Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9265/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9265
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 4537/09.07.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Intimatul reclamant, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 07.03.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta A obligarea acesteia la plata contravalorii unui număr de 7 zile lucrătoare de preaviz, la plata compensației egale cu minimum 2 salarii lunare, precum și a sporului pentru condiții deosebite de muncă, penibile de 15% din salariul de bază negociat pentru condiții nocive de muncă de 10% din salariul de bază negociat și pentru vechimea în muncă de 5-25% din salariul de bază negociat, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii lor și până la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul A T - Sucursala C, conform contractului de juncă nr. -/10.04.2006, iar în baza deciziei de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului nr. 25/6.02.2008 i-a fost încetat contractul individual de muncă, în temeiul art. 65 alin. 1 din
Referitor la cererea având ca obiect contravaloarea zilelor de preaviz, reclamantul a arătat că potrivit art. 22 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011, durata preavizului este de 30 zile calendaristice, iar pârâta i-a calculat doar 18 zile calendaristice, ceea ce înseamnă 14 zile lucrătoare de preaviz, în loc de 21 de zile lucrătoare.
Referitor la obligarea pârâtei de a-i plăti compensația egală cu minim 2 salarii lunare, reclamantul a invocat prevederile art. 24 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale, întrucât desfacerea contractului de muncă s-a făcut pentru motive care nu țin de persoana salariatului, urmarea a reorganizării societății prin desființarea sucursalei din C.
Cu privire la plata sporurilor ce i se cuvin în temeiul art. 51 alin. 1 pct. a, b și d din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale, reclamantul a precizat că pentru munca prestată în cadrul societății a primit un salariu brut negociat și spor de fidelitate, însă munca în condiții grele, nocive și penibile justifică acordarea sporurilor prevăzute de art. 41 alin. 3 literele a și b din legea 130 /1996, precum și de art. 51 alin. 1 pct. a și b din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale.
Totodată, în baza acelorași dispoziții legale, reclamantul consideră că este inexplicabilă neplata sporului de vechime.
La data de 27.03.2008, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că societatea a respectat în totalitate durata preavizului prevăzută de art. 73 alin. 1 din și de alin. 4 din actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantului, acordându-i acestuia un preaviz de 15 zile lucrătoare, derulat în perioada 11.02.2008 - 29.02.2008.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.4537 din 9 iulie 2008 admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să plătească acestuia drepturile salariale corespunzătoare unui număr de 7 zile de preaviz, compensație egală cu două salarii lunare, precum și următoarele sporuri calculate la salariul de bază negociat, pe perioada cât desfășurat activitate în societate: 15% pentru condiții deosebite de muncă, penibile; 10% pentru condiții nocive de muncă; 5% spor de vechime în muncă, actualizate cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 10.04.2006 și până la data de 01.03.2008, când i-a fost încetat contractul individual de muncă prin decizia de concediere nr. 25 din 06.02.2008, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 1261 /10.04.2006 și din carnetul său de muncă anexate la dosar.
Că drepturile bănești solicitate de reclamant prin prezenta cerere au ca temei legal Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale, contract ce conferă salariaților ramurii drepturi minimale, astfel că,la nivelul unităților angajatorii nu le pot reduce, ci,dimpotrivă pot să acorde salariaților drepturi mai multe, astfel cum prevăd disp.art.238 al1 C muncii în conformitate cu care "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior".
Este adevărat că prin contractul individual de muncă, actul adițional la acesta și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, drepturile bănești solicitate nu au fost prevăzute, însă obligația angajatorului subzistă în raport de prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii.
Instanța a reținut că la încetarea contractului individual de muncă, potrivit art. 22 alin. 2 din la nivel de ramură, în cazurile în care unitatea este obligată să acorde un preaviz, durata acestuia este de o lună, termen pe care pârâtă nu l-a respectat și a acordat reclamantului un preaviz de 18 zile calendaristice( 14 zile lucrătoare), în loc 30 zile calendaristice
Conform art. 24 alin. 1 și 2 din la nivel de ramură, la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii au obligația să-i acorde o compensație de minimum 2 salarii lunare și această prevedere este aplicabilă și atunci când încetarea contractului de muncă intervine dacă unitatea își încetează activitatea( în speță, Sucursala Caf ost desființată ).
Cât privește cererea având ca obiect cele trei sporuri prevăzute la art. 51 alin. 1 punctele a,b și d din la nivelul ramurii, s-a constatat,de asemenea, că ele nu au fost acordate reclamantului, iar unitatea pârâtă nu a făcut în niciun fel dovada că acestea ar fi fost incluse în salariul de bază negociat.
Susținerea pârâtei în sensul că salariul de bază lunar acordat reclamantului este cu aproximativ 35% mai mare decât salariul minim de bază la nivelul ramurii și deci, la negocierea acestuia ar fi fost avute în vedere sporurile solicitate, nu a fost reținută, întrucât nici în la nivel de unitate,nici în contractul individual de muncă nu s-a prevăzut includerea sporurilor în salariul de bază.Potrivit art.51 alin 3 din la nivel de ramură, sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar în speța de față, unitatea nu a făcut dovada cuprinderii lor în salariul de bază al reclamantului.
Dat fiind faptul că în contractele colective de muncă cuantumul procentual al sporului de vechime nu a fost stabilit pe tranșe de vechime în muncă, fiind prevăzute doar limite maxime și minime(5%-25%)și având în vedere că reclamantul avea o vechime în muncă intermediară tranșelor de vechime minime și maxime, instanța a apreciat că acesta beneficiază de cuantumul procentual minim de 5% prevăzut pentru cel puțin 3 ani vechime.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că în mod greșit prima instanță avut în vedere numai prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul de Gospodărie Comunală Locativă și transporturi Locale, înregistrat sub nr. 872/2007, neținând cont de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, contract ce a fost negociat de către Comisia paritară ce a fost alcătuită din reprezentanții angajatorului și ai sindicatului, precum și de prevederile contractului individual de muncă negociat cu intimatul reclamant. Referitor la același aspect, s-a învederat că Tribunalul Dolj nu a luat în considerare nici prevederile art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 care stipulează că "părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă,astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu. Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază".
