Drepturi salariale (banesti). Decizia 89/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.89/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1528 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată de tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 26 ianuarie 2009, apoi pentru astăzi 30 ianuarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Constată că prin sentința civilă nr. 1528/20.10.2008, tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată și completată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, actualizate cu rata inflației, în cuantumul de 1.915 lei reprezentând diferență salarii compensatorii acordate la disponibilizare; suma de 6.300 lei reprezentând 5 salarii medii nete conform art.50 din CCM pe anul 2007; suma de 755 lei reprezentând majorarea salarială pentru perioada 01.01.-26.05.2007, suma de 708 lei reprezentând actualizarea drepturilor cu indicii de inflație.
Față de obiectul cererii de investire, tribunalul a statuat că prin planul social din 2005, părțile semnatare (patronat și sindicat) au convenit la art. 4 ca în funcție de vechimea în SC SA angajații să primească următoarele pachete financiare, și anume: de la 0,5 la 5 ani vechime - 8 salarii (medii brute pe ), între 5 și 15 ani vechime - 12 salarii, iar peste 15 ani vechime 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariații ce urmau a fi disponibilizați în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social părțile semnatare au creat o situație mai favorabilă salariaților, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate dar și vechimea în muncă.
Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecție socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reținute mai sus.
A mai reținut prima instanță că prin amendamentul din 09.01.2006 încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română s-a clarificat că pachetele financiare ce urmau a fi primite de foștii salariați ca urmare a disponibilizării erau primite cu titlu de indemnizație de concediere, iar salariile sunt brute medii pe.
Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la data de 13.09.2006 între aceleași părți s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voința comună a părților la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1. și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din
În speță prin decizia de concediere de la dosar fila 56, la art. 6 s-a prevăzut că "valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din, completate cu prevederile planului social ținând cont de vechimea în a salariatului, este de 22.630 lei, care se va plăti într-o singură tranșă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă".
S-a arătat astfel că patronatul și Federația Sindicatelor din de comun acord au convenit să creeze o situație mai favorabilă persoanelor disponibilizate prin dispozițiile planului social și a amendamentului din ianuarie 2006, dată la care s-a clarificat că nu se cumulează dispozițiile art. 50 din cu cele prevăzute în planul social, li se aplică aceleași prevederi de mai sus, chiar dacă această clarificare nu retroactivează.
Chiar art. 50. face referire la alin. 4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voința comună a părților a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanța a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât a încasat indemnizația de concediere într-un cuantum mult mai mare.
În ceea ce privește suma de 1915 lei reprezentând diferență salarii compensatorii acordate la disponibilizare, s-a reținut că nu se încasarea sumei menționată în decizia de concediere, ci se solicită o diferență pe motiv că societatea trebuia să ia în calcul la stabilirea pachetelor financiare pe 2005, salariul mediu brut pe din 2004 majorat în mod direct proporțional cu aceleași procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în CCM.
Instanța a arătat că prin amendamentul la planul social din 09.01.2006 pct.4 din planul social s-a modificat, și s-a stabilit în mod expres că "salariul mediu brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate pe baza prezentului, se vor stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acorda respectiva indemnizație de concediere".
Mai departe se arată că, salariul mediu brut pe, luat în calcul la stabilirea indemnizațiilor de concediere acordate în cursul anului 2006, va fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de salariaților săi în anul precedent, respectiv în 2005.
Prin urmare susținerea potrivit căreia salariile compensatorii au fost calculate greșit este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.
Referitor la suma de 755 lei diferență majorată salarială pentru perioada 01.01-26.05.2007 (data încetării raporturilor de muncă) tribunalul a reținut că potrivit art.128 din CCM (fila 45 din dosar) al.6 din CCM s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază în medie cu 12% cu aplicare de la 01.01.2007 pentru salariați.
Verificând mențiunile din carnetul de muncă (fila14) poziția 72 instanța a constatat că a operat o majorare a salariului începând cu data de 01.04.2006 astfel încât nici acest petit nu are suport legal.
Mai mult decât atât potrivit art.1169 Cod civ. "cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". În speță nu s-a dovedit de către reclamantă că majorarea salarială de mai sus nu i s-a aplicat, astfel încât instanța consideră cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește apărarea reclamantei raportat la prevederile art.30 al. 2 din Legea 130/1996, referitor la modificările aduse CCM instanța a constatat că atât amendamentul cât și Planul social au fost adoptate prin negocieri libere între reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicale la nivel de, au fost semnate de părțile contractante și prin urmare dispozițiile sunt opozabile părților contractante, care liber și-au exprimat voința de a modifica CCM.
