Drepturi salariale (banesti). Decizia 9264/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9264
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 2942 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și intimatul intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față
La 25.02.2008 reclamanta s-a adresat Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei CAS D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite suma de bani reprezentând prima de vacantă pentru perioada 2004, 2006 - 2007 indexată și actualizată la data plătii.
In fapt a arătat că este salariata pârâtei in funcția de asistent uman cu contract de muncă pe durată nedeterminată și că la intrarea in concediul de odihnă avea dreptul la o primă de vacantă egală cu salariul de bază realizat in luna anterioară, primă de vacantă pe care pârâta nu i-a plătit-
A mai arătat că prima de vacantă este prevăzută expres în art. 54 lit. f din contractul colectiv de muncă și potrivit art. 39 alin 2 lit. c din codul muncii, angajatorul avea obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege,din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
A mai invocat prevederile art. 236 alin. 4 din codul muncii potrivit cărora contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că, potrivit art. 243 executarea lui este obligatorie pentru părți, precum și prevederile art. 5 și 36 din 435/2006 privind salarizarea personalului din sistemul sanitar veterinar.
A depus la dosar decizia nr. 78 din 30.01.2004 și nr. 141/21.04.2005, fluturaș de salariu.
La 27.03.2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată, arătând că printre drepturile personalului contractual, enumerate în art. 39 din nr. 53/2003 - codul muncii, nu se regăsește și dreptul la plata, pe lângă indemnizația de concediu, a unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar pentru anul 2004 reclamanta a fost încadrată Președinte - Director General, cu contract individual de muncă.
Pentru restul perioadei solicitate, reclamanta a încasat deja prima de vacanță în baza sentinței 915/2007, iar pentru 2007 primit suma cuvenită încă din luna august 2007, cu ocazia plecării în concediu.
Tribunalul Dolj prin 2942/21.04.2008 a respins acțiunea formulată de, domiciliată în C,-,. 80,.1,.2, împotriva pârâtului CAS D, C,-, jud. D și în contradictoriu cu intervenientul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, B, nr. 1-3, sector 1, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere că reclamanta a fost salariată a unității pârâte, și astfel cum se precizează în întâmpinare și în răspunsul înaintat la solicitarea instanței, aceasta a încasat deja prima de vacanță în baza sentinței 915/2007, iar pentru 2007 primit suma cuvenită încă din luna august 2007, cu ocazia plecării în concediu.
Astfel,acțiunea s-a respins ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Se arată de către recurent că soluția adoptată a fost luată ca urmare a admiterii excepției, însă excepția nu a fost pusă în discuția părților și astfel a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
De asemenea, arată recurentul, pentru perioada cuprinsă între 1.02.2004 - 20.04.2005, perioadă în care recurentul a avut contract de muncă nu i-a fost acordată prima de vacanță fiind discriminată în raport cu funcționarii publici. Aceștia din urmă au beneficiat de prima de vacanță potrivit dispoz,OUG 146/2007, respectiv art. 33 din Legea 188/1999, dispozițiile fiind discriminatorii pentru personalul contractual din cadrul instituțiilor de stat, unde întâlnim cele două categorii de personal, funcționarul public și personalul contractual.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 cod pr.civ. urmează a-l respinge.
Pe perioada de timp analizată și criticată prin motivele de recurs, reclamanta a avut calitatea de personal contractual în cadrul autorității de asigurări de sănătate, fiind încadrată ca președinte director general, cu contract individual de muncă.
Or, existența contractului de muncă determină aplicabilitatea legii ce reglementează raportul de muncă, respectiv codul muncii.
Potrivit art. 154 și urm. codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, în contractul de muncă fiind prevăzute toate drepturile salariale, componența acestora.
Se observă că prima de vacanță nu face parte din categoria drepturilor salariale convenite prin contractul individual de muncă al reclamantului, salariu asupra căruia părțile au convenit odată cu încheierea contractului.
Constatând astfel că dreptul solicitat de reclamantă nu-și găsește fundament în contractul de muncă, nefiind prevăzut în acesta, urmează ca acțiunea ce are ca obiect prima de vacanță pentru perioada analizată, să fie respinsă ca neîntemeiată.
reclamantei la categoria personalului contractual în cadrul autorităților bugetare, nu creează un statut similar cu cel al funcționarului public din cadrul acelorași instituții.
Se are în vedere că cele două categorii de personal nu sunt în situații identice care să reclame un tratament juridic identic.
Atâta timp cât cele două categorii de personal sunt guvernate de regimuri juridice distincte în cadrul raporturilor de muncă, personalul contractual este supus codului muncii, pe când funcționarul public, legii funcționarului public, contenciosului administrativ, condițiile de încadrare, munca desfășurată, sarcinile de serviciu, principiile ce guvernează activitatea fiecărei categorii, drepturile și obligațiile celor două categorii nesuportând asemănări, nu se poate invoca existența vreunei discriminări în cauza de față.
În ceea ce privesc criticile formulate de recurentă asupra excepțiilor invocate se constată că acestea sunt neîntemeiate, atâta timp cât apărarea intimatului pe parcursul soluționării cauzei, a fost în sensul celor reținute de prima instanță, și aceste apărări nu au fost înlăturate de către reclamantă, nici cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei.
În raport de considerentele expuse mai sus, urmează a fi menținută în totalitate hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 2942 din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și intimatul intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2 ex/19.11.2008
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
