Drepturi salariale (banesti). Decizia 934/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 934
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1 din 6.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă, note scrise de către recurentul - pârât.
Instanța constată recursul la primul termen de judecată după scoaterea de pe rol a cauzei de către, declarat în termen, motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă prin cererea de recurs de către recurentul - pârât aflată la fl. 4 dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1/06.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. - s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei -.
A fost admisă acțiunea promovată de reclamantele, și, cu domiciliul la sediul Judecătoriei Buhuși, Dr., nr. 1, jud. B în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BACAU CU SEDIUL ÎN B,-, jud. B, CURTEA DE APEL BACAU cu sediul în B,-, jud. B, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5,-, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, jud.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, să plătească reclamantelor, și despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale, astfel: 5% începând cu 1.01.2007, față de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007, față de nivelul salariului brut din martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul salariului brut din 2007 ( respectiv reclamantei suma netă de 11.020 lei, reclamantei suma netă de 7.941 lei și reclamantei suma netă de 6.438 lei, actualizate cu indicele de inflație, calculate până în martie 2008 inclusiv) și actualizate în continuare începând cu aprilie 2008 și pentru viitor, până la plata efectivă, suma actualizate cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă și să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți în bugetul Ministerului Justiției.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU să plătească reclamantelor suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- reclamantele, -, și în calitate de judecători la Judecătoria Buhuși, jud. B, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acordarea creșterii salariale de:
- 5% începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtului
Ministerul Economiei și Finanțelor să includă și să aloce în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății acestor sume.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
La data de 28.03.2008 ( fl.73 ) reclamanta a solicitat instanței să ia act de faptul că înțelege să renunțe la judecarea cauzei motivat de faptul că din eroare a promovat acțiunea având deja o alta, cu același obiect, în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Bacău.
Urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, la 25.06.2008 Tribunalul Bacăua dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL BACĂU, devenită competentă a soluționa în primă instanță astfel de cauze.
Pe rolul Curții de APEL BACĂU cauza s-a înregistrat sub nr. -, iar prin rezoluția de primire s-a dispus comunicarea către părți a unei copii după raportul de expertiză contabilă cu mențiunea formulării eventualelor obiecțiuni până la termenul din 4.08.2008 sub sancțiunea decăderii.
La termen, pentru reclamante s-a prezentat avocat angajat declarând că nu are de formulat obiecțiuni la rap. de expertiză; pârâții, legal citați nu au trimis reprezentant în instanță, nu au formulat alte cereri și nici obiecțiuni la raportul de expertiză.
* Examinând cauza inițial prin prisma excepției lipsei calității procesual pasive invocate de CNCD conform art. 137.pr.civ. prezenta instanță constată caracterul său întemeiat fondat pe următoarele considerente - calitatea procesuală, ca și condiție pentru a fi parte în proces, trebuie să subziste pe tot parcursul derulării acestuia; ori, prin dispoziția expresă introdusă în G 137/2000 de art. V din OUG75/2008 CNCD-ul a pierdut calitatea procesual pasivă în cazul litigiilor având ca obiect măsurile legislative vizând politica de salarizare a personalului din sistemul bugetar ( în rândul căruia se regăsesc și reclamantele ).
În atare împrejurări excepția a fost admisă și, drept consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât respinsă pe lipsa calității sale procesual pasive.
* Referitor la reclamanta, față de cererea de renunțare depusă la fila 73 ( Tribunal B ) și dispozițiile art. 246 alin.1 pr.civ. s-a luat act de această poziție procesuală.
* Pe fond se constată caracterul întemeiat al pretențiilor deduse judecății față de considerentele ce se vor dezvolta:
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,"Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. "
În baza art. 1 din nr.OG 10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivitOrdonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prinLegea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006 - ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, urmau să fie majorate, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna 2007.
Respectivul act normativ a intrat în vigoare - conform art. 11 alin.1 din Legea 24/2000 R - la data de 5.02.2007 și se aplica conf. art. 32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior - respectiv la 12.03.2007 - art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, nu mai putea împiedica aplicarea dispozițiilor nr.OG 10/2007, referitoare la indexările salariale, și categoriei profesionale în care se regăsesc reclamantele; aceasta întrucât OG10/2007 își producea deja efectele, iar acestea nu mai puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil, respectiv de principiul drepturilor deja câștigate.
De menționat că în baza acelorași texte legale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorului General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncților săi-ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - li s-au acordat în continuare beneficiul respectivelor majorări salariale; pârâtul Ministerul Justiției nu a negat plata către aceste persoane a indexărilor vizate de prezenta acțiune, ci a susținut în întâmpinare doar că nici pentru aceștia nu mai exista alt temei de salarizare decât OUG27/2006. În sprijinul acestei concluzii stă și faptul că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, dispozițiile sale se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce egea nr. 231/2007 de aprobare și modificare a nr.OG 10/2007 a continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anul 2007.
În atare împrejurări, neacordarea indexărilor pe 2007 și reclamantelor, deși salarizate ca și persoanele menționate în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006, are și semnificația unei discriminări în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din OUG nr. 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Nici susținerea pârâtului Ministerul Justiției cum că reclamantelor nu li se mai puteau acorda indexările salariale aprobate în anul 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, nu a puut fi reținută întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
De asemenea, nu trebuie uitat că ndexarea reprezintă o formă de protecție socială care, deși neprevăzută expres de Constituție, trebuie aplicată nediscriminatoriu.
