivității legii civile.
Astfel, motivul întemeiat pe prevalența deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale nu poate fi reținut deoarece hotărârea instanței Constituționale nu produce efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuției consemnate de art. 329. pr. civ. ci urmează a fi avută în vedere de instanța supremă ulterior adoptării ei.
Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică.
Mai mult conform art. 11 alin. 3 din Constituția României, deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În aceste condiții, în soluționarea prezentei cauze, trebuie avut în vedere caracterul obligatoriu conform art. 329. pr. civ. al sentinței nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Critica referitoare la perioada pentru care s-au admis pretențiile reclamantei este neîntemeiată.
Astfel prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat acordarea sumelor pretinse până la data de 13.06.2008, iar prin sentința atacată tribunalul a obligat pârâții la plata sumelor pretinse până la data de 12.06.2009 (extra petita).
Sub acest aspect, sentința va fi modificată.
De asemenea, este întemeiată dispoziției privind obligarea Ministerul Justiției și Libertăților la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei.
În ceea ce o privește pe reclamantă, așa cum rezultă din actele anexate, aceasta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei B, fiind eliberată din funcție prin demisie la data de 13.06.2008. Începând cu data de 06.06.2008 reclamanta a fost numită în funcție publică statut special de execuție, respectiv inspector de integritate în cadrul Agenției Naționale de.
În aceste condiții, obligația de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă revine acestei din urmă instituții, ca unitate angajatoare.
În acest sens sunt și dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, potrivit cărora completarea și modificarea cărților de muncă aparține unității unde persoana încadrată în muncă funcționează.
Astfel, art. 7 alin. 2 din decretul menționat mai sus stipulează că "înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat, de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă".
Pe fondul cauzei, soluția este temeinică și legală.
Intimata are calitatea de personal auxiliar de specialitate si prin sentinta instantei de fond au fost admise pretentiile acestia avand ca obiect plata sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului utilizeaza un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronuntarii deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogarii Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.
In prezenta cauza, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de instantele romane.
Ca atare, instanta constata ca recurenta-reclamanta are o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei sale in conditiile existentei unui recurs in interesul legii in acest sens, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional raportat la articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
ecizia Inaltei Curti pronuntata in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanta, care nu poate refuza aplicarea acesteia in litigiile deduse judecatii.
Recurentul invoca decizia Curtii Constitutionale din 27 mai 2009.
Curtea constata ca ecizia Curții Constituționale nr. 838/2009, după cum, de altfel, stipulează expres, nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, neputându-le lipsi de efecte juridice.
Așadar, efectele hotărârilor date de către Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă sunt aceleași ca și înainte de această hotărâre a instanței constituționale.
Tot aceleași efecte ca și mai înainte vor avea hotărârile definitive și irevocabile de speță, Curtea Constituțională neputându-se transforma "într-o instanță de control judiciar", aceasta avand doar atributii in controlul de constitutionalitate in cazurile strict prevazute de lege.
Decizia prin care a fost solutionat recursul in interesul legii nu cunoaste vreo cale de atac, iar Curtea Constitutionata nu are competenta de a se pronunta asupra legalitatii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a-i limita aplicabilitatea in timp.
Pentru considerentele arătate în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5089/11.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4241/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii și Tribunalul București, la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2006-13.06.2008, actualizate cu rata inflației de la scadență la plata efectivă.
Înlătură mențiunea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./12.03.2010
Jud.fond:;
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul respingerii pretențiilor pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007, ca neîntemeiate, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Apreciez ca solutia corecta este de admitere a recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de stres si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare datei de 03.02.2007, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-au abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, prin art.41 lit.a) din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat OUG nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, astfel ca Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a)Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar printre acestea se mentioneaza la pct. III.7salarizarea personalului auxiliardin cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
OG nr. 8/2007 produce efecte juridice numai cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efectenumai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției si Libertatilor, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
JUDECĂTOR,
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
