Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 951/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 951/
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1311/22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru intimata pârâtă SC SA, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul societății intimate, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală. Apărarea societății la fond s-a bazat pe principiul că drepturile vizate prin art 50 din Contractul Colectiv de Muncă sun aceleași cu cele prevăzute la art. 4 din Planul Social. De fapt, planul social reprezintă o punere în practică a celor prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la art 50 și stabilește în concret valorile pentru aceste drepturi. Planul social face referire la situațiile în care concedierile au un caracter colectiv, iar sintagma " se completează" face referire la interpretarea împreună a celor două articole din CCM și planul social. Susținerea că amendamentele nu au fost înregistrate la AJOFM nu au nici o relevanță în cauză și de altfel există practică judiciară care susține cele menționate.
Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURT EA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1311/22.09.2008, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B, având ca obiect plata indemnizației de concediere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 50 din care la alin. 1 prevede că la "concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete.
4 al aceluiași articol menționează expres că "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți".
La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părțile semnatare (patronat și sindicat) au convenit la art. 4 ca în funcție de vechimea în SC SA angajații să primească următoarele pachete financiare, și anume: de la 0,5 la 5 ani vechime - 8 salarii (medii brute pe ), între 5 și 15 ani vechime - 12 salarii, iar peste 15 ani vechime 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariații ce urmau a fi disponibilizați în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social părțile semnatare au creat o situație mai favorabilă salariaților, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate dar și vechimea în muncă.
Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecție socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reținute mai sus.
Instanța a mai reținut că prin amendamentul din 09.01.2006 încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română s-a clarificat că pachetele financiare ce urmau a fi primite de foștii salariați ca urmare a disponibilizării erau primite cu titlu de indemnizație de concediere, iar salariile sunt brute medii pe.
Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la data de 13.09.2006 între aceleași părți s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voința comună a părților la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1. și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din
În speță prin decizia de concediere de la dosar, la art. 6 s-a prevăzut că "valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din, completate cu prevederile planului social ținând cont de vechimea în a salariatului, este de 19.933 lei, care se va plăti într-o singură tranșă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă".
Așa cum s-a arătat mai sus patronatul și Federația Sindicatelor din de comun acord au convenit să creeze o situație mai favorabilă persoanelor disponibilizate prin dispozițiile planului social și a amendamentului din ianuarie 2006, dată la care s-a clarificat că nu se cumulează dispozițiile art. 50 din cu cele prevăzute în planul social, li se aplică aceleași prevederi de mai sus, chiar dacă această clarificare nu retroactivează.
Chiar art. 50. face referire la alin. 4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voința comună a părților a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanța apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât a încasat indemnizația de concediere într-un cuantum mult mai mare, urmând aor espinge.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, se învederează că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate de pârâtă care nu poartă mențiunea că sunt conforme cu originalul.
Sub aspectul fondului cauzei, susține recurentul reclamant că modificarea adusă CCM prin Amendamentul la Planul social încheiat între patronat și sindicat este lipsită de efecte, câtă vreme respectiva modificare a contractului de muncă nu a fost înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială în raza căreia se află sediul angajatorului.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Critica înserată în recurs purtând asupra valorificării unor înscrisuri depuse de pârâtă fără ca acestea să poarte mențiunea "conform cu originalul" nu poate fi primită, câtă vreme reclamantul nu a contestat veridicitatea acestor înscrisuri. Textul de lege invocat de recurent în susținerea acestui incident, art.139 alin. 2 Cod procedură civilă se referă la situația în carepartea potrivnică nu poate să-și dea seama de exactitatea copiei față cu originalul înfățișat în ședință, împrejurare în care judecătorul va da un termen pentru depunerea originalului în păstrarea grefei. Reclamanta nu poate invoca împrejurarea că nu-și poate da seama de exactitatea înscrisului, acesta fiind lizibil, iar cerința instituită prin art. 112 pct. 5 alin. 2 Cod procedură civilă nu cunoaște nicio sancțiune în cazul lipsei mențiunii pretinse de dispoziția de text citată.
Cât privește cea de a doua critică, referitoare la neînregistrarea modificărilor aduse CCM la Direcția de Muncă și Asistență Socială, aceasta se dovedește la rându-i nefondată. Soluția este determinată de faptul că modificarea a fost adusă Planului Social intervenit între patronat și sindicat iar nu dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă. Prin acest Plan Social, părțile semnatare au stabilit valorile concrete și criteriile în care angajații care urmau a fi disponibilizați urmau să primească indemnizațiile de concediere prevăzute de art. 50 din CCM, indemnizații care au fost acordate într-un cuantum favorabil celor stipulate în art. 50 din CCM.
În temeiul acestor considerente, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1311/22.09.2008 a Tribunalului Covasna.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red RT / 25.11.2008
Dact AG 26.11.2008/ 2 ex
Jud fond pricină/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Roxana Maria