In acest sens, s-a arătat că cele 3 sporuri solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază negociat cu acesta, salariul devenind cu 35% mai mare decât salariul minim prevăzut la nivel de ramură. De asemenea, și prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în perioada 2006-2007, s-a prevăzut prin dispozițiile art. 104 alin. 4 că fiecare salariat, pe lângă salariul de bază, beneficiază de un spor de fidelitate, spor pentru muncă de noapte și spor pentru ore suplimentare.
In al doilea rând s-a criticat hotărârea primei instanțe susținându-se că în mod greșit s-a reținut, în considerentele acesteia, că angajatorul nu adus la cunoștința fiecărui salariat toate informațiile cu privire la elementele contractului individual de muncă, inclusiv cele legate de sporurile ce au fost incluse în salariul de bază negociat, întrucât la data angajării (10 aprilie 2006) intimatului reclamant i-au fost aduse la cunoștință toate drepturile și obligațiile decurgând din contractul individual de muncă și din Regulamentul interne, aceeași obligație având-o și reprezentanții salariaților din cadrul Comisiei paritare.
In ceea ce privește dreptul de preaviz, arătat că i-a fost acordat intimatului un preaviz de 15 zile lucrătoare potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 Codul Muncii, coroborat cu alin. 4 din Actul adițional la Contractul de muncă nr. -/2003, astfel încât în mod eronat instanța i- acordat un preaviz de 30 de zile.
In al treilea rând, a fost criticată hotărârea Tribunalului Dolj în ceea ce privește plățile compensatorii acordate intimatului, în condițiile în care dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie o facultate opțională și nu imperativă pentru angajator în situația în care are loc concedierea unui salariat, compensații care pot fi acordate în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil, în cauză neprevăzându-se acordarea de compensații prin clauzele contractului individual de muncă și al contractului colectiv de muncă la nivelul unității.
In susținerea recursului s-a depus la dosar, în copie, contractul colectiv de muncă la nivelul societății comerciale recurente; Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei paritare la nivelul recurentei.
Recursul declarat de pârâta SC " " SA se privește ca neîntemeiat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 238 Codul Muncii, ce reglementează cauzele prohibite și clauzele minimale, stipulează faptul că - contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior; contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele individuale de muncă, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, iar prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală.
In același timp, dispozițiile art. 241 și 243 din Codul Muncii stipulează obligația executării contractului colectiv de muncă, care este obligatorie pentru părți, clauzele contractului producându-și efecte pentru toți salariații angajatorului din ramura de activitate pentru care este încheiat.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Avându-se în vedere aceste dispoziții legale, se constată că în mod întemeiat prima instanță a făcut aplicarea prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, înregistrat sub nr. 872/2007, în condițiile în care drepturile salariale erau mai favorabile intimatului, astfel încât au fost înlăturate prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și a Contractului individual de muncă al intimatului.
Referitor la prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, se constată că prima instanță nu le- avut în vedere, neavând relevanță în soluționarea cauzei în condițiile în care recurenta nu a făcut dovada faptului că sporurile solicitate de către intimat au fost incluse în salariul de bază.
Sunt nefondate. În același timp, susținerile recurentei că prin acordarea celor 3 sporuri solicitate, salariul intimatului este mai mare cu 35% decât salariul minim prevăzut la nivel de ramură, întrucât cele 3 sporuri acordate, respectiv 10% pentru condiții nocive de muncă; 15% pentru condiții deosebite de muncă și penibile și 5% spor de vechime în muncă, au dus la creșterea salariului cu 30%, fiind respectate, din acest punct de vedere, prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă.
La această situație de fapt se adaugă și prevederile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care stipulează că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și în Contractul individual de muncă nu s-a prevăzut expres faptul că aceste sporuri sunt include în salariul de bază.
In ceea ce privește acordarea dreptului de preaviz, se reține, de asemenea, faptul că Tribunalul Dolja dat relevanță prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură (dispozițiile art. 22 alin.2) care prevăd acordarea unui preaviz de o lună și nu prevederilor din Contractul individual de muncă al intimatului, care prevedea un preaviz de 15 zile lucrătoare, preferința fiind întemeiată pe baza aceleiași dispoziții legale, respectiv art. 238 alin. 1 Codul Muncii.
Aceleași prevederi ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură (art. 24 alin. 1 și 2) au fost avute în vedere și la acordarea unor plăți compensatorii intimatului, care a fost concediat, respectiv contravaloarea a 2 salarii lunare.
Prin motivele de recurs, intimata a mai susținut faptul că reclamantul a fost informat în legătură cu toate drepturile și obligațiile decurgând din Contractul individual de muncă și din regulamentul intern, anexând în acest sens declarația dată de către acesta la data angajării, pe 10 aprilie 2006, însă înscrisul respectiv nu face dovada faptului că intimatul reclamant ar fi fost încunoștințat cu privire la toate drepturile salariale de care ar putea beneficia în raport de prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 și de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind încălcate în acest sens dispozițiile art. 17 din Codul Muncii.
Față de considerentele arătate, se va reține că hotărârea Tribunalului Dolj nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul declarat de intimata SC" "SA T se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat pârâta SC SA, T împotriva sentinței civile nr. 4537/09.07.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/31.10.2008
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