De altfel, de aceste indexări magistrații au beneficiat și în anii anteriori.
Mai mult, faptul că indemnizațiile magistraților au fost majorate substanțial în anul 2006, nu exclude "de plano" acordarea indexărilor, căci mergând pe această ipoteză s-ar încălca dispozițiile art. 2 din OUG27/2006 ajungându-se astfel la o egalizare a salariilor celorlalți bugetari ( prin acordarea succesivă unor indexări de care magistrații să nu beneficieze ), fără a se mai ține seama de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
este acordată pentru înlăturarea totală sau parțială a efectelor inflaționiste. Întrucât în 2006 legiuitorul, prin OUG27/2006 a acordat o indemnizațiecorespunzătoare anului 2006, efectele inflației din 2007 " au diminuat" această indemnizație ( puterea de cumpărare ).
În acest caz, suntem în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat doar de menținerea puterii de cumpărare a salariilor celorlalți bugetari, cu excepția magistraților.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat și prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la"principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor:.economice.în special dreptul.la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",dispozițiile nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanței de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acesteia s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamantele, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
Și nu în ultimul rând este de menționat că Ministerul Justiției face o confuzie între dreptul de natură salarială și despăgubirile bănești ce se cuvin în baza nr.OG137/2007 ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare.
Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu vor fi obligați la plata în favoarea reclamantelor a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, ci la plata de despăgubiri. Astfel, nu se adăugă la lege, ci se face aplicarea art. 2 și 27 din OG137/2000 (acest din urmă articol conferind instanței dreptul de a acorda despăgubiri, când se constată existența unei discriminări ).
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 deoarece dreptul de legiferare înțeles într-un sens larg nu este unul absolut.
acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care Ministerul Justiției, în viziunea sa pro cauza determinat de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.
* Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
* În ceea ce privește solicitarea privind obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a include și aloca în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare plății despăgubirilor acordate reclamantelor, aceasta se va admite întrucât:- pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli,
- iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților. Existenta De asemenea, legitimarea sa procesuală este dată și de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ).
Impotriva acestei decizii a promovat recurs Ministerul Justiției, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul sub nr-.
Prin decizia 4318/31.03.2009 în raport de dispozițiile art. 3 pct. 3 și art. 158 alin.3 cod pr.civilă raportat la decizia 104/20.01.2009 a Curții Constituționale s-a dispus trimiterea recursului spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU unde a fost înregistrat sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la textul de lege;
- greșit a reținut instanța de fond existenta în speță a unor discriminări;
- nelegal a dispus instanța plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației;
- în mod eronat s-a dispus acordarea pe viitor a drepturilor salariale.
Curtea, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor art. 304, 3041, 312 cod pr.civilă constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin deciziile nr. 818, 819, 820/3 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțe, dar instanța de fond era îndreptățită așa cum de altfel a și făcut - să aprecieze asupra situației deduse judecății în raport de normele comunitare în materie, respectiv art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, instanța nu nesocotit dispozițiile deciziei 818/3 iulie 2008 Curții Constituționale, ci a motivat hotărârea pronunțată pe normele menționate anterior.
Nici susținerea conform căreia instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești nu poate fi reținută. Astfel OG10/2007 care prevedea că salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG24/2000 precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică urmau să fie majorate în 3 etape - a intrat în vigoare conform art. 11 alin.1 din Legea 24/2000 la 02.02.2007 și se aplică conform art. 32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007 art. 35 al OUG27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea 45/2002 nu mai putea impiedica aplicarea dispozitiilor OG10/2007- referitoare la indexările salariale- și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.
Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți de a beneficia de unele protecții sociale, evident de natură salarială. Astfel cum a fost reglementată indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal cu un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.
In nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse. Din contra indexarea trebuie aplicată nediscriminatoriu, și prin prisma acestui considerent faptul că indemnizațiile magistraților au fost majorate substanțial în anul 2006 nu exclude de " de plano acordarea indexărilor.
Dacă s-ar îmbrătisa acest punct de vedere susținut de recurent - ar însemna ca unul și aceleași element ( constând în majorarea legală prin indexare pentru a acoperi devalorizarea monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale- cel al egalității de tratament ( art. 154 Codul muncii ), și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu trepte sau grade profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceiași situație - a depunerii unei activități în muncă și a scăderii salariilor din cauza creșterii indicelui prețului de comun și a inflației. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial, indexarea anuală.
Din moment ce intimații - reclamanți sunt într-o situație identică ( nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influentei inflației, corect prima instanță a concluzionat că ei nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
In ce privește motivul de recurs conform căruia sumele pretinse de reclamanți nu se cuvin acestora în variantă actualizată, se apreciază că și acesta este nefondat, întrucât actualizarea cu indicele de inflație este menită a acoperi prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a devalorizării monedei naționale ce nu poate fi imputată, ca sancțiune acestora, în calitate de creditori ai obligației de întreținere. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebite de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Mai susține recurentul că in mod greșit instanța ar fi acordat aceste drepturi pe viitor. Examinând cererea de chemare in judecată,motivarea si dispozitivul primei instanțe Curtea concluzionează că aceasta s-a pronunțat in sensul că sumele acordate urmează să fie actualizate începând cu aprilie 2008 si pe viitor, pana la plata efectivă. Instanța de recurs a analizat mai sus îndreptățirea acordării despăgubirilor in funcție de indicele de inflație.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1 din data de 6.08.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/11 ex.
30.09.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
