Drepturi salariale (banesti). Decizia 952/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 952/
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1219/12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru intimata pârâtă SC SA, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul societății intimate, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală. Apărarea societății la fond s-a bazat pe principiul că drepturile vizate prin art 50 din Contractul Colectiv de Muncă sun aceleași cu cele prevăzute la art. 4 din Planul Social. De fapt, planul social reprezintă o punere în practică a celor prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la art 50 și stabilește în concret valorile pentru aceste drepturi. Planul social face referire la situațiile în care concedierile au un caracter colectiv, iar sintagma " se completează" face referire la interpretarea împreună a celor două articole din CCM și planul social. Susținerea că amendamentele nu au fost înregistrate la AJOFM nu au nici o relevanță în cauză și de altfel există practică judiciară care susține cele menționate.
Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1219/12 septembrie 2008, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în Sf. G,-,.33,.B,.16, jud. C în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, nr.239, sector 1, având ca obiect plata indemnizației de concediere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarelor:
Constată că prin acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtă SC SA s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 2320 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, respectiv indemnizația de concediere de două salarii medii nete conf. art. 50 din CCM, și la plata de 231.54 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 50 din care la alin. 1 prevede că la "concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete.
4 al aceluiași articol menționează expres că "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți".
La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părțile semnatare (patronat și sindicat) au convenit la art. 4 ca în funcție de vechimea în SC SA angajații să primească următoarele pachete financiare, și anume: de la 0,5 la 5 ani vechime - 8 salarii (medii brute pe ), între 5 și 15 ani vechime - 12 salarii, iar peste 15 ani vechime 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariații ce urmau a fi disponibilizați în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social părțile semnatare au creat o situație mai favorabilă salariaților, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate dar și vechimea în muncă.
Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecție socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reținute mai sus.
Instanța mai reține că prin amendamentul din 09.01.2006 încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română s-a clarificat că pachetele financiare ce urmau a fi primite de foștii salariați ca urmare a disponibilizării erau primite cu titlu de indemnizație de concediere, iar salariile sunt brute medii pe.
Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la data de 13.09.2006 între aceleași părți s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voința comună a părților la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1. și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din
Așa cum s-a arătat mai sus patronatul și Federația Sindicatelor din de comun acord au convenit să creeze o situație mai favorabilă persoanelor disponibilizate prin dispozițiile planului social și a amendamentului din ianuarie 2006, dată la care s-a clarificat că nu se cumulează dispozițiile art. 50 din cu cele prevăzute în planul social, li se aplică aceleași prevederi de mai sus, chiar dacă această clarificare nu retroactivează.
Chiar art. 50. face referire la alin. 4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voința comună a părților a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanța apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât a încasat indemnizația de concediere într-un cuantum mult mai mare, urmând aor espinge.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că în mod greșit nu i-au fost aplicate și măsurile de protecție prevăzute de art. 50 din CCM. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării SA la plata sumei reprezentând două salarii medii nete pe.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este neîntemeiat.
Pretențiile reclamantului se fundamentează pe interpretarea greșită a dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu modificările intervenite prin Planul social și prin amendamentul din 13.09.2006, modificări care reprezintă acordul de voință expres al părților contractante: Sindicat și Patronat.
Astfel, prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe 2005 s-au prevăzut măsuri de protecție pentru salariații disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, în funcție de anumite tranșe de vechime a salariaților.
Planul social încheiat în 21.04.2005 reprezintă anexă la Contractul Colectiv de Muncă și este valabil de la data semnării, până la 31.12.2010.
Prin acestplan socialmăsurile de protecție financiară pentru salariații disponibilizați, intitulate pachete financiare, au fost mărite ca și cuantum, în favoarea salariaților.
Tot în favoarea salariaților s-a adoptat și amendamentul din 9.01.2006, prin care pct. 4 la Planul social s-a modificat în sensul că "pachetele financiare" primite în caz de disponibilizare se raportau la salariul mediu brut pe, care se stabilea camediea tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă pachetele financiare.
Pentru o corectă aplicare și executare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și din Planul social susmenționate ce constituie "legea părților", cu privire la acordarea pachetelor financiare/ indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective, s-a adoptat amendamentul din 13.09.2006 prin care s-a stabilit că "voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 CCM".
În speță nu este vorba de o aplicare retroactivă a acestui ultim amendament, ci de o lămurire a înțelesului, aplicării clauzelor din CCM pe 2005 și planul social în scopul evitării unor neconcordanțe în executarea dispozițiilor ce reglementează acordarea măsurilor de protecție socială a salariaților disponibilizați.
În consecință, se constată că reclamantul și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. 50 din CCM, însă nu a ținut cont și de modificările intervenite prin planul social și amendamentul amintit.
Voința părților în "negocierile" drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice de muncă are putere de lege iar orice interpretare personală a clauzelor negociate peste limita negocierii este abuzivă.
Prin urmare recursul formulat este neîntemeiat și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la 3041Cod procedură civilă și 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins iar sentința menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant împotirva sentinței civile nr. 1219/2008 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 24.11.2008
Dact AG 25.11.2008/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Roxana Maria
