Drepturi salariale (banesti). Decizia 888/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.888
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5.10.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, CONSILIUL LOCAL P, PRIMĂRIA COMUNEI P, împotriva sentinței civile nr.172/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, LICEUL TEORETIC, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata, în cauză a fost formulată cerere de abținere de către doamna judecător, care a fost soluționată prin încheierea din camera de consiliu din 5.10.2009, fiind admisă, completul fiind constituit potrivit planificării de permanență, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Cererea de chemare în judecată
La data de 4.02.2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Liceul Teoretic, Consiliul Local P și Primăria P pentru a fi obligați să dispună:
obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând c/val. tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ,pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii, actualizată în funcție de rata inflației, în conf.cu prev.art.50 al.(1) și (2) din Legea nr.128/1997( Statutul personalului didactic), cu modificările și completările ulterioare.
2. obligarea pârâților, unități de învățământ și Inspectoratul Școlar al județului V, să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, prev. la art.50 al.(1) și (2) din Legea nr.128/1997 ( Statutul personalului didactic).
În motivarea cererii a arătat reclamanta că a fost profesor titular la catedra " economic, administrativ și poștă" de la data de 1.09.1081 și până la 1.12.2008, când a solicitat pensionarea. Ca atare, beneficiată de tranșa suplimentară de salarizare de peste 30 de ani vechime în învățământ.
Condițiile de salarizare ale personalului didactic sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Se mai stabilește, de asemenea, că pentru fiecare din tranșele suplimentare se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Obiectul cererii sale se referă la plata drepturilor salariale neacordate până în anul 2008, prin care a fost introdusă în salariul de bază acea creștere salarială.
Pârâta, Ministerul Educației, Cercetării și prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu este în nici un raport de muncă cu reclamanta, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată avându-se în vedere că reclamanții solicită în mod nelegal o plată dublă, art.50 alin.1 și 2 din lege stabilind un cadru de principiu, modul de calculare a fiecărui coeficient de salarizare fiind cuprins în anexele legii.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că finanțarea unităților de învățământ - conform.nr.103/1998 și nr.HG538/2001 - se face de către consiliile locale, cărora le-au fost repartizate fondurile defalcate de la bugetul de stat, în urma datelor transmise de inspectoratele școlare și centralizate de către Ministerul Educației și Cercetării, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Celelalte pârâte, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenele de judecată fixate și nici nu au formulat întâmpinare.
Sentința civilă nr.172/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea
Prin sentința civilă nr.172/3.03.2009 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar al județului V, Liceul Teoretic, Consiliul Local al orașului P și Primăria orașului P, pentru drepturi bănești.
Au fost obligați pârâții să acorde reclamantei tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 ce i se cuvin pentru perioada 04.02.2006 - 31.12.2007.
S-a dispus reactualizarea sumei în raport de rata inflației la data plății.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean
Instanța de fond a reținut că potrivit art.4 din HG nr.366/2007 Ministerul Educației, Cercetării și are obligația de a asigura și monitoriza modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ. Aceleași atribuții revin la nivel județean și inspectoratelor școlare care potrivit art.4 din OUG nr.221/2008 sunt și ordonatori secundari de credite.
In ce privește fondul pricinii, s-a reținut:
Potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși aceste texte de lege, prevăd pentru personalul didactic, cumulativ, acordare de sporuri corespunzătoare tranșelor de vechime, ele nu au fost respectate.
Prin sentința civilă nr.318/28.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar al județului V, Liceul Teoretic, Consiliul Local al orașului P și Primăria orașului P, pentru drepturi bănești și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.172 din 03.03.2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursurile declarate de Consiliul Local P, Primăria P și Ministerul Educației, Cercetării și.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local P, Primăria P și Ministerul Educației, Cercetării și aducând următoarele critici soluției instanței de fond:
1) Instanța a încălcat norme de procedură în sensul că nu a comunicat copie după cererea de chemare în judecată astfel că pârâta nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
2) Pe fondul cauzei instanța nu a dat dovadă de rol activ, nu a cercetat raportul de muncă al reclamantei, reclamanta nu este salariată a recurenților astfel că nu poate fi plătită de la bugetul Consiliului local.
Ministerul Educației, Cercetării și a criticat soluția instanței de fond sub un prim aspect acela al calității procesuale pasive, în cauză nefiind aplicabile disp.art.4(1) HG 366/2007 Ministerul Educației nu are calitatea de angajator, iar finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul ci prin consiliile locale.
