Drepturi salariale (banesti). Decizia 902/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 902/2009-
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind judecarea recursurile civile declarate derecurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-,MINISTERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M împotriva sentinței civile nr. 30/D din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.30/D din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-,a fost admisă acțiunea reclamanților, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 6608 lei, reclamantei suma de 5320 lei și reclamanțiiui suma de 797 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente și lucrări stomatologice, actualizate în funcție de rata inflației calculată până la data efectuării plății.
A fost obligat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să includă în buget suma necesară plății sumei solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Satu Mareareținut, din probele administrate în cauză și, deopotrivă, din actele de procedură îndeplinite de către părți, că starea de fapt prezentată de către reclamanți este reală. De altfel, tribunalul a observat că litigiul dintre părți nu a fost generat de poziția diferită a acestora asupra circumstanțelor factuale, ci de poziția diferită în raport cu dispozițiile legale aplicabile. În opinia părților reclamante, situației de fapt îi sunt incidente disp.art.25 alin.1 din OUG nr.27/2006 și art.67 din Lg.567/2004, în timp ce, potrivit părerii Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, normele aplicabile sunt reprezentate de art.230 din Lg.nr.95/2006 și reglementările derivate.
Tribunalul a considerat că acest concurs de norme se rezolvă pe baza regulii specialia generalibus derogant. În mod evident, fapt recunoscut de altfel și de Ministerul Public prin întâmpinare, în această materie, norma instituită prin art.25 alin.1 din OUG nr.27/2006 și art.67 din Lg.567/2004 are caracter special față de cele cuprinse în art.230 din Lg.nr.95/2006 și reglementările derivate, care au caracter general. Astfel fiind, cum întotdeauna din această competiție câștigătoare este norma cu caracter special, tribunalul a stabilit că stării de fapt deduse judecății îi este incidentă prev.art.25 alin.1 din OUG nr.27/2006 și art.67 din Lg.567/2004.
Potrivit acestor texte, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, precum și grefierii, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum în speță reclamanții au calitatea de procurori și, respectiv grefier și au achitat contribuția socială pentru asigurările de sănătate, ei au dreptul la decontarea integrală a cheltuielilor efectuate pentru tratamentele și lucrările stomatologice. Împrejurarea că alin. 2 al art. 25 prevede că, prin hotărâre a Guvernului, vor fi stabilite condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, precum și împrejurarea că Guvernul nu a adoptat o asemenea hotărâre, nu sunt în măsură să nege sau să suspende dreptul stabilit printr-o lege, stricto senssu, căci s-ar încălca principiul supremației legii în raport cu celelalte acte normative, s-ar încălca dispozițiile art.78 din Constituția României (Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei), s-ar încălca art.108 alin.2 din Constituția României (Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor) și, nu în ultimul rând, s-ar ajunge la situația, absolut inacceptabilă, ca Guvernul să profite de o situație generată de neîndeplinirea culpabilă a unei obligații legale ce-i incumbă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, PARCHETULUI de pe lângă Curtea de Apel Oradea și PARCHETULUI de pe lângă Tribunalul Bihor.
Prin recursul formulat, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea recursului, modificare în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință respingerea acțiunii față de acesta.
În motivele de recurs recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate invocând faptul că instanța înainte de a intra în fondul dezbaterilor nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de recurent, încălcând astfel prevederile articolului 137 aliniatul 1 Cod de procedură civilă. Recurentul învederează instanței faptul că nu este direct plătitor al drepturilor pretinde de reclamanți și deci nu poate fi obligat la plata acestor sume, neaflându-se în nici un fel de raporturi juridice cu acesta. În ceea ce privește rolul său, recurentul arată că este obligat la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, conform articolelor 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și în atare situație nici o cheltuială nu poate fi înscrisă la buget dacă nu există bază legală în acest sens și, totodată, cheltuielile din fonduri publice nu pot fi angajate și plătite dacă nu sunt aprobate potrivit legii.
În drept invocă articolul 3041Cod de procedură civilă.
Prin recursul formulat, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea ca nefondată a acțiunii.
În motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate în sensul că instanța nu era competentă să soluționeze cauza în primă instanță, competența aparținând Curții de Apel. Totodată, invocă faptul că greșit a reținut instanța de fond că în raport de obiectul cererii în speță nu sunt incidente dispozițiile OG nr. 75/2008.
În ce privește fondul cauzei, recurentul arată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții care au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale, pe prevederile articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din cadrul justiției, cât și pe articolul 79 aliniatul 5 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, însă raportului de drept supus judecății i se aplică normele de drept incidente tuturor categoriilor de asigurați, deoarece textul de lege mai sus menționat precizează că gratuitatea privind asistența medicală, medicamentele și protezele de care beneficiază aceste categorii profesionale speciale, se aplică doar în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, dispoziții cuprinse în articolul 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cât și în Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 255/236 din 27 martie 2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale.
Un alt aspect evidențiat în recurs este ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 255/236 din 27 martie 2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale, în are se stipulează lucrările stomatologice ce urmează a fi decontate și faptul că nu se pot deconta din bugetul acestui minister servicii stomatologice efectuate în cabinete stomatologice particulare care nu au încheiat contracte cu CASAOPSNAJ, ca și cele efectuate la cerere sau care nu au reprezentat o necesitate. Este invocată de asemenea nelegala dispoziție a instanței privind actualizarea sumelor cu rata de inflație, în situația în care, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat putându-se face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, o obligație ca cea de față fiind o obligație imposibilă în sarcina sa.
