Drepturi salariale (banesti). Decizia 9037/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9037
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 2841 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești"
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, reprezentat de avocat, lipsind recurenta pârâtă SC SA FOSTA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul nu a fost declarat și motivat în termenul legal.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită să se ia act se tardivitatea recursului, iar în cazul în care se trece peste această excepție, pune concluzii de respingere a acestuia și de menținere a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 2841 din 18.04.2008, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata SC
A obligat intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul 2005, precum și cele de C pentru anii 2004, 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate și indexate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
S-a respins al doilea capăt de cerere și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut ca incidente în speță dispozițiile art. l alin. 1 art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 Codul muncii, în raport de care a constatat că subscriu contractele colective de muncă (în egală măsura ca și contractele individuale de munca) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea dispune in sensul că prevederile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări."
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, s-a constatat că înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total în contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
S-a mai arătat și că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse în salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu incălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parată, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare a acestora nu poate nega dreptul salariaților - asumat de părți prin contractele colective de muncă - de a beneficia de aceste suplimentări. În consecință această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 156 Codul munciis -a arătat că reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că acesta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Văzându-se dispozițiile art. 1084 din Codul Civil s-a arătat că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea către reclamant a contravalorii cotei de gaze aferentă perioadei 2004-2007, instanța constată că nu există temei legal sau contractual privind acordarea acestui ajutor material, dispozițiile art. 187 din CCM la nivel de ramură, prevăzând doar posibilitatea acordării acestui drept numai în condițiile reglementate de CCM-ul la nivel de unitate. Ori, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor dispoziții în CCM-ul la nivel de unitate, în sensul prevederii și acordării cotei de gaze către salariații unității.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticile vizând nulitatea absolută a hotărârii care se înscrie în sfera sentințelor-plagiat, precum și rezolvarea greșită a cererii introductive.
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 301 Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare, este 05.06.2008, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 19.06.2008, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr. civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2841/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