Pe fondul cauzei a precizat recurentul Ministerul Educației, Cercetării și instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prev.art.50 din Legea nr.128/1997 ar fi fost aplicate în mod greșit fiind incidente prevederile art.304(9) pr.civ.
Prevederile art.50(1) și(2) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic fac dovada că reclamanții au primit coeficientul de 1/25.
Confuzia pe care a făcut-o instanța de fond este aceea că a considerat că, în afara acestui coeficient de 1/25 pentru tranșa suplimentară de vechime era un alt coeficient.Prin susținerea pe care a făcut-o în fața instanței de fond că, reclamanții solicită de fapt o plată dublă s-a referit la următoarele:
-coeficientul de ierarhizare de 1/25 este corespunzător tranșei anterioare,
-tranșa de vechime de 30 se formează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare de vechime,
-tranșa de 35 se formează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 la cel anterior de 30 etc.
Practic aceste tranșe de vechime de 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ nu au un coeficient de ierarhizare diferit la care se aplică 1/25, ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară.
Reclamanții au solicitat și primit în mod nelegal prin admiterea acțiunii o plată dublă.
Sintagma " tranșa anterioară de vechime" uzitată de legiuitor este suficient de explicită.
În legislația salarizării cadrelor didactice care se aplică până la apariția Legii ne.128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani.
La data de 1.09.1997 prin Legea nr.128/1997 se introduc trei tranșe suplimentare de vechime în învățământ 30, 35, peste 40 de ani, create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50(2) din lege.Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente.
Modul concret de calculare a fiecărui coeficient de salarizare se stabilește tot prin prevederi legale cuprinse în anexele legii nr.128/1997.Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic ca parte a legii nr.128/1997 și ca prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii( art.50 din Legea nr.128/1997).
De asemenea în OG nr.15/2008, cu modificările și completările ulterioare, se precizează în mod expres faptul că în anexele acestei ordonanțe sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute în art.50 din Legea 128/1997.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de către recurenți cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimatei- reclamante de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurenților le revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Astfel, recurentului - pârât Ministerul Educației, Cercetării și B îi revin o serie de atribuții în domeniul educației și învățământului în ceea ce privește formularea de politici și programare de perspectivă și asigurarea implementării lor în unitățile de învățământ și instituțiile subordonate sau coordonate, elaborează cadrul normativ - metodologic, funcțional, operațional și economico - financiar privind politicile în domeniu, comunică și colaborează cu celelalte structuri ale administrației publice centrale și locale și cu societatea civilă și asigură condițiile materiale și financiare de desfășurare a procesului de educație și învățământ, asigură și monitorizează modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație (art.4 din nr.HG366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T).
Atribuții asemănătoare se regăsesc fiind reglementate de dispozițiile art. 167 din Legea nr.14/1995 în referire la finanțarea de bază cuprinzând inclusiv cheltuielile de personal, în normele metodologice elaborate pentru determinarea costului standard pe elev/școlar, aflat la baza alocării fondurilor pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ din subordine.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 50 alin.1 și 3 din Legea nr.128/1997, se prevede pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar acordarea tranșelor de vechime la salarizare stabilite de lege și a trei tranșe suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În speță, nu s-a făcut dovada aducerii a îndeplinire a acestor prevederi, respectiv a achitării în mod corespunzător a drepturilor salariale cuvenite intimatelor - reclamante cu titlu de tranșe suplimentare potrivit vechimii activității în învățământ.
Dispozițiile Codului muncii statuează că sarcina probei revine angajatorului rt.287 muncii), iar acesta a adoptat o atitudine pasivă și nu a depus nici un fel de dovadă privind achitarea drepturilor.
De asemenea, OG nr.15/2008 nu poate fi avută în vedere de instanță deoarece perioada solicitată de reclamantă vizează o perioadă de până în anul 2008, respectiv 4.02.2006-31.12.2007.
În consecință, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică în conformitate cu probele administrate în cauză, în baza disp. art. 312.pr. civilă instanța va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții CONSILIUL LOCAL P, PRIMĂRIA COMUNEI P, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, împotriva sentinței civile nr.172/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./29.10.2009
Dact./7 ex/11.11.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Virginia Filipescu
