Drepturi salariale (banesti). Decizia 950/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 950/
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1311/22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru recurentul reclamant și avocat pentru intimata pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatului reclamant depune decizia 171/M a Curții de APEL BRAȘOV ca și practică judiciară.
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Consideră hotărârea de fond ca nelegală, instanța interpretând greșit amendamentul la planul social și art. 50 Contractul Colectiv de Muncă. Recurentul reclamant a fost concediat în baza art 55 lit. b, deci practic contractul individual de muncă a încetat prin acordul părților, fiind vorba de o concediere colectivă. Din art. 2 al acordului social rezultă că recurentului i s-au plătit părțile sociale dar nu și indemnizația de concediere.
la planul social nu pot produce efecte juridice deoarece art. 31 din Legea 130/196 arată că orice modificare a CCM trebuie înregistrată la organul acreditat să păstreze acest contract, ori cele două amendamente la planul social nu au fost înregistrate.
Apărătorul recurentului reclamant arată că prin art 50 din CCM se prevede că domeniul vizat se completează, deci indemnizația de concediere care nu este legată de vechime se cumulează cu pachetul din planul social, prin urmare societatea trebuie obligată și la plata indemnizației de concediere.
Urmând a se avea în vedere și motivele scrise, solicită admiterea recursului și obligarea societății intimate la plata cheltuielilor de judecată
Apărătorul societății intimate, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală. Apărarea societății la fond s-a bazat pe principiul că drepturile vizate prin art 50 din Contractul Colectiv de Muncă sun aceleași cu cele prevăzute la art. 4 din Planul Social. De fapt, planul social reprezintă o punere în practică a celor prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la art 50 și stabilește în concret valorile pentru aceste drepturi. Planul social face referire la situațiile în care concedierile au un caracter colectiv, iar sintagma " se completează" face referire la interpretarea împreună a celor două articole din CCM și planul social. Susținerea că amendamentele nu au fost înregistrate la AJOFM nu au nici o relevanță în cauză și de altfel există practică judiciară care susține cele menționate.
Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1303/22 septembrie 2008, Tribunalul Covasna a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect plata indemnizației de concediere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 50 din care la alin. 1 prevede că la "concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete.
4 al aceluiași articol menționează expres că "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți".
La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părțile semnatare (patronat și sindicat) au convenit la art. 4 ca în funcție de vechimea în SC SA angajații să primească următoarele pachete financiare, și anume: de la 0,5 la 5 ani vechime - 8 salarii (medii brute pe ), între 5 și 15 ani vechime - 12 salarii, iar peste 15 ani vechime 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariații ce urmau a fi disponibilizați în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social părțile semnatare au creat o situație mai favorabilă salariaților, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate dar și vechimea în muncă.
Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecție socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reținute mai sus.
Prin amendamentul din 09.01.2006 încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română s-a clarificat că pachetele financiare ce urmau a fi primite de foștii salariați ca urmare a disponibilizării erau primite cu titlu de indemnizație de concediere, iar salariile sunt brute medii pe.
Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la data de 13.09.2006 între aceleași părți s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voința comună a părților la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1. și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din
Instanța de fond a constatat că între părți a intervenit un acord privitor la încetarea contractului individual de muncă în baza art.55 lit.b Codul muncii raportat și la art.59 din pe.
În acest acord se menționează expres că prevederile Planului Social încheiat între și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română sunt aplicabile și în cazul de față.
Astfel, în acord se stipulează la art.2 că " va plăti salariatului o sumă netă de 7974 lei reprezentând 50% din pachetul salarial corespunzător vechimii în a salariatului și acordat cu respectarea prevederilor Planului social".
Această încetare a raporturilor de muncă prin acord reprezintă o altă modalitate de concediere, iar prevederile și ale Planului social se aplică în mod corespunzător și fostului salariat.
După cum se poate observa în situația acordului intervenit între părțile care au încheiat contractul individual de muncă este vorba și de o preluare a acestor foști angajați de un alt partener al urmând ca aceștia să-și desfășoare activitatea în condițiile convenite de și (acesta este și raționamentul pentru care au primit numai 50% din pachetul salarial corespunzător cu vechimea în ).
Așa cum s-a arătat mai sus patronatul și Federația Sindicatelor din de comun acord au convenit să creeze o situație mai favorabilă persoanelor disponibilizate prin dispozițiile planului social și a amendamentului din ianuarie 2006, dată la care s-a clarificat că nu se cumulează dispozițiile art. 50 din cu cele prevăzute în planul social, li se aplică aceleași prevederi de mai sus, chiar dacă această clarificare nu retroactivează.