În drept, s-a invocat articolul 299 Cod de procedură civilă.
Prin recursul formulat, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea și PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivele de recurs se învederează faptul că instanța de fond în mod greșit a stabilit că în cauză este incidentă doar norma cu caracter special, respectiv articolul 25 aliniatul 1 din OUG 27/2006 și articolul 67 din Legea nr. 567/2004, câtă vreme legea generală aplicabilă tuturor asiguraților este Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1781//2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Contractului Cadru. În atare situație, susțin recurenții, regulile speciale prevăzute de OUG 27/2006 nu se pot aplica decât cu respectarea normelor generale aplicabile tuturor categoriilor de salariați, în acest sens stipulează și norma specială, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la articolul 79 aliniatul 5. În acest sens, susțin recurenții, reclamanților le-au fost decontate serviciile medicale reglementate și la nivelul tarifelor maxime stabilite de normele generale aplicabile tuturor categoriilor de asigurați. Recurenții apreciază că acordarea gratuității prevăzută în norma specială poate avea loc numai în condițiile și pentru serviciile la care sunt îndreptățiți toți asigurații.
În drept, se invocă prevederile articolelor 299, 304 punctul 9 și 3041Cod de procedură civilă.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța constată următoarele:
În ce privește excepția de necompetență materială, se constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere pe de o parte faptul că în cauză competența Tribunalului Satu Mare pentru soluționarea litigiului a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 70/10.11.2008 a Curții de Apel Oradea, ce nu a fost atacată cu recurs, având astfel putere de lucru judecat, iar pe de altă parte prin decizia Curții Constituționale nr. 821/2009 s-au declarat neconstituționale dispozițiile OUG nr. 75/2008 referitoare la competența materială privind soluționarea litigiilor de muncă.
În ce privește fondul cauzei, criticile aduse de către recurenți sunt întemeiate, deoarece în mod greșit instanța de fond a dispus decontarea cheltuielilor pentru lucrările stomatologice efectuate de reclamanți, în condițiile în care nici în legea de salarizare a magistraților și procurorilor și nici în actele normative speciale privind asigurările medicale de sănătate nu este prevăzută decontarea unor astfel de lucrări.
Astfel, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din justiție, cât și pe articolul 79 aliniatul 5 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, solicitând decontarea lucrărilor de tratament stomatologic, lucrări de ceramică, efectuate în cursul anului 2008 și decontate doar parțial de către angajator.
Potrivit articolului 25 aliniatul 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 45 din 06 martie 2007, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Prin urmare, aceste dispoziții legale fac trimitere la legea specială de asigurări de sănătate - respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Ori, potrivit dispozițiilor articolului 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "Asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care se suportă din fond în condițiile stabilite prin contractul-cadru".
Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 236 din 27 martie 2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008, prevede în anexa 7 la capitolul 3 "pachetul de servicii medicale de medicale de medicină dentară preventivă și al tratamentelor de medicină dentară" pentru fiecare intervenție medicală și tariful la care se aplică aceste procente.
Potrivit Instrucțiunilor MINISTERULUI PUBLIC, capitolul V punctul 4, contravaloarea serviciilor stomatologice prestate unui asigurat și care nu se regăsesc în lista serviciilor stomatologice menționată este suportată de către asigurat, iar în conformitate cu prevederile punctului 5 nu se pot deconta din bugetul MINISTERULUI PUBLIC serviciile stomatologice efectuate în cabinete stomatologice particulare care nu au încheiat contracte cu CASAOPSNAJ, ca și cele efectuate la cerere și/sau cele care nu au reprezentat o necesitate.
Raportat la aceste dispoziții legale, în mod corect au fost decontate de către angajator doar acele cheltuieli cu tratamentul stomatologic precizate în contractul cadru și la tarifele stabilite, pretențiile reclamanților pentru decontarea integrală a lucrărilor dentare efectuate fiind nefondate, lucrările dentare din ceramică nefiind prevăzute a fi decontate în actele normative invocate.
Prin urmare, soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a dispus obligarea pârâților angajatori la decontarea cheltuielilor dentare de ceramică efectuate de reclamant care nu se regăsesc printre lucrările prevăzute a fi decontate în normele de aplicare a Legii nr. 95/2006, respectiv în pachetul de servicii medicale de medicină dentară preventivă și al tratamentelor de medicină dentară din anexa 7 la capitolul 3 din Ordinul comun al Ministerului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 236 din 27 martie 2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008, act normativ la care fac trimitere dispozițiile OUG nr. 27/2006 - republicată.
De altfel, din actele dosarului, respectiv din adesea nr. 12471/19.02.2008 - fila 5 dosar fond, rezultă că s-a comunicat reclamanților motivul pentru care nu se pot deconta în integralitate cheltuielile solicitate pentru lucrări dentare. Pe de altă parte, nici nu s-a făcut dovada că lucrările au fost efectuate într-un cabinet stomatologic care să aibă contract încheiat cu CASAOPSNAJ, astfel cum s-a stabilit în Instrucțiunile MINISTERULUI PUBLIC, capitolul V punctul 5.
Față de starea de fapt expusă, instanța apreciază că recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea sunt întemeiate și urmează a le admite, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant, iar ca o consecință a admiterii acestor recursuri, va fi admis și recursul MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Având în vedere cele ce preced, instanța de recurs, în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va admite ca fondate recursurile declarate în cauză și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civiledeclarate derecurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-,MINISTERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S Mîmpotriva sentinței civile nr. 30/D din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/10.06.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /11.06.2009
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Bocșe Elena
