Drepturi salariale (banesti). Decizia 920/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 920/R-CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.935 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar de către recurenta-reclamantă note scrise însoțite de înscrisuri și de către intimata-pârâtă Poșta Română - Direcția Regională de Poștă C, concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată Compania Națională Poșta Română SA-Direcția Regională de Poștă C și Direcția Județeană de Poștă V pentru a fi obligate la plata muncii prestate în perioada concediului anual de odihnă pe ultimii 3 ani 2005-2008; la acordarea tichetelor de masă pentru fiecare zi în care a lucrat în timpul concediului de odihnă în perioada 2005-2008 și la plata unor daune morale pentru suprasolicitare neuropsihică și fizică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în perioada 5 martie 2004-1 februarie 2008 fost salariată în cadrul C - V -Oficiul Poștal Mari în funcția de factor poștal. În această perioadă și-a îndeplinit obligațiile de serviciu cu bună credință dând dovadă de responsabilitate și profesionalism. A avut un volum mare de muncă pe un traseu de 20 km pe care îl parcurgea zilnic, transportând valori și trimiteri poștale în greutate de aproximativ 20 kg. În toată această perioadă nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă. Deși în fișa de pontaj a figurat în concediu de odihnă, în realitate s-a prezentat zilnic la serviciu întrucât nu avea cine să o înlocuiască.
S-au încălcat astfel disp.art. 139 pct. 2 din Codul muncii care prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări cât și art. 139 pct. 1 din Codul muncii.
De asemenea, nu i s-au respectat drepturile prevăzute în art. 41 alin.2 și art. 53 din Constituție.
În timpul concediului de odihnă a fost nevoită să meargă la serviciu deoarece nu avea înlocuitor și primea doar banii pentru concediu de odihnă fără a i se acorda salariul și fără a i se acorda tichetele de masă prevăzute în contractul colectiv de muncă. și condițiile de muncă i-au afectat sănătatea.
În continuare, reclamanta analizează conceptul de stres descris în diferite tratate începând cu anul 1936, efectele acestuia asupra organismului uman.
Învederează cum Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Prin cererea depusă la 6 octombrie 2008, reclamanta a precizat că solicită plata sumelor cu actualizarea indicilor de inflație plus daune morale pentru suprasolicitare fizică și psihică în cuantum de 10.000 lei. A depus la dosar adeverință medicală din care rezultă că este suferindă de scolioză congenitală și o recomandare din partea dirigintelui poștei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.935 din 3 noiembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, în perioada 5 martie 2004-1 februarie 2008 reclamanta a fost salariată în cadrul Oficiului Poștal Mari potrivit contractului individual de muncă și al datelor rezultate din carnetul de muncă.
Nu se contestă de către pârâte că în perioada în care a fost planificată în concediu de odihnă reclamanta a lucrat în mod efectiv.
Din nota de relații dată de diriginta poștei, a colegului de serviciu factor poștal, urmare a sesizării făcută de către reclamantă după plecarea din unitate (a se vedea în acest sens răspunsul Compania Națională Poșta Română SA din 9 martie 2008, fila 15 dosar), atât reclamanta cât și ceilalți factori poștali, rezultă că în perioada planificării a intra în concediu de odihnă, reclamanta a lucrat efectiv întrucât nu s-a făcut redistribuirea sectorului și i s-au acordat zile libere atunci când avea nevoie pentru rezolvarea unor probleme personale. oficiului poștal pretinde că reclamanta este cea care nu a dorit redistribuirea sectorului, solicitând zile libere atunci când avea nevoie pentru rezolvarea unor probleme personale. Era nemulțumită de funcția de factor poștal raportată la studiile pe care le are și în perioada cât a fost angajată la poștă urmat și cursurile unei instituții de învățământ superior.
Potrivit art. 141 din Codul muncii concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Prin excepție de la prevederile acestui text, efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi făcut vreo cerere sau sesizare în toată perioada în care a lucrat pentru că i se refuză acordarea efectivă a zilelor pentru efectuarea concediului de odihnă.
S-a apreciat că nu este întemeiat nici capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă în perioada 2005-2008 pentru zilele când a fost planificată în concediu de odihnă, întrucât așa cum s-a arătat reclamanta a beneficiat de zile libere respectiv în care nu a lucrat efectiv și totodată fondurile pentru plata acestor drepturi nu sunt acordate și pentru perioada concediilor de odihnă.
Începând cu anul 2005 potrivit art.6 din OG nr.542/2005, numărul de tichete de masă ce se acordă angajatului este cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent în unitate.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru suprasolicitare neuropsihică și fizică, tribunalul a constat că reclamanta nu a făcut dovada niciunui prejudiciu suferit. Îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în afara unui birou, purtând asupra sa trimiteri poștale cât și valori cu o anume greutate, în condiții de intemperii ale vremii, indiferent dacă traseul este parcurs în mediu sau rural, sunt atribuții prevăzute în fișa postului fiecărui agent poștal.