Chiar art. 50. face referire la alin. 4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voința comună a părților a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru instanța a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât a încasat indemnizația de concediere într-un cuantum mult mai mare, respingând-
Împotriva sentinței a formula recurs SC "" SA, în termen, motivat.
În motivele de recurs este criticată sentința, pentru nelegalitate, bazată pe interpretarea greșită a amendamentului la planul social din 13.09.2006 cât și a prevederilor art. 50 din CCM /2007
Amendamentul la planul social din 13.09.2006 reprezintă o interpretare a art. 4 din planul social încheiat între părți în anul 2005 și nu o modificare a art. 50 din CCM, cum greșit reține instanța de fond, deoarece conform art. 31 din Legea nr. 130/1996, orice modificare a clauzelor CCM se comunică, în scris, organului care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară potrivit convenției părților. Angajatorul nu a făcut dovada modificării art. 50 din CCM/2006 printr-un act adițional care să fie înregistrat la B, organ abilitat în păstrarea CCM.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită și art. 50 din CCM/2007 în sensul că indemnizațiile de concediere nu se cumulează cu pachetele financiare prevăzute în planul social, cu toate că în al 4 al aceluiași articol se arată că domeniul vizat se completează cu prevederile planului social însușit de părți. Atât planul social din 2005 cât și CCM/2006 a fost negociat de patronat și sindicat, iar dacă s-ar fi dorit ca indemnizațiile de conducere prevăzute de art. 50 să nu se cumuleze cu pachetele financiare prevăzute de planul social, părțile ar fi modificat prevederile aceluiași articol și nu le-ar fi menținut în perioada 2005 -2007 în CCM. Prin urmare, voința comună a părților la negocierea și semnarea contractelor colective de muncă din perioada arătată mai sus a fost aceea de a cumula drepturile salariale prevăzute la art. 50 cu cele prevăzute de art. 4 din Planul social. Numai în acest fel se poate explica menținerea prevederilor art. 50 din CCM.
Angajatorul nu a făcut dovada achitării indemnizației de concediere prevăzută de art. 50 din CCM/2007.
Prin respingerea acțiunii de către instanța de fond în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia 171/M/2008 a Curții de APEL BRAȘOV, unui fost angajat i-au fost recunoscute aceleași drepturi solicitate de reclamant, s-a produs o discriminare interzisă în dispozițiile constituționale, legislația muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este nefondat.
Pretențiile reclamantului se fundamentează pe interpretarea greșită a dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu modificările intervenite prin Planul social și prin amendamentul din 13.09.2006, modificări care reprezintă acordul de voință expres al părților contractante: Sindicat și Patronat.
Astfel, prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe 2005 s-au prevăzut măsuri de protecție pentru salariații disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, în funcție de anumite tranșe de vechime a salariaților.
Planul social încheiat în 21.04.2005 reprezintă anexă la Contractul Colectiv de Muncă și este valabil de la data semnării, până la 31.12.2010.
Prin acestplan socialmăsurile de protecție financiară pentru salariații disponibilizați, intitulate pachete financiare, au fost mărite ca și cuantum, în favoarea salariaților.
Tot în favoarea salariaților s-a adoptat și amendamentul din 9.01.2006, prin care pct. 4 la Planul social s-a modificat în sensul că "pachetele financiare" primite în caz de disponibilizare se raportau la salariul mediu brut pe, care se stabilea camediea tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă pachetele financiare.
Pentru o corectă aplicare și executare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și din Planul social susmenționate ce constituie "legea părților", cu privire la acordarea pachetelor financiare/ indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective, s-a adoptat amendamentul din 13.09.2006 prin care s-a stabilit că "voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 CCM".
În speță nu este vorba de o aplicare retroactivă a acestui ultim amendament așa cum susține intimatul în apărare, ci de o lămurire a înțelesului, aplicării clauzelor din CCM pe 2005 și planul social în scopul evitării unor neconcordanțe în executarea dispozițiilor ce reglementează acordarea măsurilor de protecție socială a salariaților disponibilizați.
În consecință, se constată că reclamantul și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. 50 din CCM, însă nu a ținut cont și de modificările intervenite prin planul social și amendamentul amintit.
Voința părților în "negocierile" drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice de muncă are putere de lege iar orice interpretare personală a clauzelor negociate peste limita negocierii este abuzivă.
Prin urmare recursul reclamantului este nefundat și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la 3041Cod procedură civilă și 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins iar sentința instanței de fond va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1303/22.09.2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CȘ 27.11.2008
Dact AG 27.11.2008/ 2 ex
Jud fond pricină/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Roxana Maria