Prin urmare aceste dispoziții ale celor două acte de mai sus sunt opozabile tuturor salariaților care au fost reprezentați la negocieri de către Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria.
Chiar dacă dispozițiile art.31 din Legea 130/1996 republicată prevăd că modificările aduse la CCM devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților, reclamanta nu a făcut dovada că această modificare nu a fost comunicată organului la care se păstrează, conform art.1169 Cod.civ, și mai mult decât atât punerea lor în aplicare conduce la prezumția îndeplinirii obligațiilor legale de mai sus, întrucât până la această dată oricare din părțile semnatare se putea prevala de nerespectarea obligațiilor impuse de L 130/96 și prin urmare avea posibilitatea de a nu respecta cele asumate prin convenție scrisă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la plata diferenței de salarii compensatorii acordate la disponibilizare, precum și la plata majorării salariale de 12% pentru perioada 01.01. - 26.05.2007.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, se învederează că hotărârea este dată cu greșita aplicare a legii.
Din această perspectivă, o primă critică vizează împrejurarea că prima instanță nu a avut în vedere adresa nr. 713/2006, emisă de pârâtă, din care rezultă că începând cu data de 15.05.2006 salariul mediu brut este de 1.850 lei, astfel încât în mod greșit au fost calculate salariile compensatorii la nivelul sumei de 1.796 lei.
Cea de a doua critică este formulată față de soluția instanței de fond de respingere a pretențiilor referitoare la majorarea salarială de 12% pentru perioada lucrată în anul 2007, majorare prevăzută în art. 128 alin. 6 din CCM, și care nu a fost operată în carnetul de muncă al reclamantei, nefiind astfel recunoscută de pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului la adăpostul prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe prevederile art. 283 alin. 1 lit. e muncii, în conformitate cu care dreptul material la acțiune pentru chestiuni ce privesc clauze ale contractului de muncă se prescrie în termen de 6 luni de la nașterea acestora.
Statuând cu prioritate asupra incidentului relativ la prescripția dreptului material la acțiune, acesta se dovedește nefondată.
În susținerea acestui argument trebuie arătat că obiectul pretențiilor reclamantei nu îl formează conținutul clauzelor CCM, ci nerespectarea de către angajator a efectelor actului juridic încheiat de părți.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază fondat recursul reclamantei pentru considerentele ce vor fi expuse;
Critica purtând asupra valorii salariului mediu brut avut în vedere de pârâtă la calculul salariilor compensatorii urmează a fi respinsă, argumentele reținute de prima instanță fiind rezultatul unei evaluări temeinice și legale a probatoriului administrat în cauză.
Aceasta întrucât, tribunalul a avut în vedere amendamentul la Planul Social din 09.01.2006, în conformitate cu care pct. 4 din planul social s-a modificat, prevăzând că salariul mediu brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților în anul anterior celui în care s-a acordat respectiva indemnizație de concediere.
Recursul se dovedește întemeiat pentru greșita respingere de către instanța de fond a pretențiilor formulate cu privire la suma de 755 lei, reprezentând diferența de majorare salarială pentru perioada 01.01. - 26.05.2007.
Sub aspectul examinării acestui capăt de cerere, tribunalul în mod eronat a reținut că în carnetul de muncă al reclamantei, la poziția nr. 72, fost operată majorarea salarială. Aceasta întrucât respectiva majorare salarială vizează perioada ulterioară datei de 01.01.2006, or, reclamanta a solicitat aplicarea prevederilor art. 128 alin. 6 din CCM, aferentă perioadei de la începutul anului 2007 și până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta.
Prevederile art. 128 alin. 6 din CCM pe anul 2007 stabilesc căa fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați în evidență la data de 01.01.2007.
Reclamanta a încetat raporturile de muncă la data de 26.05.2007. - fiind evident în evidența societății pârâte la începutul acestui an, ultima majorare salarială, înscrisă la poziția nr. 72 din cartea de muncă fiind datată 01.04.2006.
Astfel fiind, văzând prevederile obligatorii ale CCM, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a modifica în parte sentința primei instanțe în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 755 lei, reprezentând diferența de majorare salarială pentru anul 2007.
În temeiul art. 274, art. 276 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, constând în onorariu avocațial, respingând acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, acestea nefiind dovedite.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1528/20.10.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 755 lei, reprezentând majorarea salarială de 12% pentru perioada 01.01.2007 - 26.05.2007.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./3.02.09
Tehnored.AN/3.02.09 - 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pîrvulescu, Dorina