Pentru munca depusă, agentul poștal are stabilit un salariu plus sporul specific acestei funcții.
Fiecare activitate presupune și un anume grad de stres suportat de cel ce o exercită și se acordă sau nu un spor numai dacă este prevăzut în Contractul colectiv de muncă sau există o dispoziție legală privind salarizarea persoanelor care ocupă acele posturi.
Referitor la diagnosticul de "scolioză genitală" prezentat de reclamantă, nu a făcut dovada că l-a dobândit ca urmare îndeplinirii unor sarcini de serviciu date abuziv din partea angajatorului, în timpul serviciului sau îl prezenta și anterior angajării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât, în mod greșit i s-a respins acțiunea formulată fără a se avea în vedere prevederile art.139 pct.2 Codul Muncii, potrivit căruia dreptul la concediul de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Nu s-a făcut dovada că a beneficiat de zile libere în contul zilelor de concediu neefectuate, întrucât nu avea cine să-i acopere munca în perioadele respective, iar pârâta nu a făcut dovada decât că a învoit-o câteva ore.
Pârâta nu a depus la dosar copiile xerox de pe condica de prezentă zilnică și condica de trimitere corespondență recomandată și de achitare a mandatelor și pensiilor.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că a avut cel mai mare traseu de parcurs față de ceilalți colegi, că traseele nu au fost împărțite în mod echitabil și nu putea să lipsească nici atunci când avea probleme de sănătate.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Obiectul acțiunii de față îl formează obligarea pârâtei-intimate la plata muncii prestate de reclamantă în perioada concediului anual de odihnă pe ultimii 3 ani, 2005-2008, la acordarea tichetelor de masă pentru fiecare zi în care a lucrat în timpul concediului de odihnă și a daunelor morale.
Întra-adevăr, potrivit art.139 Codul muncii, dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În baza art.141 Cod pr.civilă, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Prin excepție, efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor tuturor salariaților care, într-un an calendaristic, nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
În speță, reclamanta pretinde că nu a efectuat concediul de odihnă în perioada ultimilor trei ani 2005-2008.
Din nota de relații dată de diriginta poștei unde a lucrat reclamanta, rezultă că aceasta, cât și ceilalți factori poștali, în perioada planificării concediului de odihnă a lucrat efectiv și i s-au acorda zile libere atunci când avea nevoie pentru rezolvarea unor probleme personale.
Cu adresa nr.101/944/199.03.2008, Compania Națională Poșta Română SA a comunicat reclamantei că cele 4 distanțe de distribuire din cadrul OP Mari au fost împărțite în mod echitabil și justificat între factorii poștali care deserveau această unitate.
Reclamanta nu a făcut dovada că în perioada pentru care solicită drepturile de concediu ar fi făcut vreo cerere și că i s-a refuzat acordarea zilelor pentru efectuarea concediului de odihnă.
În situația în care aceasta nu a efectuat concediul în cursul unui an avea posibilitatea de a efectua concediul până la sfârșitul anului următor.
Reclamanta nu a făcut dovada nici că, chiar dacă nu a efectuat concediul în perioada planificată și și-a luat ulterior zile libere i s-a diminuat în vreun fel salariul, de unde rezultă că avea posibilitatea de a-și lua zile libere din concediul neefectuat.
Întrucât, potrivit art.141 alin.4 Codul muncii, așa cum s-a arătat mai sus, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, aceasta nu mai poate solicita compensarea în bani a concediului anual în perioada anilor 2005-2007, putând solicita numai efectuarea acestuia pentru perioada anului 2008.
De altfel, contestatoarea nu a încasat indemnizația privind concediul de odihnă, însă, în toată perioada cât a lucrat a fost retribuită pentru munca depusă.
Pârâta a făcut dovada că reclamanta urma ca pentru zilele de concediu de odihnă să-și ia liber, ori de câte ori era necesar, pentru rezolvarea unor probleme personale.
Aceeași este situația și în cadrul tichetelor de masă care i-au fost acordate pentru perioada în care a lucrat efectiv la unitate.
Potrivit art.6 din OG nr.542/2005, numărul de tichete de masă ce se acordă angajatului este cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent în unitate. Or, în perioada cât era planificată în concediul de odihnă fondurile pentru plata acestor drepturi nu sunt acordate, reclamanta având posibilitatea de a-și lua zile libere în compensare, zile pentru care primea tichete de masă.
Întrucât și ceilalți colegi ai contestatoarei au depus o notă de relații la dosar în care au arătat că în perioada concediului de odihnă toți își efectuau cursele fără redistribuire a sectorului celui care era plecat și și-au luat zile libere la cerere pentru rezolvarea unor probleme personale, aceasta fiind practica, nu se poate pretinde că reclamanta trebuie să fie retribuită pentru perioada concediului de odihnă.
Sentința pronunțată de instanța de fond, prin care i s-a respins acțiunea formulată este astfel legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul declarat împotriva acesteia este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.935 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
15.05.2009
Red.PG
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Lică Togan, Paulina
